ICCJ. Decizia nr. 3109/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3109/2013
Dosar nr. 851/42/2011
Şedinţa publică de la 8 martie 2013
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.A. Municipal Construct a formulat contestaţie administrativ-fiscală împotriva Deciziei de impunere din 28 iunie 2011 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa pentru o obligaţie fiscala însumând 4.752.226 lei, aferentă operaţiunilor executate în perioada 01 ianuarie 2006 - 21 iunie 2011, din care TVA lunar 2.820.766 şi majorări de întârziere 1.931.460 iei, sume stabilite prin raportul de inspecţie fiscală întocmit la 28 iunie 2011 şi înregistrat la D.G.F.P. Dâmboviţa din 28 iunie 2011.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 10 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluţionarea contestaţiei formulată de D.G.F.P. Dâmboviţa, ca neîntemeiată;
- a admis excepţia prematurităţii acţiunii invocată din oficiu;
- a respins acţiunea formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamantă, ca fiind prematur introdusă.
Pentru pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Obiectul acţiunii îl reprezintă contestaţia împotriva Deciziei de impunere emisă de D.G.F.P. Dâmboviţa pentru o obligaţie fiscală în sumă de 4.752.222 lei stabilită în sarcina reclamantei, în temeiul art. 205 C. proc. fisc.
Pârâta a formulat contestaţie la data de 19 iulie 2011 la Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, organ competent să o soluţioneze, iar, până la data pronunţării hotărârii, contestaţia nu a fost soluţionată.
Potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor de către organele fiscale pot fi atacate de contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă.
În privinţa cererii de suspendare a cauzei formulată de pârâtă, până la soluţionarea contestaţiei, Curtea de apel a reţinut că nu sunt incidente prevederile art. 244 C. proc. civ., deoarece nu se poate pune problema existenţei sau neexistenţei unui drept ce face obiectul altei judecăţi, fiind în fapt vorba despre o procedură prealabilă administrativă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 10 din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.A. Municipal Construct, fără a-şi încadra expres criticile în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă invocă încălcarea dreptului de acces la justiţie consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arătând că, în condiţiile în care Codul de procedură fiscală nu prevede expres un termen pentru soluţionarea contestaţiei administrative, contestaţia administrativă se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, iar, în speţă, au trecut 7 luni de la înregistrarea contestaţiei.
Totodată, recurenta arată că, potrivit art. 1, art. 8 şi art. 11 lit. c) din Legea nr. 554/2004, acţiunea în contencios administrativ poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluţionare a contestaţiei administrative.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de recurentă, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea Deciziei de impunere din 28 iunie 2011 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa pentru o obligaţie fiscala însumând 4.752.226 lei, aferentă operaţiunilor executate în perioada 01 ianuarie 2006 - 21 iunie 2011, din care TVA lunar 2.820.766 şi majorări de întârziere 1.931.460 iei, sume stabilite prin raportul de inspecţie fiscală întocmit la 28 iunie 2011 şi înregistrat la D.G.F.P. Dâmboviţa sub nr. 32063 din 28 iunie 2011.
Conform art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., „ Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii ”.
În aceste condiţii, parcurgerea procedurii contestaţiei administrative în reglementarea art. 205-218 C. proc. fisc. are caracterul unei proceduri administrative prealabile, obligatoriu de urmat anterior sesizării instanţei de contencios administrativ cu acţiune în anularea actului administrativ-fiscal.
În acest sens, este avută în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a reţinut că dispoziţiile C. proc. fisc. referitoare la „Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale” reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege, iar actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor C. proc. fisc., sunt acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată, motiv pentru care nu se poate reţine încălcarea dreptului de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie (Decizia Curţii Constituţionale nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004).
Cu referire la susţinerile recurentei privind intervalul de timp scurs între data introducerii contestaţiei administrative şi data soluţionării acesteia, Înalta Curte reţine că întârzierea în soluţionarea contestaţiei nu este de natură a lipsi de eficienţă prevederile citate şi a considera că este facultativă definitivarea procedurii administrative de contestare a actului administrativ-fiscal (decizia de impunere), anterior introducerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ. În funcţie de conduita instituţiei administrative, persoana vătămată are la dispoziţie remedii administrative şi judiciare, înainte de a proceda la introducerea acţiunii în anularea deciziei de impunere.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.A. Municipal Construct.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A. Municipal Construct împotriva Sentinţei nr. 10 din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4847/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7784/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
