ICCJ. Decizia nr. 2388/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2388/2013
Dosar nr. 9284/2/2012
Şedinţa publică de la 28 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 decembrie 2012, reclamantul P.D.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, obligarea acesteia la plata unei amenzi civile în cuantum de 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere începând cu data de 11 iunie 2007 - 13 decembrie 2012 şi până la data îndeplinirii obligaţiei "de a face", adică soluţionarea cererii formulate la data de 17 mai 2006 înregistrate în evidenţele pârâtei sub nr. 713768 şi la plata unei sume în cuantum de 30.000 de RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin Decizia civilă nr. 809 din 07 mai 2007 pe perioada 13 decembrie 2009 - 13 decembrie 2012.
În fapt, reclamantul a arătat că prin Decizia civilă nr. 809 din 07 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în Dosarul nr. 36746/3/2006 s-a dispus obligarea pârâtei la soluţionarea cererii formulate în data de 17 mai 2006 înregistrată în evidenţele pârâtei sub nr. 713768.
Menţionează că s-a adresat prin cererea menţionată către Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră ca urmare a cercetărilor efectuate de către inspectorul principal V.I., prin cerere precizând că acesta s-a prezentat la domiciliul său, altul decât cel din actul de identitate, solicitându-i actul de identitate şi permisul de conducere pentru a efectua presupuse verificări cu privire la încălcarea art. 101 alin. (1) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
A arătat reclamantul că obligaţia prevăzută în titlul executoriu nu a fost adusă la îndeplinire, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune.
A mai motivat că prin neexecutarea hotărârii i s-a produs un prejudiciu material, constând în imposibilitatea de a se îndrepta împotriva persoanei care a depus plângerea în vederea recuperării sumelor de bani plătite pentru angajarea apărătorului care l-a asistat.
Pentru primul termen, din 08 ianuarie 2013, reclamantul a formulat cerere precizatoare a acţiunii, solicitând introducerea în cauză a conducătorului autorităţii publice pârâte, C.C.
În drept, a invocat art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 416 din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul P.D.E. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Inspectoratul de Poliţie al Municipiului Bucureşti - Brigada de Poliţie Rutieră şi C.C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la dosar a fost depusă adresa din 11 noiembrie 2008 prin care DGPMB- BPR a comunicat reclamantului că, în ceea ce priveşte verificarea efectuată la data de 16 mai 2006, nu există o sesizare din partea vreunei persoane. Verificarea respectivă a fost dispusă de Brigada de Poliţie Rutieră în vederea aplicării măsurilor prevăzute de art. 67 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002.
De asemenea s-a reţinut că prin adresa din 12 martie 2012 BPR s-a adresat Inspectoratului General al Poliţiei Române cu cererea de declasificare a documentului clasificat secret de stat, nivel "Secret", emis de Direcţia Supravegheri Operative şi Investigaţii din IGPR (conform adresei din 03 mai 2012 a BPR, verificările efectuate la domiciliul reclamantului fuseseră solicitate de IGPR).
A mai constatat instanţa de fond că la data de 12 martie 2012, la nivelul IGPR s-a constituit o comisie formată din lucrători din cadrul Oficiului Juridic, Direcţiei Operaţiuni Speciale (în calitate de unitate continuatoare a activităţii) şi Structurii de Securitate, care a analizat acest aspect, iar concluziile comisiei relevă faptul că nu se impune declasificarea Raportului informativ ce face obiectul cererii Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti nr. 21041 din 08 decembrie 2011, deoarece o astfel de soluţie nu ar răspunde solicitării reclamantului, în sensul identificării persoanei care a furnizat informaţia.
S-a mai reţinut totodată că informaţiile au fost obţinute exclusiv din surse oficiale, respectiv bazele de date ale Poliţiei Române, neexistând o sursă umană de informaţii.
Astfel, a constatat judecătorul fondului că petiţia reclamantului a fost soluţionată, impunându-se respingerea acţiunii.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul P.D.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esenţă că în mod greşit instanţa fondului a reţinut că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile impuse prin Decizia civilă nr. 809 din 7 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost obligată pârâta să comunice identitatea persoanei care a formulat sesizare împotriva sa.
A mai susţinut recurentul reclamant că apărările pârâtei sunt contradictorii în sensul că informaţiile sunt clasificate, că ar reprezenta date cu caracter personal sau că sesizarea s-ar fi efectuat din oficiu, sau la cererea IGPR, astfel că instanţa nu putea să constate că răspunsul dat în cuprinsul adresei din 11 noiembrie 2008 ar echivala cu îndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina acesteia.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. .
Procedura în faţa instanţei de recurs
Recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susţinerea cererii de recurs.
Intimaţii-pârâţi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada de Poliţie Rutieră şi C.C. - Conducătorul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondată întrucât autoritatea pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia legală stabilită prin titlul executoriu, aceea de a soluţiona petiţia nr. 713768, anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa civilă nr. 7035 din 29 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, a respins acţiunea formulată de reclamantul P.D.E. în contradictoriu cu IPMB - Brigada de Poliţie Rutieră (BPR) prin care a solicitat comunicarea identităţii persoanei care formulase o plângere împotriva sa.
Prin Decizia nr. 809 din 07 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a admis recursul formulat de recurentul-reclamant P.D.E. şi a modificat sentinţa sus-menţionată, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâta să soluţioneze cererea din 17 mai 2006.
În primul rând, Înalta Curte constată că reclamantul invocă neexecutarea hotărârii judecătoreşti doar în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a petiţiei, respectiv necomunicarea identităţii persoanei care a formulat sesizare împotriva sa.
În speţă, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, prin adresa din 11 noiembrie 2008, DGPMB - BPR i-a comunicat reclamantului, ca urmare a dispoziţiilor instanţei de judecată de a soluţiona cererea cu acelaşi număr, că, în ceea ce priveşte verificarea efectuată la data de 16 mai 2006, nu există o sesizare din partea unei persoane.
De asemenea, Înalta Curte constată că din adresa din 12 martie 2012 rezultă că pârâta s-a adresat Inspectoratului General al Poliţiei Române în vederea declasificării Raportului informativ, însă comisia formată din lucrători din cadrul Oficiului Juridic, Direcţiei Operaţiuni Speciale şi Structurii de Securitate a respins cererea pe motiv că nu există o sursă umană de informaţii, astfel că soluţia declasificării nu ar răspunde solicitării reclamantului.
Acelaşi răspuns i-a fost comunicat reclamantului şi prin adresele emise de pârâtă din 9 decembrie 2011 şi din 3 mai 2012, în sensul că nu a existat vreo plângere formulată de vreo persoană.
Aşadar, în speţă, în mod corect instanţa de fond, a apreciat pe baza probatoriului administrat în cauză, că autoritatea publică intimată a efectuat toate demersurile impuse prin Decizia civilă nr. 809 din 7 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul de a soluţiona petiţia din data de 17 mai 2006.
Împrejurarea că recurentul-reclamant nu este mulţumit de răspunsul dat de către pârâtă, din adresele depuse la dosar rezultând că nu a existat vreo plângere sau sesizare formulată de vreo persoană, pentru a se putea comunica identitatea acesteia, excede procedurii prevăzută de art. 24 din Legea contenciosului administrativ, instanţa având de analizat numai dacă conducătorul autorităţii publice pârâte se conformează sau nu obligaţiilor impuse prin titlul executoriu, dacă există vreo culpă din partea autorităţii.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.D.E. împotriva Sentinţei civile nr. 416 din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2045/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2526/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
