ICCJ. Decizia nr. 3432/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3432/2013
Dosar nr. 1316/33/2011
Şedinţa publică de la 15 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatoarea P.G.-C.F.M. din cadrul Episcopiei Române Unite cu Roma Greco-Catolică, Protopopiatul Greco-Catolic C., în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a Imobilelor care au aparţinut cultelor Religioase au solicitat instanţei să dispună:
- obligarea intimatei la emiterea deciziei motivate - prevăzute de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 - de soluţionare a notificării reclamantei de restituire în natură sau în echivalent a imobilelor înscrise în C.F. Finteuşu Mic, cu numerele topografice acolo menţionate, din care nr. top. X, Y şi Z au fost transcrise în C.F. Satulung nr. cad. 2123 şi cărora în natură le corespund terenuri intravilane şi extravilane, precum şi casa parohială;
- obligarea intimatei la plata unor daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiei de emitere a deciziei mai sus menţionate, plătibile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că aşa cum rezultă din înscrisurile din CF Finteuşu Mic, a fost proprietara respectivelor imobile, printre care şi construcţiile şi terenurile identificate cu nr. top Y şi Z, cărora le corespund în natură două case, dintre care una a fost casa parohială.
A mai arătat că, prin Cererea nr. X/2005 adresată Comisiei Speciale de Retrocedare a averilor bisericeşti a solicitat restituirea acestor imobile preluate abuziv de Biserica Ortodoxă Română şi de Statul Român în anul 1948, însă, cererea nu a fost soluţionată până la acest termen de judecată.
Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanţei să pună în vedere reclamantei necesitatea precizării cu exactitate a obiectului acţiunii, respectiv a numerelor topografice corespunzătoare imobilelor solicitate.
Prin precizarea formulată, reclamanta a solicitat următoarele:
- obligarea intimatei la emiterea deciziei motivate - prevăzute de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 - de soluţionare a notificărilor reclamantei de retrocedare în natură sau în echivalent a imobilelor transcrise în CF Finteuşu Mic după cum urmează:
- nr. top. Y imobil compus din casă, curte şi gradină, solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006 conexată cu cererea din 24 februarie 2003.
- nr. top. Z imobil compus din casă, curte şi gradină, solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006 conexată cu cererea din 24 februarie 2003.
- nr. top. X gradină intravilan, solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006 (cu menţiunea ca nr. top. X, Y şi Z au fost transcrise în C.F. Satulung).
- nr. top. W gradină intravilan solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006.
- nr. top. Q arabil intravilan, solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006.
Îşi menţine solicitarea de obligare a intimatei la plata unor daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, în executarea obligaţiei de emitere a deciziei mai sus menţionate, plătibile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa.
Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 25 din 18 ianuarie 2012 a admis, în parte, acţiunea astfel cum a fost precizată de contestatoare şi a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Imobilelor care au aparţinut Cultelor Religioase să emită decizia solicitată, prevăzută de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, de soluţionare a notificărilor reclamantei de retrocedare în natură sau în echivalent a imobilelor înscrise în CF Finteuşu Mic, nr. topo Y, Z, X, W, Q.
Totodată, a respins cererea de obligare la daune cominatorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată este întemeiată, reclamanta fiind lezată în dreptul său de soluţionare a cererii de retrocedare într-un termen rezonabil în cadrul raportului de drept administrativ născut.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei căzută în pretenţii la plata unei sume de 100 RON pe zi, cu titlu de daune cominatorii, solicitarea este neîntemeiată, întrucât aplicarea în această fază procesuală a unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere este prematură, deoarece face abstracţie de normele speciale din materia contenciosului administrativ, excluzând dreptul autorităţii administrative de a se conforma hotărârii judecătoreşti în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, fără aplicarea unei sancţiuni.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparţinut Cultelor Religioase din România, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în temeiul art. 299 şi următoarele, art. 304 pct. 4, art. 3041 C. proc. civ. sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală numai în ceea ce priveşte obligarea acesteia la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de retrocedare, prin emiterea unei decizii de restituire în natură sau în echivalent.
Astfel, recurenta susţine că instanţa a fost învestită cu o cerere având ca obiect obligaţia de a face aşa încât, cererea reclamatei de obligare a pârâtei de a emite decizia de restituire în natură sau în echivalent este inadmisibilă, în cadrul unui litigiu având ca obiect obligaţia de a face.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta P.G.-C.F.M. a solicitat în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, obligarea intimatei la emiterea deciziei motivate, prevăzute de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, de soluţionare a notificării de restituire în natură sau în echivalent a imobilelor înscrise în CF Finteuşu Mic din care nr. top X, Y şi Z au fost transcrise în CF Satulung şi cărora, în natură le corespund terenuri intravilane şi extravilane, precum şi casa parohială.
De asemenea, reclamanta a solicitat şi daune cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii precum şi cheltuieli de judecată.
Cererea de retrocedare a fost formulată de reclamantă, avându-se în vedere termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 247/2005, care prevede că potrivit art. II, termenul de depunere a cererilor de retrocedare a imobilelor aparţinând cultelor religioase, prevăzut la art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 este de 6 luni, socotit de la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că cererea formulată în baza O.U.G. nr. 94/2000 a fost înregistrată la Comisie la data de 16 ianuarie 2006 iar prezenta acţiune judecătorească a fost introdusă la data de 30 septembrie 2011, după un termen de 5 ani şi 9 luni de zile, termen ce nu poate fi socotit în nici un caz ca fiind un termen rezonabil.
În aceste condiţii, în mod justificat instanţa de fond a apreciat că autoritatea pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a avut o atitudine pasivă în soluţionarea cererii formulată de reclamantă în baza O.U.G. nr. 94/2000.
În baza unei dispoziţii exprese referitoare la termenul de soluţionare a dosarelor în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, instanţa de judecată este datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorităţii administrative pentru a asigura o protecţie reală drepturilor fundamentale ale cetăţenilor consfinţite de Constituţia României şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru realizarea acestui scop instanţa trebuie să se raporteze şi la "termenul rezonabil" statuat în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994), termen care constituie o componentă esenţială a dreptului consfinţit de art. 6 din Convenţie, anume dreptul la un proces echitabil.
Garanţia unui proces echitabil trebuie să fie prezentă nu numai în procedura contencioasă, ci şi în procedura prealabilă celei dintâi şi, în acest context, este necesar ca durata procedurii să fie una rezonabilă.
În opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie argumentele acestei interpretări sunt strict legate de protecţia ce trebuie oferită faţă de abuzurile de orice fel ce pot apărea în exerciţiul atribuţiilor unei autorităţi administrative.
Or, în speţă, cererea întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000 a fost adresată Comisiei speciale de retrocedare la data de 16 ianuarie 2006, iar demersul judiciar a fost întreprins la data de 30 septembrie 2011.
Scopul O.U.G. nr. 94/2000 a fost acela de a se retroceda foştilor proprietari imobilele ce au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu de către statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, act normativ care a fost emis în aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţia României, referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond, în aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (1), coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. g), h) şi m) din Legea nr. 554/2004, în vederea restabilirii dreptului încălcat, a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilele înscrise în CF Finteuşu Mic, nr. topo Y, Z, X, W, Q.
Soluţia instanţei de fond este corectă şi cu privire la daunele cominatorii solicitate de reclamantă, întrucât fiind vorba de un litigiu de drept administrativ, în această fază procesuală devin aplicabile, în caz de neexecutare a hotărârilor judecătoreşti, dispoziţiile speciale ale art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Cât priveşte cererea recurentei de respingere de către instanţa de control judiciar a acţiunii ca fiind rămasă fără obiect, urmare a emiterii de către pârâtă a Deciziei nr. 2705 din 29 august 2012, urmează să se constate că este neîntemeiată, întrucât elementele raportului juridic dedus judecăţii au fost avute în vedere la data introducerii acţiunii.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Specială de Retrocedare a Imobilelor care au aparţinut Cultelor Religioase împotriva Sentinţei civile nr. 25 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3431/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3498/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
