ICCJ. Decizia nr. 3414/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3414/2013
Dosar nr. 8184/2/2011
Şedinţa publică de la 15 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.C. România a chemat în judecată Ministerul Mediului şi SC "N." SA, F.C.N. Piteşti, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună.
- anularea deciziei de emitere a autorizaţiei de mediu pentru FNC Piteşti;
- obligarea pârâţilor să demareze o procedură de autorizare conform dispoziţiilor Direcţiei ETA privind evaluarea impactului asupra mediului 85/337/CEE, transpusă în România prin H.G. nr. 445/2009;
- suspendarea activităţii fabricii până la data conformării cu legislaţia privind evaluarea impactului asupra mediului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că potrivit Directivei nr. 85/CEE, Anexa I, pct. 22, dublarea activităţii descrise în anexa I impune solicitarea din partea titularului activităţii, unui acord de mediu conform cerinţelor actului de implementare a Directivei. În cauză este vorba de H.G. nr. 1213/2006 care a fost abrogată prin H.G. nr. 445/2009. Activitatea de producţie a combustibilului nuclear este prevăzută în Anexa 1, pct. 3, lit. b).
Reclamanta a mai arătat că a fost încălcată Convenţia de la Aarhus ratificată de România prin Legea nr. 86/2000 privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu.
De asemenea, s-a arătat că decizia de emitere a autorizaţiei de mediu este nelegală şi faţă de dispoziţiile Ordinului nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, întrucât dublarea capacităţii de producţie s-a făcut fără emiterea tuturor autorizaţiilor de către C.N.C.A.N. şi fără realizarea unui bilanţ de mediu.
Prin cererea de modificare a acţiunii, reclamanta a precizat că solicită anularea H.G. nr. 1061/2011 prin care a fost emisă autorizaţia de mediu.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Mediului şi Pădurilor a solicitat respingerea ca inadmisibil a capătul 3 de cerere.
La rândul său prin întâmpinarea formulată pârâtul Guvernul României a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea H.G. nr. 1061/2011 pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2014 din 21 martie 2012 a respins excepţia tardivităţii cererii completatoare a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea H.G. nr. 1061/2011 a celui privind suspendarea activităţii fabricii şi a respins pentru acest motiv cererea de anulare a H.G. nr. 1061/2011.
Totodată a respins pentru rest cererea reclamantei G.C. România ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia tardivităţii cererii completatoare invocată de pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, instanţa a respins-o constatând că raportul la dispoziţiile pct. 132 alin. (1) şi art. 134 C. proc. civ., cererea de modificare a fost formulată anterior primei zile de înfăţişare.
Cu privire la capătul de cerere vizând anularea H.G. nr. 1061/2011, instanţa a reţinut că susţinerile pârâtului sunt fondate, în condiţiile în care reclamanta nu a dovedit că anterior cererii de anulare a acestei hotărâri s-a adresat emitentului actului conform procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, instanţa a reţinut că şi în ce priveşte capătul de cerere privind suspendarea activităţii fabricii până la data conformării cu legislaţia privind evaluarea impactului asupra mediului pârâţii F.C.N. şi Ministerul Mediului şi Pădurilor au invocat excepţia inadmisibilităţii, cu privire la care susţinerile acestora vizând lipsa unui temei legal în baza căruia să formuleze o astfel de solicitare sunt fondate.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut că nu pot fi reţinute ca întemeiate criticile de nelegalitate pentru care reclamanta a solicitat anularea deciziei de emitere a autorizaţiei de mediu pentru F.C.N. Piteşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs G.C. România, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia recurată atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii capătului de acţiune având ca obiect anularea H.G. nr. 1061/2001 cât şi în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii pe celelalte capete ale acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.
În ceea ce priveşte primul aspect de nelegalitate invocat recurenta arată următoarele.
Cererea completatoare formulată de recurentă având ca obiect anularea H.G. nr. 1061/2011 privind emiterea autorizaţiei de mediu pentru SC "N." SA a fost formulată ulterior formulării acţiunii 20 septembrie 2011, respectiv pe parcursul procesului în şedinţa publică din 11 ianuarie 2012. Instanţa de fond a acordat termen pentru ca pârâţii-intimaţi să ia la cunoştinţă de cererea modificatoare, dar nu a comunicat recurentei întâmpinarea formulată de intimatul Guvernul României prin care acesta invocase şi excepţia inadmisibilităţii cererii modificate pentru lipsa procedurii administrative prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004, excepţie admisă nelegal de instanţa de fond, cu încălcarea dreptului la apărare şi cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 (1) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că recurenta a formulat plângere prealabilă privind H.G. nr. 1061/2011, iar excepţia a fost invocată, cu rea-credinţă de intimatul Guvernul României.
Al doilea aspect de nelegalitate priveşte pe fond soluţia de respingere a acţiunii, soluţie nelegală în raport de legislaţia internă şi europeană aplicată.
Se arată că prima instanţă apreciat greşit asupra legalităţii deciziei de emitere a autorizaţiei de mediu pentru SC "N." SA Sucursala F.C.N. Piteşti.
Se arată că acest act administrativ este nelegal în raport de dispoziţiile H.G. nr. 445/2009, a O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului şi în raport de lipsa actelor necesare emiterii autorizaţiei în raport de dispoziţiile art. 13 şi 14 din H.G. nr. 195/2005.
Se solicită admiterea recursului şi admiterea acţiunii.
În baza art. 305 C. proc. civ. recurenta a depus acte noi la dosarul de recurs, respectiv acte prin care înţelege să probeze îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte cererea de anulare a H.G. nr. 1061/2011.
La dosar intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază fondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 invocată de intimatul Guvernul României în ceea ce priveşte cererea completatoare a acţiunii cu solicitarea recurentului având ca obiect anularea H.G. nr. 1061/2011.
Curtea, în raport de desfăşurarea judecării dosarului la instanţa de fond şi în raport de actele noi depuse în recurs, apreciază că în mod greşit a fost admisă această excepţie, procedura prealabilă în sensul dispoziţiilor art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 fiind efectuată de recurentă, în cursul judecării cauzei, iar datorită existenţei unei interdependenţe între capetele de acţiune se impune soluţia cu trimitere spre rejudecare atât în ceea ce priveşte capătul de acţiune soluţionat pe excepţie cât şi în ceea ce priveşte soluţia pe fond dispusă cu privire la celelalte capete ale acţiunii astfel cum a fost formulată şi completată.
În ceea ce priveşte efectuarea în cauză a procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004, aceasta a fost realizată, în opinia Curţii în raport de condiţiile specifice ale cauzei.
Astfel la data formulării acţiunii, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal - 20 septembrie 2011 nu era emisă H.G. nr. 1061/2011, aceasta fiind publicată în Monitorul Oficial din 9.XI.2011.
Pentru termenul de judecată 21 martie 2012, intimatul Guvernul României a invocat greşit excepţia lipsei procedurii prealabile fără a ţine cont de contestaţia formulată de recurentă nr. 28 din 11 ianuarie 2012 - dosar de recurs prin care recurenta a înţeles să conteste în cursul procesului H.G. nr. 1061/2011, contestaţie la care a primit răspuns de la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri unde a fost înregistrată la 27 ianuarie 2012. Faptul că intimatul Guvernul României nu a comunicat răspuns direct nu este imputabil recurentei care nu poate fi sancţionată pentru lipsa procedurii prealabile, demers care l-a efectuat, în cauză neputându-se reţine o pasivitate a sa, sub acest aspect. În mod greşit prima instanţă nu i-a comunicat întâmpinarea formulată, recurenta neavând posibilitatea să probeze cu acte, depuse în recurs îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004.
Soluţia casării cu trimitere spre rejudecare în totalitate se impune în opinia Curţii în raport de dispoziţiile art. 312(3) şi 314 C. proc. civ. Aceasta deoarece pe de o parte în ceea ce priveşte cererea de anulare a H.G. nr. 1061/2011 prima instanţă nu a soluţionat-o pe fond ci în mod greşit a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, iar pe de altă parte, în cauză există legătură privind soluţionarea unitară a tuturor capetelor de acţiune, în parte motivele de nelegalitate, pe fond, fiind comune ambele acte administrative contestate.
Cu ocazia rejudecării pe fond, instanţa va avea în vedere şi aspectele de nelegalitate invocate pe calea recursului, care au legătură cu obiectul cauzei respectiv cu legalitatea actelor administrative contestate de recurentă prin acţiune astfel cum a fost formulată şi completată.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(3) şi (5) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.C. România împotriva Sentinţei civile nr. 2014 din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3271/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3431/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
