ICCJ. Decizia nr. 3556/2013. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3556/2013
Dosar nr. 4866/1/2012
Şedinţa publică de la 21 martie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea pronunţată în primă instanţă
Reclamanta S.C. P.P. S.R.L. Galaţi a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul să constate existenţa dreptului de proprietate al societăţii reclamante şi asupra suprafeţei de 57.674 mp teren.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 8 iunie 2006, a dobândit prin licitaţie publică terenul deţinut de SC "Z." SA Galaţi, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 27 aprilie 2004, emis de autoritatea pârâtă, pentru suprafaţa de 101.935 mp, devenind proprietara incintei C.A.B. şi a incintei F.P. Vlădeşti, în suprafaţă totală de 116.971 mp.
A mai arătat că suprafaţa reală de natură să asigure funcţionarea celor două locaţii conform obiectului de activitate este cea care rezultă din măsurătorile efectuate în teren, în realitate incinta C.B. se întinde pe o suprafaţă de 145.235 mp, iar incinta F.V. pe o suprafaţă de 29.410 mp.
Prin Sentinţa nr. 195 din 17 iunie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea constatând că reclamanta are un drept de proprietate pentru o suprafaţă reală de 144.038,50 mp, ce constituie incinta C.A.B. şi pentru o suprafaţă real măsurată de 1.166.774,54 mp, ce constituie incinta F.P.V.
2. Decizia de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, recurs admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul modificării sentinţei atacate şi al respingerii acţiunii ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 2800 din 5 iunie 2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre Înalta Curte a reţinut că reclamanta nu îşi poate reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu printr-o acţiune în constatare, atâta vreme cât are la îndemână calea unei acţiuni în realizarea dreptului.
3. Cererea de revizuire
Intimata-reclamantă S.C. P.P. S.R.L. a atacat decizia pronunţată în recurs cu o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi nu s-a pronunţat asupra lucrului cerut, urmare a calificării greşite a obiectului acţiunii, ca fiind una în constatarea dreptului de proprietate. În realitate, a arătat revizuenta, acţiunea sa a avut drept obiect contestarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 27 aprilie 2004 sub aspectul suprafeţei de teren înscrise în aceasta şi recunoaşterea dreptului de proprietate vătămat, asupra terenurilor aferente F.P.V. şi C.A.B., în suprafaţa lor reală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii.
Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora în cadrul acestei căi de atac dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate deduse din interpretarea art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, ori a unei hotărâri date de instanţa de recurs atunci când evocă fondul, dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Pentru a fi aplicabilă această prevedere legală este necesar la hotărârea atacată să tranşeze fondul unui litigiu într-un mod care nu concordă obiectului concret al cererii reclamantului, pentru că revizuirea este o cale de atac extraordinară care vizează îndreptarea erorilor de fapt.
Demersul revizuentei nu îndeplineşte aceste condiţii, pentru că, pe de o parte, soluţia instanţei de recurs a fost aceea de a modifica sentinţa curţii de apel în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă, considerând că "pretenţia" reclamantei nu poate fi valorificată pe calea contenciosului administrativ, printr-o acţiune în constatare care nu se încadrează nici în prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nici în cele ale art. 111 C. proc. civ., analizate prin prisma art. 28 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că motivul prevăzut în art. 322 pct. 2 C. proc. civ. ca un remediu în cazul încălcării principiului disponibilităţii se referă exclusiv la obiectul cererii deduse judecăţii, la pretenţiile concrete formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar nu la temeiurile acesteia.
Or, în speţă, instanţa de recurs s-a pronunţat în limitele învestirii, dar a considerat că reclamanta nu îşi poate valorifica dreptul de proprietate afirmat pe calea procesuală aleasă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 326 şi 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. P.P. S.R.L. Galaţi împotriva Deciziei nr. 2800 din 5 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 3522/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3562/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
