ICCJ. Decizia nr. 7784/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7784/2013
Dosar nr. 2837/1/2012
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea adresată Curţii de Apel Galaţi reclamanta SC V.P. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.A.O.P.S.A.A.: 1) anularea în tot a Deciziei nr. 038 din 25 februarie 2011 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la reautorizarea ca antrepozite fiscale a locurilor situate în judeţul Vrancea, respectiv centrul de vinificaţie Ţifeşti situat în Panciu, şoseaua Panciu - Ţifeşti, secţia de vin spumant situată în oraşul Panciu, Centrul de vinificaţie Răzoare Km 5, situat pe şos. Panciu-Haret oraş Panciu, Combinat vinificaţie, str. T.M. oraş Panciu).
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 55 din 2 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei s-a anulat Decizia nr. 038 din 25 februarie 2011, emisă de pârâta M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A., a obligat pârâta M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A. Bucureşti să reautorizeze ca antrepozite fiscale locurile situate în jud.Vrancea, respectiv: Oraş Panciu, şos. Panciu - Tifeşti, Centrul de vinificaţie Tifeşti; oraş Panciu, şos. Angelin, secţia vin spumant; oraş Panciu, şos. Panciu-Haret, Centrul de vinificaţie Răzoare Km.5; oraş Panciu, şos. Panciu-Haret, Centrul de vinificaţie Haret, km5; oraş Panciu, str.T.M., Combinat de vinificaţie.
În motivarea hotărârii s-a arătat că măsura luat de pârâtă este una „nelegală, abuzivă; întrucât, deşi legislaţia în vigoare (art. 20626 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 571/2003) condiţionează autorizarea/reautorizarea desfăşurării de activităţi de antrepozitare de neînregistrarea de obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat. Această dispoziţie legală nu poate fi, însă, privită separat de contextul economic actual şi de profilul de activitate al reclamantei. A-i respinge acesteia cererea de reautorizare echivalează cu paralizarea activităţii sale şi cu iminenţa insolvenţei. Or, prin continuarea activităţii de antrepozitare aceasta va avea, cu certitudine, posibilitatea de a achita datoriile la buget, cât şi către salariaţii săi, aspecte esenţial în conjunctura economică actuală, caracterizată printr-o lipsă acută de resurse financiare şi de locuri de muncă, cu efecte devastatoare în plan social.
Dacă forurile centrale (Parlamentul, Guvernul) au înţeles să intervină în condiţiile economice date prin măsuri de austeritate, nesocotind principii fundamentale de drept precum cel al drepturilor câştigate ori al neretroactivităţii legii civile, a da în speţă o interpretarea mai flexibilă textului legal de care se prevalează pârâta pentru respingerea cererii de reautorizare a desfăşurării unei activităţi economice este în spiritul acestui text normativ, cu atât mai mult cu cât reclamanta a dovedit în instanţă că a uzat de disp. O.G. nr. 29/2011, formulând cerere de eşalonare a obligaţiilor fiscale restante (cerere înregistrată la M.F., A.N.A.F., D.G.F.P. Vrancea, A.F.P.C.M. sub nr. 4673 din 6 iulie 2011), că are în administrate o suprafaţă considerabilă de teren (circa 800 de ha) a cărei exploatare ar fi lipsită de finalitate şi profund păgubitoare în cazul imposibilităţii de valorificare a producţiei. Totodată, împrejurarea că pentru sumele restante au fost constituite garanţii ferme vine în sprijinul ideii de bună-credinţă a reclamantei care nu cere decât concursul autorităţii pârâte pentru continuarea activităţii, continuare care este mai benefică pentru buget decât sistarea activităţii.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A. invocând dispoziţiile art. 3041, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea acţiunii s-a arătat că motivarea instanţei de fond este superficială şi lipsită de suport egal prevederile legale nelăsând loc la interpretare.
Potrivit prevederilor art. 206 indice 26, alin. (1), lit. g) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., una din condiţiile de autorizare este ca ,,g): „persoana care urmează sa-si desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat să nu înregistreze obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat".
Aşa cum rezulta din adresa din 25 ianuarie 2011 emisa de D.G.F.P. Vrancea, societatea înregistra astfel de obligaţii restante.
De altfel, chiar petenta recunoaşte, in plângerea prealabila înregistrata sub nr. 43657 din 15 martie 2011, ca societatea a început sa achite aceste obligaţii însă la momentul formulării cererii de reautorizare aceasta condiţie nu era îndeplinita.
4. Apărările intimatului
Intimata-reclamantă, în insolvenţă, conform încheierii din 5 martie 2012 a Tribunalului pronunţată în Dosarul nr. 4383/91/2010, reprezentată prin administrator judiciar Casa de Insolvenţă T. Sprl, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că datoria bugetară la bugetul general consolidat este înscrisă la masa credală, iar conform dispoziţiilor Legii nr. 86/2000 nu se pot face plăţi preferenţiale pentru plata acestor debite. În aceste condiţii în lipsa autorizaţilor de antrepozit fiscal, intimata ar intra în procesul de faliment ceea ce ar presupune disponibilizarea personalului şi lichidarea averii debitorului.
S-a mai arătat că sumele restante urmează a se plăti prin planul de reorganizare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Dispoziţiile legale în materie în speţă Legea nr. 571/2003 art. 20626 alin. (1), lit. g) (C. fisc.) impune ca pentru autorizarea/reautorizarea persoanei care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat acesta trebuie să nu înregistreze obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat.
Existenţa acestor obligaţii bugetare restante ale intimatei nu este contestată de către nici una dintre părţi.
Legea, ca instrument juridic aplicabil, nu menţionează nimic despre eludarea acestor dispoziţii în funcţie de contextul economic actual, profilul de activitate al societăţii, principiile de drept nesocotite de forurile centrale.
De asemenea, faţă de conţinutul textului de lege aplicabil - C. fisc. art. 26026 lit. g), nu apar posibilităţi diferite de interpretarea sa în sensul flexibilităţii sale.
În esenţă, reclamanta-intimată înregistrează datorii la bugetul general consolidat. Legea, - C. fisc., în textul invocat nu lasă loc la niciun fel de interpretare, legat de aceste datorii, cuantumul lor, promisiuni de plată, garanţii imobiliare.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că judecătorul este obligat să aplice legea, nu este posibil ca el să o nesocotească lăsând prioritate oricăror aprecieri subiective, personale, fie ele şi de ordin social. De altfel, nici existenţa unui plan de reorganizare al activităţii societăţii fie el şi neaprobat, nu poate permite desfăşurarea în continuare a activităţii societăţii intimate fără respectarea dispoziţiilor imperative din lege.
În aceste condiţii cererea intimatei-reclamante nu întruneşte condiţia legală principală pentru a obţine autorizarea/reautorizarea activităţii de antrepozit fiscal, respectiv aceea de a nu avea datori la bugetul general consolidat, Înalta Curte apreciind astfel că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de pronunţarea hotărârii de către instanţa de fond cu aplicarea greşită a legii, Înalta Curte, considerând întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865, va admite recursul, urmând, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. să modifice sentinţa recurată în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A. împotriva sentinţei civile nr. 55 din 2 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge cererea reclamantei SC V.P. SA ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3109/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 6167/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
