ICCJ. Decizia nr. 3126/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3126/2013
Dosar nr. 9733/63/2012
Şedinţa de la 8 martie 2013 Camera de consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea formulată în cadrul dosarului Tribunalului Dolj nr. 19256/63/2010, având ca obiect anularea dispoziţie de imputare emisă de Primarul municipiului Băileşti, reclamanta B.E.M. a invocat excepţia de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 şi a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Judeţeană de Conturi Dolj.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 31 martie 2011, Tribunalul Dolj a sesizat Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 şi a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Judeţeană de Conturi Dolj.
În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost suspendată judecarea cauzei.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Dolj a reţinut că soluţionarea cauzei cu care a fost învestită, având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 2434 din 21 iunie 2010, emisă în temeiul deciziei Curţii de Conturi pentru înlăturarea abaterilor constatate şi consemnate în procesul-verbal de constatare, depinde de Decizia nr. 17 din 4 iunie 2010 şi de Procesul-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Judeţeană de Conturi Dolj, acte cu privire la care a fost invocată excepţia de nelegalitate.
Reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 228 din Hotărârea 130/2010 a Curţii de Conturi competenţa de soluţionare în fond a legalităţii actelor cu privire la care a fost invocată excepţia de nelegalitate aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, tribunalul a apreciat că Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova este competentă să se pronunţe asupra excepţiei de nelegalitate invocată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. 763/54/2011, iar la termenul de judecată din data de 12 octombrie 2011, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată prin întâmpinare.
Prin Sentinţa nr. 461 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 şi a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Judeţeană de Conturi Dolj invocată de reclamanta B.P.E.M. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României - Camera Judeţeană de Conturi Dolj şi Municipiul Băileşti prin primar, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta, în absenţa unei contestaţii adresate organului administrativ competent, se prevalează de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru a pune în discuţie, direct în faţa instanţei de contencios administrativ, decizia emisă de Camera de Conturi Dolj şi procesul-verbal de constatare ce a stat la baza întocmirii acesteia, act premergător ce nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din lege.
S-a apreciat în acest sens că actele în discuţie nu pot fi supuse excepţiei de nelegalitate, întrucât acest mijloc de apărare vizează doar actele administrative care pot fi atacate în faţa instanţei de contencios.
Împotriva Sentinţei nr. 461 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta B.(P.)E.M., iar prin Decizia nr. 815 din 17 februarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 461 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 iunie 2010 emis de Camera de Conturi Judeţeană Dolj şi a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 emisă de Camera Judeţeană de Conturi Dolj, având în vedere că în baza acestora a fost emisă Dispoziţia nr. 2434 din 21 iunie 2010 prin care i s-a imputat suma de 8.896 RON ca fiind încasată nelegal.
S-a apreciat că soluţia instanţei de fond prin care excepţia de nelegalitate a celor două acte a fost respinsă ca inadmisibilă este parţial greşită, respectiv în privinţa respingerii ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 emisă de Camera de Conturi Judeţeană Dolj, dar este legală şi temeinică în privinţa respingerii ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate a Procesului-verbal nr. 12750 din 3 iunie 2010 emis de Camera de Conturi Judeţeană Dolj.
Astfel, procesul-verbal de constatare încheiat de auditorii publici externi din cadrul Camerelor de conturi judeţene în baza Legii nr. 94/1992, republicată, deşi este emis de o autoritate publică, în baza legii, el nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, deoarece în baza constatărilor consemnate în procesul-verbal se emite decizia de către Camera de conturi judeţeană, acesta fiind actul administrativ care dă naştere la raporturi juridice pentru că se stabilesc măsurile ce se impun a fi luate.
S-a apreciat, însă, că soluţia instanţei de fond prin care a fost respinsă ca inadmisibilă şi excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 17/2010 emisă de Camera de Conturi Judeţeană Dolj, este nelegală.
Astfel, Legea nr. 94/1992, republicată şi Regulamentul aprobat în 2010 au recunoscut dreptul de a contesta decizia emisă de Camerele de Conturi judeţene, numai conducătorului entităţii verificate, contestaţie care se adresează structurii Curţii de Conturi care a emis decizia şi se soluţionează printr-o încheiere, dar aceasta nu înseamnă că orice persoană vătămată într-un drept sau interes prin emiterea deciziei Camerei de Conturi judeţene nu va putea să solicite instanţei de contencios administrativ, fie pe calea acţiunii directe, fie pe calea excepţiei de nelegalitate, anularea şi respectiv, constatarea nelegalităţii acestui act administrativ, mai ales în situaţia în care conducătorul entităţii verificate nu formulează contestaţie potrivit legii, aşa cum s-a întâmplat şi în cauză.
Prin decizia de casare s-a dispus ca, la rejudecare, instanţa de fond să analizeze excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 174/2010 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Dolj în raport de motivele invocate de reclamantă B.(P.)E.M.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 763/54/2010*, fiind stabilit termen de judecată la data de 16 mai 2012, termen la care, instanţa a pus în discuţia părţilor, din oficiu, competenţa materială a Curţii de Apel Craiova în soluţionarea cauzei.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 552/2012 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciindu-se că dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130 din 4 noiembrie 2010 nu pot contraveni normelor de competenţă stabilite prin textul de lege.
Ca atare, cum actul administrativ cu privire la care s-a invocat excepţia de nelegalitate a fost emis de o autoritate publică locală, în speţă Camera de Conturi Dolj, nefiind prevăzută vreo competenţă expresă a curţii de apel, instanţa, prin aplicarea art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului.
2.2 Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, care prin Încheierea din 18 octombrie 2012 a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintând dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că prin încheierea de şedinţă din data de 31 martie 2011, Tribunalul Dolj a sesizat Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 şi a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Judeţeană de Conturi Dolj, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 763/54/2011.
S-a mai reţinut că prin Sentinţa nr. 461 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă, iar prin Decizia nr. 815 din 17 februarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 461 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cum prin Sentinţa nr. 552 din 16 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în rejudecare, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, instanţa a apreciat că în cauză devin incidente dispoziţiile art. 20 C. proc. civ., potrivit cărora "Există conflict de competenţă: (2), când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină".
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Potrivit dispoziţiilor art. 204 şi 210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor de control rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. al României nr. 832 din 13 decembrie 2010, Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi judeţene se poate formula contestaţie în termen de 15 zile, care „suspendă obligaţia executării deciziei până la soluţionarea ei de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care se respinge integral sau parţial contestaţia".
Regulamentul menţionat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor judeţene ale Curţii de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
În cauză, însă, instanţa a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 17 din 4 iunie 2010 şi a Procesului-verbal de constatare nr. 12750 din 3 mai 2010 emise de Curtea de Conturi a României - Camera Judeţeană de Conturi Dolj.
Faţă de cele arătate, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o autoritate publică de nivel local, competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta B.(P.)E.M., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României - Camera Judeţeană de Conturi Dolj şi cu Municipiul Băileşti, prin Primar, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3114/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3128/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
