ICCJ. Decizia nr. 3256/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3256/2013
Dosar nr. 8763/2/2010
Şedinţa publică de la 13 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 septembrie 2010, astfel cum a fost completată ulterior, reclamanta SC K.S.G. SRL Bucureşti a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor (actualmente Ministerul Afacerilor Interne) şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând anularea procesului-verbal din 4 august 2010, din 4 iulie 2010, din 27 iulie 2010 şi a dispoziţiei nr. 272009/C.Ad din 16 august 2010 şi obligarea pârâţilor la restituirea licenţei de funcţionare ca societate comercială specializată în pază şi protecţie.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că este nelegală măsura dispusă prin care s-a anulat licenţa de funcţionare şi s-a decis obligarea societăţii la rezilierea tuturor contractelor de prestări servicii.
Prin Sentinţa civilă nr. 5726 din 7 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată în contradictoriu cu cei doi pârâţi şi a dispus anularea dispoziţiei contestate şi obligarea Inspectoratului General al Poliţiei Române la restituirea licenţei de funcţionare nr. 1471/P din 1 octombrie 2009, în original.
De asemenea, instanţa a dispus anularea în parte a procesului-verbal contestat, respectiv a poziţiei - măsura 2 "Înaintarea proiectului sistemului de alarmă instalat la sediul societăţii cu termen la 13 august 2010", respingând petitul 1 al cererii, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că în procesul-verbal contestat nu s-a precizat temeiul legal al luării măsurii anulării licenţei de funcţionare a societăţii comerciale şi oricum, decizia dispusă este nelegală, fiind emisă înainte de soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie întocmit la 17 august 2010.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor (actualmente Ministerul Afacerilor Interne) şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul minister a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, împrejurare în raport de care instanţa trebuia să respingă în totalitate acţiunea şi nu numai petitul 1 al cererii.
În recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei Române s-a învederat că, potrivit celor constatate prin procesul-verbal atacat, reclamanta funcţionează cu încălcarea prevederilor Legii nr. 333/2003 prin faptul că părţile sociale ale societăţii au fost cesionate unei persoane care nu are avizul poliţiei şi nici cel al Serviciului Român de Informaţii.
Sub acest aspect, s-a arătat că acea persoană, funcţionând ca asociat unic şi director general al societăţii, începând cu 1 septembrie 2009, a şi semnat în calitate de reprezentant legal al reclamantei toate contractele de prestări servicii şi convenţiile de cedare a executării acestora.
Referitor la argumentul avut în vedere de instanţă, privind dispunerea anulării licenţei de funcţionare anterior încheierii procesului-verbal de contravenţie, pârâtul a precizat că, în cauză, constatarea contravenţiei s-a realizat la data de 4 august 2010, fapt ce a determinat măsura de anulare decisă, aplicarea sancţiunii contravenţionale realizându-se la 17 august 2010, după efectuarea altor verificări specifice.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea ambelor recursuri, arătând că, după pronunţarea sentinţei atacate, procesul-verbal de contravenţie a fost anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, împrejurare în raport de care măsura anulării licenţei de funcţionare este nelegală.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise şi a se dispune modificarea sentinţei atacate şi în consecinţă, respingerea acţiunii.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, la datele de 28 ianuarie 2010 şi respectiv, 22 iunie 2010, conducătorul societăţii comerciale reclamante a cedat succesiv părţile sociale către B.M., acesta dobândind de la acea ultimă dată calitatea de asociat unic şi de administrator al SC K.S.G. SRL, împuternicit pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii şi a o reprezenta în relaţiile cu terţii.
Astfel cum s-a reţinut în procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia controlului din 4 august 2010, schimbarea conducătorului societăţii comerciale, specializată în pază şi protecţie, a avut loc fără îndeplinirea condiţiilor legale pentru obţinerea licenţei de funcţionare, respectiv cerinţa avizării prealabile a acelei persoane de către Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.
În acest sens, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, societăţile specializate de protecţie şi pază funcţionează în baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu avizul prealabil al Serviciul Român de Informaţii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (9) din lege, conducătorul societăţii specializate de pază şi protecţie trebuie să obţină avizul inspectoratului de poliţie judeţean sau al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, după caz, în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea respectivă.
În baza aceleiaşi legi, Poliţia Română exercită atribuţii de control cu privire la modul în care sunt respectate dispoziţiile legale referitoare la paza obiectivelor, a bunurilor şi a valorilor şi stabileşte măsurile ce urmează să fie luate.
În cauză, procesul-verbal de constatare încheiat de un lucrător din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române cu ocazia controlului efectuat la 4 august 2010 nu priveşte fapta contravenţională pentru care a fost întocmit ulterior procesul-verbal de contravenţie din 17 august 2010, având o existenţă de sine stătătoare, consemnând rezultatul verificărilor, stabilind măsurile dispuse, printre care şi înaintarea proiectului sistemului de alarmă instalat la sediul societăţii în vederea avizării şi dispunând ridicarea licenţei de funcţionare.
Ulterior, la 16 august 2010, urmare a deficienţelor constatate anterior, Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică a emis Actul nr. 272119/2010 prin care a dispus măsura anulării licenţei de funcţionare, obligând societatea reclamantă să rezilieze contractele de prestări-servicii încheiate cu beneficiarii, motivat de nerespectarea condiţiilor prevăzute de art. 20 alin. (2) şi (9) din Legea nr. 333/2003.
Faptul că procesul-verbal de sancţionare contravenţională cu 5000 RON amendă încheiat la 17 august 2010 a fost anulat prin Decizia civilă nr. 1419 din 7 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti care a reţinut ca motiv de nulitate nedescrierea faptei contravenţionale nu este de natură să determine şi anularea automată a procesului-verbal de constatare din 4 august 2010 şi respectiv, a Dispoziţiei nr. 272119 din 16 august 2010, împrejurările consemnate în cele două înscrisuri păstrându-şi valabilitatea şi demonstrând încălcarea obligaţiei legale de obţinere a avizului prevăzut de art. 20 alin. (9) din Legea nr. 333/2003.
Curtea nu poate primi nici susţinerea reclamantei în sensul că actul normativ nu impune un aviz prealabil pentru conducătorul unei societăţi specializate în pază şi protecţie, în cazul schimbării structurii acţionariatului şi că, oricum, au fost iniţiate demersuri pentru obţinerea avizului încă din august 2010, iar actul constitutiv prin care asociatul unic a devenit şi administrator a fost înregistrat la 5 august 2010 la Oficiul Registrului Comerţului, fără a i se solicita avizul prevăzut de Legea nr. 333/2003.
Astfel cum s-a menţionat deja, condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea licenţei de funcţionare trebuie îndeplinite pe toată durata existenţei societăţii, inclusiv avizarea conducătorului acesteia, în cazul schimbării persoanei ce deţinea respectiva funcţie.
Împrejurarea privind înscrierea modificărilor referitoare la schimbarea conducătorului societăţii la Oficiul Registrului Comerţului, fără a se solicita avizele legale, nu înlătură obligaţia societăţii de protecţie şi pază la obţinerea acestora.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că este fondat recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei Române referitor la netemeinicia soluţiei de admitere a acţiunii.
Cât priveşte recursul formulat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - în prezent Ministerul Afacerilor Interne - se constată, în raport de obiectul litigiului, respectiv anularea actelor întocmite de celălalt pârât, că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate.
Faţă de cele arătate, Curtea va admite cele două recursuri şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor (actualmente Ministerul Afacerilor Interne) şi Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva Sentinţei civile nr. 5726 din 7 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC K.S.G. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 321/2013. Contencios. Suspendare provizorie a... | ICCJ. Decizia nr. 3295/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
