ICCJ. Decizia nr. 3563/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3563/2013
Dosar nr. 4448/1/2012
Şedinţa publică de la 22 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, recurentul P.V. a formulat recurs împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 444 din 17 mai 2012 considerând-o nelegală şi netemeinică şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi să se dispună eliberarea sa din funcţie prin demisie, în temeiul art. 65 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 330/2004.
În motivarea recursului s-a arătat că recurentul a adresat o cerere Consiliului Superior al Magistraturii, comunicată la 4 mai 2013, prin care a solicitat eliberarea din funcţie prin demisie, în baza art. 65 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004.
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 444 din 17 mai 2012 s-a decis înaintarea către Preşedintele României a propunerii de eliberare din funcţia de magistrat a recurentului, judecător la Judecătoria Petroşani, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004 şi art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004, republicată, ca urmare a condamnării definitive, conform Deciziei penale nr. 1452 din 9 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cum cererea de eliberare din funcţie a fost formulată anterior pronunţării Deciziei penale nr. 1452/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a apreciat că, în mod nelegal Plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-a pronunţat asupra unei cauze de eliberare din funcţie survenită ulterior.
După cum rezultă din cuprinsul art. 65 din Legea nr. 303/2004, textul de lege nu stabileşte o ordine în care să fie soluţionate situaţiile prezentate, însă recurentul a apreciat că soluţia firească ar trebui să fie cea a momentului intervenirii respectivei cauze astfel că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii trebuia să se pronunţe cu prioritate asupra cererii de eliberare din funcţie prin demisie şi nu asupra cauzei intervenită ulterior.
Plenul CSM în cuprinsul Hotărârii nr. 444 din 17 mai 2012 a apreciat că trebuie să dea eficienţă cazului eliberării din funcţie din motive imputabile, pentru că interpretarea contrară ar fi de natură să conducă la eludarea prevederilor legale, dar recurentul a apreciat că nu există o asemenea precizare în lege, iar prevederile legale sunt de strictă interpretare, enumerările fiind limitative.
A fost depusă la dosar copia cererii de eliberare din funcţie prin demisie adresată de recurent CSM, punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios nr. 7314/1154/2012, Hotărârea nr. 444 din 17 mai 2012 a Plenului CSM.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece, în speţă, trebuie să prevaleze eliberarea din funcţie ca urmare a condamnării recurentului şi nu cea a eliberării sale prin demisie.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin Hotărârea nr. 373 din 31 martie 2010 a Secţiei pentru Judecători a CSM s-a hotărât suspendarea domnului P.V. atât din funcţia de judecător la Judecătoria Petroşani cât şi din funcţia de vicepreşedinte al aceleiaşi instanţe începând cu 31 martie 2010 ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva acestuia în Dosarul penal nr. 30/P/2010.
Ulterior, prin cererea înregistrată la CSM la 4 mai 2012 acesta a solicitat eliberarea sa din funcţie prin demisie, în baza art. 65 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004.
Prin Adresa nr. 260 din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a comunicat CSM condamnarea definitivă a recurentului la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni.
Prin Hotărârea nr. 444 din 17 mai 2012 Plenul CSM a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţia de judecător a d-lui P.V., vicepreşedintele Judecătoriei Petroşani, ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.
Potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
"Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri:
a) demisie;
b) pensionare, potrivit legii;
c) transfer într-o altă funcţie, în condiţiile legii;
d) incapacitate profesională;
e) ca sancţiune disciplinară;
f) condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului pentru o infracţiune;
g) încălcarea dispoziţiilor art. 7;
h) nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin. (14);
i) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a), c) şi e)".
Alin. (2) al articolului în discuţie dispune după cum urmează: "Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii".
În speţă, la data de 17 mai 2012 Plenul CSM era sesizat cu o cerere de eliberare din funcţie prin demisie, cerere formulată de recurentul P.V. şi i se comunicase faptul că la 8 mai 2012 recurentul a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, fiind concurente o cauză imputabilă (condamnarea definitivă pentru o infracţiune) şi o cauză neimputabilă (demisia).
Plenul CSM, plecând de la faptul că legea nu stabileşte o ordine de prioritate în situaţia în care intervin două sau mai multe cauze ce pot conduce la eliberarea din funcţie a unui magistrat a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţie ca urmare a condamnării definitive a recurentului P.V..
S-a argumentat, de către intimatul CSM că, chiar dacă cererea de demisie este formulată la o dată anterioară datei la care a intervenit condamnarea sa definitivă, nu se poate dispune eliberarea din funcţie ca urmare a demisiei pentru că aceasta ar conduce la eludarea prevederilor legale care reglementează eliberarea din funcţie în caz de condamnare definitivă a judecătorului sau procurorului.
Criticile recurentului referitoare la această interpretare vor fi respinse dar pentru următoarele considerente:
Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare "Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii".
Prim urmare, hotărârea CSM, cum este şi cea contestată în prezenta, nu duce, prin ea însăşi, la eliberarea din funcţie a judecătorului.
De altfel, chiar în dispozitivul hotărârii se precizează că "propune Preşedintelui României eliberarea din funcţia de judecător ...", iar textul art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 se referă la "propunerea Consiliului Superior al Magistraturii".
Actul care duce la eliberarea din funcţia de judecător este decretul semnat de Preşedintele României, emis la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, iar hotărârea CSM prin care se propune eliberarea din funcţie nu produce efecte decât în momentul emiterii decretului de către Preşedintele României.
În speţă, Hotărârea nr. 444/2012 a Plenului CSM prin care s-a propus eliberarea din funcţie a recurentului a fost înaintată Preşedintelui României şi prin Decretul nr. 411 din 12 iunie 2012 a fost eliberat din funcţia de judecător recurentul P.V., decretul fiind publicat în M. Of. nr. 398/14.06.2012.
Recurentul a precizat, în faţa instanţei de recurs că nu a contestat Decretul Preşedintelui României de eliberare din funcţie, deşi de la publicarea sa au trecut 9 luni.
În aceste condiţii, chiar şi dacă s-ar accepta criticile recurentului cu privire la ordinea de soluţionare a cauzelor de eliberare din funcţie, Decretul Preşedintelui României de eliberare din funcţie nu a fost anulat şi nici contestat şi este cel care produce efecte în legătură cu eliberarea din funcţia de judecător a recurentului, eliberarea fiind din motive imputabile.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.V. împotriva Hotărârii nr. 444 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3562/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 414/2013. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
