ICCJ. Decizia nr. 4684/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4684/2013
Dosar nr. 3356/2/2012
Şedinţa publică de la 27 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 23 aprilie 2012, reclamanta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
1) anularea în parte a deciziei din 30 ianuarie 2012, respectiv în ce priveşte măsurile nr. 4, nr. 5, nr. 7, nr. 8, nr. 14, nr. 19, nr. 20, nr. 21 şi nr. 22 (măsura nr. 5 fiind contestată în tot, iar restul măsurilor în parte);
2) anularea încheierii din 04 aprilie 2012 pronunţată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor;
3) suspendarea executării deciziei din 30 ianuarie 2012 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin încheierea din data de 28 iunie 2012, Curtea de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziei din 30 ianuarie 2012 emisă de pârâtă, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la condiția cazului bine justificat, aspectele invocate de reclamantă, respectiv nemotivarea de către emitent a actului administrativ contestat și aplicarea retroactivă a acestuia vizează aspecte de fond care nu pot constitui împrejurări ce ar putea fi subsumate cazului bine justificat.
Cu privire la condiția pagubei iminente, de asemenea, prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că riscul invocat este unul actual sau iminent, ci doar eventual.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie şi invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susținut în esență, următoarele:
- sentința este nemotivată, instanța înlăturând ab initio argumentele de nelegalitate circumscrise cazului bine justificat, fără a verifica incidența acestora, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cererii de suspendare.
- instanța, în mod greșit, a reținut caracterul eventul al pagubei în condițiile în care, punerea în aplicare a măsurilor dispuse prin actul contestat implică antrenarea răspunderii terților titulari de licențe, are ca efect direct perturbarea activității în plan funcțional dar și economic.
Printr-o cerere separată, recurenta a dezvoltat motivele de recurs, suplimentar, arătând că soluția de admitere a cererii de suspendare se impune, cel puțin în parte, deoarece prin sentința nr. 6717 din 26 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 3356/2/2012, măsurile dispuse în sarcina recurentei prin decizia din 30 ianuarie 2012 au fost anulate în parte, prezumția de legalitate a actului contestat fiind astfel înfrântă.
4. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a depus la termenul de judecată din 27 martie 2013, întâmpinare, calificată de instanța de judecată ca note scrise, față de nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
În privinţa criticilor formulate de recurentă la adresa sentinţei, intimata susţine că sunt toate nefondate, curtea de apel motivându-şi corespunzător soluţia adoptată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor din conluziile scrise, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele argumente:
Din expunerea circumstanţelor cauzei rezultă că recurenta-reclamantă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a solicitat suspendarea executării deciziei din 30 ianuarie 2012 a Curții de Conturi a României, prin care s-a dispus o serie de măsuri în sarcina reclamantei corespunzătoare abaterilor constatate, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Curtea de apel, analizând elementele invocate de reclamantă referitoare la condiţia „cazului bine justificat” a considerat, cu o motivare care satisface exigenţele dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că acestea nu au aptitudinea de a răsturna prezumţia de legalitate de care beneficiază decizia atacată.
Recursul va fi însă admis în raport de împrejurarea că, ulterior pronunţării sentinţei atacate cu recursul de faţă, s-a soluţionat în primă instanţă acţiunea având ca obiect anularea aceleiaşi decizii, iar prin sentinţa nr. 6717 din 26 noiembrie 2012 (Dosar nr. 3356/2/2012) s-a admis în parte acțiunea în anulare.
Pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti are aptitudinea de a genera o „îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia „cazului bine justificat”.
Cât priveşte condiţia „pagubei iminente”, instanța apreciază că există urgenţă atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă şi imediată unui interes public, situaţiei reclamantei sau intereselor pe care acesta înţelege să le apere.
În cauza de faţă, recurenta-reclamantă a probat iminenţa producerii pagubei invocate, în condiţiile în care, recuperarea diferenței de redevență (10% în loc de 6%) aferentă permiselor de exploatare sau acordurilor petroliere pentru care titularii au refuzat încheierea de acte adiționale, evaluată la suma de 2,4 miliarde RON, ar antrena prejudicii pecuniare suplimentare pe fondul angajării unor litigii în contradictoriu cu titularii de licențe.
Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Ca urmare, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., se va admite recursul şi se va modifica sentinţa atacată.
Reţinând că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, se va admite acţiunea, suspendând executarea deciziei din 30 ianuarie 2012 a Curții de Conturi a României cu privire la măsurile nr. 4. nr. 5, nr. 7, nr. 8, nr. 14, nr. 19, nr. 20, nr. 21, nr. 22 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare ce face obiectul Dosarului nr. 3356/2/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale împotriva încheierii din 28 iunie 2012 a Curții de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheirea atacată, în sensul că admite cererea formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.
Suspendă executarea deciziei din 30 ianuarie 2012 a Curții de Conturi a României cu privire la măsurile nr. 4. nr. 5, nr. 7, nr. 8, nr. 14, nr. 19, nr. 20, nr. 21, nr. 22 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare ce face obiectul Dosarului nr. 3356/2/2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 244/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4690/2013. Contencios → |
|---|
