ICCJ. Decizia nr. 3501/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3501/2013
Dosar nr. 2507/2/2011
Şedinţa publică de la 19 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Z.G., să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea din 17 noiembrie 2009 adresată Consiliului, de către cotidianul "E.Z.", s-a solicitat verificarea în ceea ce îl priveşte pe pârât, în calitate de redactor şef al revistei A.U. din Craiova - Seria Teologie, potrivit art. 3 lit. p) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată de către cotidianul "E.Z." fiind legală.
Reclamantul a arătat, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare din 26 august 2010, că pârâtul, preot ortodox în comuna Ţuglui, judeţul Dolj, a fost recrutat la 30 noiembrie 1982, de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Dolj, "deoarece în comuna Ţuglui domiciliază mai multe persoane cunoscute cu antecedente politice, ca legionari ori membrii ai fostelor partide politice, precum şi rude ale unor elemente fugite din ţară, iar peste 40 de persoane cadre didactice şi medicale ce domiciliază în municipiul Craiova îşi desfăşoară activitatea profesională în această comună. Fiind necesară o supraveghere informativă competentă a acestor categorii de persoane, necesitatea cunoaşterii poziţiei politice a celor ce lansează zvonuri tendenţioase din rândul celor 40 de specialişti ce fac zilnic naveta în această comună, a fost luat în studiu în vederea recrutării ca informator numitul Z.G., preot în această comună." La aceeaşi dată a semnat Angajament, preluând numele conspirativ "G.G.".
În concluzie, reclamantul a apreciat că informaţiile furnizate de pârât se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, astfel că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reţine calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, arătând, în esenţă, că a semnat un angajament de colaborare cu organele securităţii, dar aceasta a făcut-o obligat de anumite împrejurări, iar de pe urma acestei colaborări, personal nu a avut nici un beneficiu: sume de bani, funcţii sau plecări în străinătate, ci doar beneficiu pentru cele două comunităţi pe care le-a păstorit: în comuna Tuglui, judeţul Dolj, şi în cartierul Craioviţa Veche, din municipiul Craiova, unde a construit în perioada 1985 - 1989 două biserici din temelie. Dimpotrivă, a arătat că, personal, a suferit de pe urma regimului totalitar comunist, fiind sancţionat cu amendă şi mutat disciplinar pentru un an de zile în altă parohie, pe motiv că: "a instigat cetăţenii din satul respectiv să încalce legile statului, prin construcţia unei biserici fără autorizaţie".
În concluzie, pârâtul a susţinut că din notele pe care le-a semnat, reiese că informaţiile erau doar prezentări vagi despre anumite persoane, generalităţi despre anumite evenimente, refuzul tacit despre anumite persoane despre care era interesată Securitatea, sau chiar caracterizări pozitive în anumite cazuri, nefurnizând informaţii care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, sau informaţii care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prin Sentinţa nr. 7330 din 5 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi a admis acţiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, reţinând, în esenţă, următoarele:
Pârâtul a semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea la data de 30 noiembrie 1982, acesta luând numele conspirativ "G.G." şi pe parcursul colaborării cu Securitatea, acesta a furnizat informaţiile reţinute în nota de constatare, potrivit notelor informative întocmite în 13 mai 1989, 26 martie 1986, 13 august 1986, 5 aprilie 1988, 31 august 1988, 22 iulie 1988, 9 septembrie 1988.
Prima instanţă a apreciat că, în speţă, informaţiile furnizate de pârât, conform notelor informative sus-menţionate, fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist - pârâtul făcând referire la nume ale unor persoane care fie comentau ostil politica partidului unic privitor la alimentarea populaţiei, fie comentau ştirile preluate de la posturile de radio străine care criticau regimul comunist, fie a condus la urmărirea familiei unor persoane care intenţionau, sau efectiv au părăsit România.
Prin urmare, aceste informaţii au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, dreptul la viaţă privată al persoanelor, a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libertatea conştiinţei şi a religiei prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Cât priveşte susţinerile pârâtului, prima instanţă a reţinut că sunt neîntemeiate, împrejurările invocate neavând relevanţă sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Z.G., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, susţinând că în mod greşit s-a făcut aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, constatându-se calitatea de colaborator, deşi nu erau îndeplinite condiţiile legale stipulate de actul normativ anterior menţionat, din probele administrate, nerezultând faptul că prin informaţiile furnizate de pârât s-ar fi adus atingere drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale omului.
Se mai susţine de către recurent că din notele semnate de către acesta, rezultă că informaţiile furnizate erau doar prezentări vagi despre anumite persoane sau generalităţi despre anumite evenimente, acestea nefiind de natură a afecta drepturile sau libertăţile fundamentale ale omului.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Din materialul probator existent la dosar, Înalta Curte reţine că normele cu caracter special în discuţie au o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului astfel încât soluţia instanţei de fond este legală, întrucât norma specială menţionează categoriile de persoane cărora li se aplică dispoziţiile legale arătate.
Astfel, recurentul-pârât a informat organele de securitate ale regimului comunist sub acoperirea numelui conspirativ "G.G.", printre altele despre intenţii de evaziune din ţară ale unui preot ortodox, despre manifestările religioase ale unor persoane aflate în parohia în care îşi desfăşura activitatea ca şi despre atitudinea unui preot ortodox semnalat cu comentarii ostile la adresa regimului politic şi critici la adresa bisericii ortodoxe române.
Instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că din conţinutul înscrisurilor aflate la dosar rezultă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile furnizate de pârât atingând calitatea impusă de lege, respectiv de a denunţa activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Susţinerile recurentului privitoare la constatarea eronată că prin informaţiile furnizate ar fi fost denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist sunt nefondate, întrucât intenţia de a părăsi teritoriul României în epoca respectivă era considerată o atitudine ostilă regimului totalitar comunist, iar măsura organelor de Securitate de a semnala intenţia preotului în cauză la compartimentul de specialitate, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, confirmă acest caracter.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului potrivit cărora informaţiile furnizate nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, instanţa de control judiciar nu le poate reţine, întrucât astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză şi cum s-a reţinut prin sentinţa atacată, informaţiile furnizate au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, cât şi a dreptului la libertatea conştiinţei şi a religiei prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Z.G. împotriva Sentinţei nr. 7330 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3295/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3523/2013. Contencios → |
|---|
