ICCJ. Decizia nr. 321/2013. Contencios. Suspendare provizorie a executarii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 321/2013
Dosar nr. 2863/233/2012
Şedinţa publică de la 24 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 2863/233/2012 din data de 23 aprilie 2012, venită prin declinare de la Judecătoria Galaţi, petentul L.G. a solicitat suspendarea provizorie a executării silite a titlului executoriu nr. x şi a somaţiei nr. y din data de 06 februarie 2012, emise de D.G.F.P. Galaţi şi respectiv de AFP Galaţi până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în cadrul Dosarelor nr. 185/44/2012 şi nr. 189/44/2012, aflate pe rolul Curţii de Apel Galaţi.
Prin Sentinţa nr. 215 din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de suspendare provizorie, a titlului executoriu nr. x şi a somaţiei nr. y din data de 06 februarie 2012, emise de D.G.F.P. Galaţi, ca fiind inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că petentul nu şi-a întemeiat în drept solicitarea de suspendare provizorie, neindicând nici temeiurile de fapt care ar reclama o atare măsură procesuală urgentă, aşa încât curtea o califică drept inadmisibilă.
Suspendarea poate fi dispusă de instanţă până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, cu condiţia depunerii unei cauţiuni, în afară de cazurile în care legea dispune altfel (art. 403 alin. (1) C. proc. civ.), iar până la soluţionarea cererii de suspendare, în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea poate fi dispusă suspendarea provizorie (alin. (4)).
A mai reţinut judecătorul fondului că măsura suspendării executării silite începute în temeiul unui titlu executoriu constituie o măsură excepţională, iar în cauză nu s-a justificat în vreun fel necesitatea luării măsurii suspendării executării silite, întemeiată pe împrejurări de natură a constitui un motiv considerat de lege ca fiind excepţional şi care să permită aplicare art. 403 C. proc. civ.
Concluzionând, Curtea de Apel a apreciat că simpla contestare a titlurilor executorii şi plata cauţiunii (cerinţă care, în speţă, nu a fost îndeplinită, acesta achitând suma stabilită cu titlu de cauţiune în contul taxei de timbru, cerând restituirea chitanţei respective, fără a mai reveni cu recipisa de consemnare a cauţiunii) nu sunt suficiente pentru admisibilitatea cererii de suspendare provizorie, în lipsa indicării unor motive excepţionale.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul L.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac se menţionează că instanţa de fond nu i-a pus în vedere plata cauţiunii, astfel că aceasta a fost achitată ulterior şi depusă la dosarul cauzei.
De asemenea, menţionează că cererea de suspendare provizorie a solicitat-o în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate cât şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, însă pentru considerente şi în limitele ce urmează a fi expuse.
Prin acţiunea formulată şi precizată, recurentul-reclamant a solicitat suspendarea provizorie a executării silite a titlului executoriu nr. x şi a somaţiei nr. y din data de 06 februarie 2012, emise de D.G.F.P. Galaţi şi respectiv de A.F.P. Galaţi, titlul executoriu contestat în instanţă, ce face obiectul Dosarelor nr. 185/44/2012 şi nr. 189/44/2012 aflate pe rolul Curţii de Apel Galaţi.
Instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., exercitându-şi rolul activ, era în drept să ceară reclamantului explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurare de fapt şi de drept, chiar dacă acestea nu sunt menţionate în cerere.
După cum se constată, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a stabili cadrul procesual în ceea ce priveşte obiectul cererii de chemare în judecată precum şi temeiul de drept al acesteia, nefiind ţinută de temeiul de drept invocat de reclamant.
Astfel, prima instanţă, urmare a îndeplinirii rolului său activ, trebuia să stabilească dacă obiectul cererii de chemare în judecată viza o suspendare provizorie a executării silite în cadrul unei contestaţii la executare silită întemeiată pe dispoziţiile art. 172 - 174 C. proc. civ. sau o suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările şi completările ulterioare.
În funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată şi temeiul de drept al acesteia, prima instanţă trebuia să-şi verifice competenţa materială şi teritorială.
Astfel, dacă temeiul de drept al cererii se aprecia că-l reprezintă dispoziţiile art. 172 - 174 C. proc. fisc., competenţa de soluţionare a cauzei revenea judecătoriei, iar dacă temeiul de drept al cererii se aprecia că îl reprezintă dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revenea instanţei de contencios administrativ, conform art. 10 alin. (1) din legea menţionată.
În contextul în care instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantului este inadmisibilă întrucât acesta nu şi-a întemeiat în fapt şi în drept acţiunea, în raport de cele reţinute, prima instanţă a pronunţat o hotărâre fără a îndeplini cerinţele impuse de art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, pentru o bună administrare a justiţiei, în temeiul art. 313 C. proc. civ., va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe care va stabili cadrul procesual în ceea ce priveşte obiectul cererii de chemare în judecată, temeiul de drept al acesteia, în raport de care îşi va stabili implicit competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul L.G. împotriva Sentinţei nr. 215 din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3113/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 3256/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
