ICCJ. Decizia nr. 2851/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2851/2013
Dosar nr. 198/43/2011
Şedinţa de la 6 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea formulată, reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi H. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov, solicitând anularea Raportului privind realizarea acţiunii de control la Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi H., înregistrat sub nr. 8367, 8397, 8574/LB din 15 martie 2011 şi a notificării de reziliere a contractului nr. 40 din 30 august 2002, cu obligarea pârâtei de a recunoaşte dreptul de a gestiona în continuare fondul cinegetic nr. 40 Crişeni, până la data de 30 august 2012, când contractul nr. 40 aflat în vigoare se încheie de drept.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 la data de 22 aprilie 2011 şi până la data introducerii cererii reclamanta nu a primit niciun răspuns. S-a arătat în motivarea cererii de anulare că niciun act normativ şi nicio clauză din contractul nr. 40 din 30 august 2002 nu prevede obligaţia A.V.P.S. H. de a comunica, din propria iniţiativă către primării, persoane fizice sau juridice, tarifele de gestionare, în vederea emiterii facturilor sau depunerii cererilor pentru încasarea sumelor cuvenite pentru folosirea în scop cinegetic a terenurilor deţinute în proprietate.
S-a arătat că A.V.P.S. H. a achitat absolut toate facturile primite şi înregistrate în evidenţele sale contabile, emise de primării, atât pentru fondul cinegetic nr. 41 Bodogaia, cât şi pentru fondul cinegetic nr. 40 Crişeni, iar referitor la Notificarea de reziliere a contractului nr. 40 din 30 august 2002 s-a arătat că este neîntemeiată şi abuzivă, deoarece ITRSV Braşov cunoştea, din documentele existente la sediul său, faptul că A.V.P.S. H. nu înregistra nicio datorie faţă de proprietarii de teren, exprimate prin solicitări în condiţiile legii, deci prin facturi sau cereri.
Reclamanta a susţinut faptul că rezilierea/desfiinţarea unui contract trebuie să fie constatată şi dispusă de către instanţa de judecată, în condiţiile art. 1021 C. civ., aceasta cu atât mai mult cu cât A.V.P.S. H. nu a încălcat, nici din culpă, şi cu atât mai puţin, cu vinovăţie, vreo prevedere sau obligaţie legală ori contractuală.
La data de 24 august 2011 reclamanta a depus o cerere de suspendare a executării celor două acte administrative, arătând în motivare faptul că sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente, condiţii impuse de art. 15, rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În cauză au formulat întâmpinare atât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov, cât şi Ministerul Mediului şi Pădurilor, solicitând respingerea cererii de suspendare.
Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov a depus precizări scrise prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 214 din 21 octombrie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a respins excepţiile inadmisibilităţii invocate prin întâmpinări;
- a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi H., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov;
- a dispus anularea Raportului privind realizarea acţiunii de control la Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi H., înregistrat sub nr. 8367, nr. 8397, nr. 8574/LB din 15 martie 2011 şi notificarea de reziliere înregistrată la ITRSV Braşov sub nr. 2655/2 din 15 aprilie 2011 şi recunoaşterea dreptului pretins;
- a dispus suspendarea executării acestor două acte administrative până la data rămânerii definitive şi irevocabile a prezentei hotărâri;
- au fost obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 2.018 RON, în solidar.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că excepţia inadmisibilităţii cererilor de suspendare întemeiate pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi a cererii de anulare rezultând din lipsa caracterului de acte administrative a actelor contestate, este neîntemeiată.
Astfel, s-a reţinut că raportul de control atacat este emis de o autoritate publică, respectiv Ministerul Mediului şi Pădurilor, în regim de putere publică, în exercitarea atribuţiilor de control conferite prin lege Direcţiei Inspecţie şi Control din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor (H.G. nr. 1635/2009 pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Pădurilor şi Ordinul nr. 697 din 04 mai 2010 privind Regulamentul de Organizare şi funcţionare al Ministerului Mediului şi Pădurilor) şi că, în ceea ce priveşte producerea de efecte juridice a acestui raport de control, este cert că acestea s-au produs şi au constat în rezilierea Contractului nr. 40 din 30 august 2001 de gestionare a fondului de vânătoare nr. 40 Crişeni.
Instanţa a respins ca neîntemeiată şi excepţia de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării actelor administrative, cerere formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru motivul că o astfel de cerere de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost anterior respinsă de Curtea de Apel Târgu Mureş.
Instanţa a reţinut că cele două modalităţi distincte în care se poate solicita suspendarea executării actelor administrative, prevăzute de art. 14 şi de art. 15 din Legea nr. 554/2004, diferă şi în privinţa întinderii efectelor pe care hotărârea de suspendare le produce. Suspendarea dispusă în temeiul art. 14 se dispune până la pronunţarea instanţei de fond (în primă instanţă) în timp ce suspendarea dispusă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 durează până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Nu există astfel tripla identitate, pentru a opera autoritatea de lucru judecat.
Instanţa a apreciat că respingerea unei cereri de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu atrage inadmisibilitatea cererii de suspendare formulată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin raportul de control s-a concluzionat că Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi H. gestionează două fonduri de vânătoare, conform contractelor de gestionare încheiate cu Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, după cum urmează: fondul de vânătoare denumit 41 Bodogaia - contract nr. 1499/2000, valabil pentru perioada 30 noiembrie 2000 - 30 noiembrie 2010; fondul de vânătoare denumit 40 Crişeni - contract nr. 40/2002, valabil pentru perioada 30 august 2002 - 30 august 2012.
S-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că pentru perioada de valabilitate a contractelor, AVPS H. avea obligaţia de a achita anual în două tranşe egale, către proprietarii sau deţinătorii de terenuri de pe raza fondului de vânătoare (menţionaţi în fişa fondului de vânătoare, care trebuie completată la zi, conform contractului de gestionare) tariful de gestionare, stabilit prin contractul de gestionare şi actualizat anual prin acte adiţionale, încheiate între administrator şi asociaţia de vânătoare (în calitate de gestionar), că A.V.P.S. H. nu a achitat tariful de gestionare către Primăria Atid şi proprietarii de terenuri de pe raza administrativă a acestei localităţi, corespunzător anilor 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 şi 2009, astfel că la data de 15 aprilie 2011 s-a emis de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov notificarea de reziliere a contractului nr. 40 din 30 august 2002 de administrare a fondului de vânătoare Crişeni, reţinându-se că reclamanta, în calitate de gestionar al fondului de vânătoare Crişeni, nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de plată a tarifului anual pentru folosirea fondului de vânătoare, conform art. 9 din contract.
Instanţa a constatat că între obligaţiile reclamantei, în calitatea sa de gestionar al fondului de vânătoare, obligaţii stabilite prin contractul nr. 40 din 30 august 2002, nu se regăseşte şi obligaţia de a comunica din proprie iniţiativă către primării, persoane fizice şi juridice, tarifele de gestionare în vederea emiterii facturilor sau depunerii cererilor pentru încasarea sumelor cuvenite pentru folosirea fondului cinegetic şi că, dimpotrivă, plata tarifelor de gestionare se face la solicitarea proprietarilor de teren sau a primăriilor numai în baza facturilor emise de persoane juridice sau în baza cererilor depuse de persoane fizice.
S-a mai constatat că reclamanta nu înregistrează datorii la plata tarifelor de gestionare, nici faţă de proprietari şi nici faţă de stat, respectiv faţă de ITRSV Braşov şi Fondul de Mediu şi că prin însuşi actul de control contestat se arată că reclamanta a emis din proprie iniţiativă către Primăria Atid, adrese prin care a solicitat acesteia emiterea de facturi pentru gestionarea Fondului de Vânătoare Crişeni, pentru anii 2003 - 2005, 2008, însă Primăria Atid nu a emis facturi către reclamantă, deşi avea această obligaţie.
Instanţa a apreciat că, în raport cu argumentele prezentate, constatările cuprinse în raportul de control atacat sunt nefondate, neexistând o neîndeplinire cu vinovăţie a obligaţiilor contractuale, motiv pentru care se impune anularea acestui act de contro, iar notificarea de reziliere care a urmat raportului de control este nelegală, întrucât nu a existat o neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor contractuale ale reclamantei, care să atragă rezilierea contractului.
Faţă de argumentele expuse, Curtea a admis cererea, a dispus anularea Raportului privind realizarea acţiunii de control la Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi H., înregistrat sub nr. 8367, 8397, 8574/LB din 15 martie 2011 şi notificarea de reziliere înregistrată la ITRSV Braşov sub nr. 2655 din 2 din 15 aprilie 2011 şi recunoaşterea dreptului pretins de reclamantă de a administra în continuare fondul de vânătoare 40 Crişeni.
Instanţa a admis cererea de suspendare a executării actelor administrative, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente, reţinând că paguba iminentă constă în faptul că până la rămânerea irevocabilă a hotărârii nu se mai poate încasa cotizaţia la membrii vânători.
3. Recursurile declarate în cauză
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor (în prezent Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice) şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov.
3.1. Recursul promovat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit nelegalitatea adresei din 15 aprilie 2011, având în vedere prevederile exprese ale contractului nr. 40 din 30 august 2008 care conţin un pact comisoriu de gradul IV, prin care părţile au prevăzut că în cazul neexecutării obligaţiilor, contractul să se desfiinţeze de plin drept.
Chiar dacă există note de control şi rapoarte întocmite de către angajaţii recurentului care ar fi favorabile reclamantei, aceste constatări nu au fost confirmate de Minister.
În conţinutul Cap. V, art. 5 alin. (2) din Contractul nr. 40/2002 este prevăzută modalitatea de plată şi procentul care trebuie achitat de gestionar către fiecare categorie: administrator, proprietar de terenuri etc., astfel încât, instanţa de fond a apreciat greşit cu privire la actul dedus judecăţii, considerând că nu s-au achitat facturile din motive neimputabile reclamantei.
3.2. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
3.2.1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Hotărârea instanţei de fond cuprinde considerente insuficiente. Aprecierile generice nu corespund dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Sentinţa atacată cuprinde şi motive contradictorii. Deşi prima instanţă a considerat admisibilă acţiunea, cu motivarea că raportul de control este act administrativ care a produs efecte constând în rezilierea contractului de gestionare a fondului cinegetic, a apreciat că "în orice caz, constatarea rezilierii se face de către instanţa de judecată".
În privinţa suspendării executării actelor administrative, considerentele constau doar în menţiunea îndeplinirii condiţiilor legale de admitere a cererii, deşi, anterior, judecătorul a respins o cerere cu conţinut aproape identic.
3.2.2. Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Sentinţa recurată este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1, 2, 8 din Legea nr. 554/2004, în speţă nu există niciun act administrativ tipic au asimilat.
De asemenea, sunt încălcate prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
3.2.3. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
A fost respinsă în mod greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât actele atacate nu sunt acte administrative.
Cererea de anulare a celor două acte este neîntemeiată. Reclamanta nu şi-a îndeplinit, în mod culpabil, obligaţiile contractuale, astfel cum s-a constatat în urma controlului efectuat.
4. Apărările formulate de intimata-reclamantă reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi H.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia tardivităţii recursului declarat de Ministerul Mediului şi Pădurilor.
Cu referire la recursul pârâtului Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov, intimata a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Recurentul-intimat încearcă să inducă în eroare instanţele de judecată invocând prevederile Cap.V, art. 9 alin. (2) din Contractul nr. 40/2002.
Textele invocate au fost instituite prin acte adiţionale, ca urmare a abrogării Legii nr. 103/1996 şi a adoptării Legii nr. 407/2006, care modifică în totalitate sensul iniţial al obligaţiei de plată în sensul inexistenţei obligaţiei de plată din proprie iniţiativă a tarifelor de gestionare.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea extraordinară de atac exercitată
1. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor (în prezent Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice).
Recursul urmează să fie respins ca tardiv formulat.
Din actele dosarului, rezultă că pârâtul a primit comunicarea hotărârii recurate la 30 noiembrie 2011 şi a depus cererea de recurs prin poştă la 19 decembrie 2011, peste termenul de 15 zile libere prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ.
2. Cu privire la recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov
Recursul este nefondat.
2.1. Din actele dosarului rezultă că recurentul-pârât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov consideră că, în data de 7 ianuarie 2011, reclamanta-recurentă nu avea datorii exprimate prin solicitări, faţă de proprietarii de teren şi faţă de stat, eliberând dovada nr. 9771/2/2011.
Aceeaşi parte a mai arătat, prin nota de constatare nr. 85 din 30 martie 2011, că deşi nu este obligată de nicio prevedere legală, reclamanta a solicitat anual proprietarilor persoane juridice întocmirea facturilor de încasare a cotei parte din tariful de gestionare.
2.2. Prevederile Cap. V art. 9 din Contractul nr. 40/2002 nu conţin obligaţia gestionarului pentru folosirea fondurilor de vânătoare de a comunica din proprie iniţiativă către proprietarii de terenuri, tarifele de gestionare în vederea emiterii facturilor.
Textul analizat are în vedere numai obligaţia de plată a tarifului anual, iar rezilierea contractului este de drept numai în cazul în care "se constată că gestionarul nu şi-a îndeplinit, cu vinovăţie, oricare dintre obligaţiile contractuale în termenele prevăzute" (art. 17).
Mai mult, prin însuşi actul de control s-a remarcat că reclamanta, din proprie iniţiativă, a emis către Primăria Atid adrese prin care a solicitat emiterea de facturi pentru gestionarea fondului de vânătoare pentru anii 2003 - 2006, însă Primăria nu a emis aceste facturi.
2.3. Se mai constată că Legea nr. 103/1996 a fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului, în temeiul căreia a fost încheiat contractul nr. 40/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 407/2006 care s-a dispus ca plata directă să se facă de gestionar, în temeiul facturilor emise de persoanele juridice sau pe baza dispoziţiei de plată către casieria gestionarului în cazul persoanelor fizice, care fac dovada proprietăţii.
Ca urmare a acestei modificări legislative a fost încheiat actul adiţional nr. 7 prin care s-a modificat art. 9 din Contractul nr. 40/2002 în sensul celor stipulate de Legea nr. 407/2006.
2.4. Faţă de acestea Curtea reţine că nu au fost îndeplinite condiţiile rezilierii de drept a Contractului nr. 40/2002, lipsind vinovăţia reclamantei pentru neplata tarifului de gestionare a fondului de vânătoare către Primăria Atid şi persoane fizice.
În drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului şi Pădurilor (în prezent Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice) împotriva Sentinţei nr. 214 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Respinge recursul declarat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov împotriva Sentinţei nr. 214 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2748/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3113/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
