ICCJ. Decizia nr. 3562/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3562/2013
Dosar nr. 4187/2/2011
Şedinţa publică de la 22 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 5 mai 2011, sub nr. 4187/2/2011, reclamantul L.M.I. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a invocat excepţia de nelegalitate a art. 4 alin. (9) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură şi numirea în funcţiile de judecător şi procuror fără concurs - aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152 din 1 martie 2006, modificată şi completată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 123 din 7 februarie 2008, în raport cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu forţă juridică superioară şi a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 166 din 24 martie 2011, obligarea acestuia la emiterea unei Hotărâri prin care să dispună repartizarea sa pe un post vacant de procuror, ca urmare a valorificării rezultatului obţinut la concursul de admitere în magistratură care a fost organizat la data de 21 noiembrie 2010, cu efecte în ceea ce priveşte vechimea în funcţia de procuror la parchetul de pe lângă judecătorie.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la 21 noiembrie 2010 a participat la concursul de admitere în magistratură, organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru ocuparea unui număr de 60 posturi de judecător la judecătorii şi 50 posturi de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, optând pentru funcţia de judecător la înscrierea la concurs.
În cauza, în raport de obiectul litigiului, reclamantul a apreciat că este întrunită cerinţa prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât soluţionarea litigiului pe fond, depinde de actul administrativ atacat pe cale de excepţie, respectiv Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură şi numirea în funcţiile de judecător şi procuror fără concurs.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 5763 din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fiind respinsă cererea prin care reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 166 din 24 martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună repartizarea sa pe un post vacant de procuror, ca urmare a valorificării rezultatului obţinut la concursul de admitere în magistratură ce a avut loc la data de 21 noiembrie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Reclamantul L.M.I. a solicitat prin prezenta acţiune în contencios administrativ anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 166 din 24 martie 2011, prin care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii i-a respins cererea de "valorificare a rezultatului concursului de admitere în magistratură din data de 21 noiembrie 2010, în sensul repartizării sale pe un post vacant de procuror", fără ca în prealabil să se adreseze emitentului, în vederea revocării acesteia.
A reţinut Curtea că reclamantul trebuia să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile odată cu depunerea acţiunii. Acesta a formulat direct o acţiune în contencios administrativ, criticând modalitatea în care autoritatea pârâtă i-a soluţionat cererea ce intra în competenţa autorităţii, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, fără a parcurge procedura prealabilă.
A concluzionat Curtea că, temeiul juridic al acţiunii nu e reprezentat de un pretins refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri şi nici de o nesoluţionare în termen, pentru a nu fi necesară parcurgerea procedurii prealabile, potrivit art. 7 alin. 5 teza a II-a raportat la alin. (2) al art. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel că excepţia inadmisibilităţii pentru neparcurgerea procedurii prealabile este întemeiată.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul L.M.I.
Criticile de nelegalitate sunt circumscrise de către recurentul reclamant motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând astfel că instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii, apreciind în mod greşit că înscrisurile de care s-a prevalat nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
Art. 12 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare prevede că "Reclamantul anexează la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situaţia în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu. În situaţia în care reclamantul introduce acţiune împotriva autorităţii care refuză să pună în executare actul administrativ emis în urma soluţionării favorabile a cererii ori a plângerii prealabile, va depune la dosar şi copia certificată după acest act."
Instanţa de fond, în mod temeinic şi legal a dispus cu privire la excepţia inadmisibilităţii, reţinând nerespectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, care impun, în mod imperativ, parcurgerea etapei plângerii prealabile, anterior sesizării instanţei.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, înscrisurile la care se face referire în cuprinsul motivelor de recurs ca făcând, în opinia recurentului reclamant, dovada parcurgerii procedurii prealabile, nu pot fi apreciate în sensul dorit de acesta.
Cerere de valorificare a rezultatului concursului de admitere în magistratură din data de 21 noiembrie 2010 şi "obiecţiunile la Nota de fundamentare nr. 1/6144/20011 a Direcţiei resurse Umane şi Organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii" au fost depuse anterior emiterii actului administrativ atacat, respectiv anterior Hotărârii nr. 166 din 24 martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recurentul reclamant expunând aceleaşi argumente ca cele susţinute ulterior în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Se reţine că înscrisurile menţionate nu pot suplini procedura strict şi expres reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, procedură pe care recurentul reclamant nu a urmat-o.
Dispoziţiile legale anterior menţionate au caracter imperativ, instituind o condiţie specială de exerciţiu a dreptului la acţiune, iar nerespectarea acestora atrage inadmisibilitatea acţiunii.
Prin urmare, în condiţiile în care recurentul reclamant nu a urmat procedura prealabilă obligatorie reglementată de dispoziţiile legale evocate, în mod judicios a dispus instanţa de fond cu privire la inadmisibilitatea cererii acestuia.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul L.M.I. împotriva Sentinţei nr. 5763 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3556/2013. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 3563/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
