ICCJ. Decizia nr. 3295/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3295/2013
Dosar nr. 1431/46/2011
Şedinţa publică de la 14 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 36/F-cont din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Municipal Câmpulung în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, având ca obiect anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii (OMS) nr. 569 din 20 mai 2011 privind clasificarea Spitalului Municipal Câmpulung în categoria IV - nivel de competenţă bazal, conform art. 1 lit. d) din Ordinul nr. 1408/2010 privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor în funcţie de competenţă şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de clasificare în categoria III - nivel de competenţă medie, precum şi repararea pagubei cauzate ca urmare a efectelor produse de Ordinul nr. 569/2011 ce a condus la o subfinanţare a serviciilor medicale prestate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că:
Din fişa de autoevaluare întocmită de reclamant şi din Programul de conformare privind criteriile care nu sunt îndeplinite, rezultă că unitatea medicală reclamantă nu îndeplineşte criteriile minime obligatorii referitoare la structura organizatorică, tipul serviciilor medicale furnizate, personalul de specialitate medico-sanitar încadrat la nivelul spitalului şi proporţia bolnavilor transferaţi într-un alt spital, pentru patologie de acelaşi tip, într-un interval de 72 de ore de la internare.
Prin urmare, s-a apreciat că argumentele prezentate de reclamant pentru justificarea criteriilor neîndeplinite nu pot schimba calificarea spitalului, întrucât Ordinele Ministerului Sănătăţii nr. 1408/2010 şi nr. 369/2011 stabilesc clar că doar în cazul în care sunt îndeplinite criteriile expres prevăzute pentru un anumit nivel de competenţă, se poate încadra o unitate sanitară în respectivul nivel.
Astfel, instanţa a constatat că în privinţa structurii organizatorice, reclamantul nu are specializările "Pneumologie", "Nefrologie", "Urologie" şi "Neonatalogie", iar în privinţa tipului serviciilor medicale furnizate şi personalului de specialitate medico-sanitar, reclamantul nu s-a încadrat la specializările "Pneumologie", "Nefrologie" şi "Urologie", în sensul că nu poate presta servicii de acest tip, prevăzute pentru clasificarea în nivelul de competenţă mediu.
În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că delimitarea spitalelor atât de în amănunt nu este obiectivă sau că nu ţine cont de realitate, judecătorul a constatat că aceste împrejurări nu pot justifica anularea ordinului de clasificare, în condiţiile în care acesta a fost emis în conformitate cu metodologia şi criteriile legale şi nu s-a dovedit săvârşirea vreunui abuz de către pârât.
Conchizând, Curtea de apel a apreciat că deşi spitalul reclamant îndeplineşte o parte din criteriile specifice nivelului de competenţă mediu, câtă vreme nu îndeplineşte în întregime criteriile pentru nivelul de competenţă mediu, nu se poate susţine că Ordinul de clasificare nr. 569 din 20 mai 2011 este nelegal.
Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs reclamantul Spitalul Municipal Câmpulung, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 304 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că în analiza sa prima instanţă nu a ţinut seama de toate argumentele reclamantului, rezumându-se a face referire numai la autoevaluarea spitalului şi nu şi la realitatea existentă şi recentă în această unitate spitalicească. În concret nu s-a luat în calcul explicaţia reclamantului legată de inexistenţa unui cabinet de pneumologie în ambulatoriu în condiţiile în care exista la mai puţin de 5 km un spital de pneumologie, iar un cabinet de pneumologie în ambulatoriu ar putea fi înfiinţat la numai 1,5 km de Spitalul de Pneumoftiziologie în care funcţionează toate specialităţile medicale.
Totodată, în mod eronat s-a reţinut în sentinţa recurată că în cadrul Spitalului nu există Secţie de Neonatologie şi nu se reţine argumentul reclamantului privind organizarea celor 4 linii de gardă care acoperă un număr de specialităţi de bază: medicină internă, chirurgie, obstetrică ginecologie, pediatrie, cât şi specialităţile înrudite.
Instanţa de fond a avut în vedere şi procentul de bolnavi transferaţi către alte spitale, anume cel existent în anul 2011, înainte de evaluare, fără însă a ţine seama că unele secţii se aflau în reparaţii capitale şi cu aprobarea Direcţiei de Sănătate Publică Argeş se puteau efectua transferuri către alte spitale a cazurilor cu grad mai mare de complexitate.
S-a mai imputat instanţei de fond lipsa unei analize şi nepronunţarea cu privire la faptul că Ministerul Sănătăţii nu a luat în calcul planul de conformare care ar fi fost de natură să producă unele facilităţi privind încadrarea spitalului într-o altă categorie, mai ales că potrivit unui nou ordin al Ministrului Sănătăţii nr. 1793/2011 se creează posibilitatea încadrării temporare a spitalelor în categorii superioare pe baza planului de conformare.
Realitatea existentă în spitalul recurent, respectiv organizarea şi funcţionarea, dotările avute, etc. sunt vizibil foarte aproape de cerinţele categoriei a III-a - nivel de competenţă mediu, astfel că se impune anularea Ordinului nr. 569 din 20 mai 2011 a cărei aplicare s-a făcut, în mod evident, defectuos şi contrar realităţii la care s-a făcut referire.
Răspunzând punctual criticilor formulate de recurent, prin întâmpinare intimatul Ministerul Sănătăţii a concluzionat că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti este legală şi temeinică şi se impune menţinerea ei, fiind reiterate apărările prezentate şi în faţa primei instanţe şi care vizează corecta clasificare a Spitalului Câmpulung în categoria IV.
Examinând cauza din perspectiva obiectului ei, a probatoriului administrat, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Prin Ordinul nr. 569 din 20 mai 2011 emis de ministrul sănătăţii (art. 1) s-a aprobat clasificarea Spitalului Municipal Câmpulung situat în localitatea Câmpulung, judeţul Argeş, în categoria IV.
Instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti a verificat legalitatea ordinului în discuţie prin raportare la argumentele invocate de reclamant şi la normele legale în baza cărora acest act administrativ a fost emis, concluzionând în mod judicios că nu s-a dovedit existenţa vreunei vătămări a drepturilor recunoscute de lege ori a intereselor legitime ale Spitalului Municipal Câmpulung pentru a se face aplicaţia art. 18(1) cu referire la art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Actul administrativ individual în discuţie a fost emis cu respectarea prevederilor OMS nr. 1408/2010 privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor în funcţie de competenţă şi a procedurii prevăzute în OMS nr. 323/2011 privind aprobarea metodologiei şi a criteriilor minime obligatorii pentru clasificarea spitalelor în funcţie de competenţă, cu modificările ulterioare.
Aşa cum a observat şi instanţa de fond, reclamantul a încercat să convingă în argumentarea acţiunii în anulare că neîndeplinirea unor criterii poate fi suplinită de anumite probabilităţi faptice (spre exemplu că va încheia contracte de furnizare servicii medicale cu alte unităţi medicale private pentru specializările "nefrologie" şi "urologie"), fără însă a combate în mod argumentat că actul a cărui anulare s-a cerut a fost emis cu încălcarea legii.
De altfel, nici în calea extraordinară de atac a recursului Spitalul Municipal Câmpulung nu dovedeşte că această unitate spitalicească a fost clasificată eronat categoria IV - nivel de competenţă bazal, susţinând doar că "realitatea existentă […], respectiv organizarea şi funcţionarea, datoriile avute, etc., sunt vizibil foarte aproape de cerinţele categoriei a III-a - nivel de competenţă mediu".
Or, din moment ce pentru clasificarea spitalelor, în temeiul art. 171(5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, au fost elaborate o metodologie şi nişte criterii clare, aprobate prin ordine ale ministrului sănătăţii, această clasificare nu se putea face altfel decât prin aplicarea acestor metodologii/criterii.
Din prevederile art. 2 pct. 7 şi 8 din OMS nr. 1408/2010 rezultă cu claritate că diferenţa dintre nivelul de competenţă bazal (IV) şi nivelul de competenţă mediu (III) îl reprezintă aria administrativ-teritorială de deservire şi gradul de complexitate al afecţiunilor pe care le poate trata.
Criteriile pentru clasificarea spitalelor în cele două categorii amintite (III şi IV) sunt precizate în OMS nr. 323/2011 (art. 5 şi art. 6).
Aşa cum rezultă din actele depuse în susţinerea acţiunii însuşi reclamantul menţionează în Fişa de autoevaluare criteriile îndeplinite în vederea clasificării, iar în Programul de conformare privind criteriile care nu sunt îndeplinite la data respectivă (4 mai 2011) se concluzionează că Spitalul se poate încadra în categoria III - nivel de competenţă mediu, după rezolvarea criteriilor prezentate în acest plan de conformare.
Este evident că la momentul emiterii Ordinului contestat, recurentul-reclamant nu îndeplinea criteriile pentru clasificarea în categoria III, iar faptul că Spitalul are potenţial pentru a îndeplini în viitor aceste exigenţe, nu este relevant în analiza legalităţii actului administrativ amintit.
În acest context, instanţa de control judiciar constată că dezlegarea dată acţiunii în anulare a OMS nr. 569 din 20 mai 2011 este corectă şi legală şi că nu există motive pentru reformarea sentinţei atacate, astfel că având în vedere şi dispoziţiile art. 312 (1) C. proc. civ. şi art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Spitalul Municipal Câmpulung împotriva Sentinţei nr. 36/F-cont din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3256/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3501/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
