ICCJ. Decizia nr. 363/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 363/2013
Dosar nr. 7412/2/2011
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 6998 din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. C.D. SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., având ca obiect anularea deciziei nr. 144 din 29 iulie 2011, prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei împotriva deciziei nr. 105 din 13 mai 2011 de respingere a cererii sale privind acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, obligarea pârâtului la emiterea autorizaţiei de antrepozit fiscal în conformitate cu dosarul de autorizare, înregistrat sub nr. 5761 din 14 octombrie 2010, precum şi la repararea pagubei cauzate prin respingerea nejustificată a cererii de acordare a autorizaţiei de antrepozit fiscal şi prin nesoluţionarea în termenele legale a cererii de acordare a autorizaţiei şi a contestaţiei administrative, formulate împotriva deciziei de respingere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 10151 din 15 octombrie 2010, societatea comercială C.D. SRL a solicitat autorizarea unui antrepozit fiscal de producţie băuturi spirtoase, cererea fiind depusă la D.J.A.O.V. Braşov.
În cuprinsul referatului întocmit ca urmare a depunerii cererii anterior menţionate, D.J.A.O.V. Braşov reţine că societatea face dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 206 indice 23 C. fisc. însă propune respingerea cererii de autorizare ca antrepozit fiscal de producţie, până la stabilirea de către organele de cercetare a soluţiei privitoare la începerea sau neînceperea urmăririi penale faţă de administratorul societăţii.
Prin decizia nr. 105 din 13 mai 2011 C.A.O.P.S.A.A. din cadrul M.F.P. a respins solicitarea depusă de S.C. C.D. SRL, cu motivarea că societatea nu a prezentat încadrarea tarifară a produselor finite ce urmau a se fabrica în cadrul antrepozitului fiscal; nu au fost prezentate buletinele de verificare metrologică eliberate pe numele S.C. C.D. SRL şi nu au fost prezentate documente din care să rezulte că operatorul economic nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetele locale.
Împotriva deciziei nr. 105 din 13 mai 2011 societatea reclamantă a formulat contestaţie administrativă, respinsă prin decizia nr. 144 din 29 iulie 2011.
Instanţa de fond a apreciat că în mod întemeiat a fost respinsă cererea reclamantei de eliberare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, arătând că, în primul rând, potrivit înscrisurilor cauzei, aceasta nu a prezentat încadrarea tarifară, condiţie de emitere a autorizaţiei de antrepozit fiscal, fără a se putea reţine argumentele invocate de aceasta privind imposibilitatea efectuării acestui demers sau culpa D.J.A.O.V. Braşov.
În ceea ce priveşte obiectul autorizării, Curtea a apreciat că solicitarea de autorizare a antrepozitului fiscal pentru producţia de băuturi spirtoase atrage incidenţa dispoziţiilor punctului 85 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, privind obligaţia deţinerii certificatelor eliberate de B.R.M.L. sau de un laborator de metrologie agreat de acesta, pentru toate rezervoarele şi recipientele calibrate în care se depozitează alcoolul, distilatele si materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor.
Deşi referatul întocmit de D.J.A.O.V. Braşov face referire la deţinerea de către reclamantă a rezervoarelor şi recipientelor calibrate metrologic conform buletinelor de verificare metrologică, aceste documente nu sunt utile, fiind eliberate altui operator economic, iar autorizaţia de antrepozit fiscal are caracter strict personal.
A mai arătat Curtea că în mod legal a fost respinsă cererea de autorizare pentru motivul că societatea reclamantă nu a anexat cererii de autorizare certificatul din care să rezulte că nu figurează cu obligaţii fiscale restante la bugetul local.
În considerente, s-a mai arătat că depăşirea termenelor impuse de Codul fiscal nu poate avea în niciun caz consecinţa nelegalităţii actelor administrative prin care a fost respinsă cererea de eliberare a autorizaţiei solicitate de reclamantă.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 6998 din 23 noiembrie 2011 a formulat recurs reclamanta S.C. C.D. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs s-a arătat că judecătorul fondului a constatat că prin Referatul nr. 2/CA din 6 ianuarie 2011 întocmit de D.J.A.O.V. Braşov, s-a confirmat faptul că societatea reclamantă a îndeplinit absolut toate cerinţele legale privind autorizarea ca antrepozit fiscal de producţie băuturi spirtoase dar şi că autoritatea fiscală a propus avizarea negativă a autorizării prin invocarea unui motiv nelegal, respectiv faptul că pe numele administratorului societăţii s-ar descoperi existenţa unei plângeri penale.
Cu privire la obţinerea încadrării tarifare, se susţine de către recurentă că sunt aplicabile prevederile pct. 84 alin. (8) şi (9) şi (10) din H.G. nr. 44/2004, condiţia obligatorie pentru obţinerea încadrării tarifare fiind reprezentată de referatul favorabil întocmit de autoritatea fiscală teritorială, dar aceasta în mod nelegat a dat un aviz negativ şi reclamanta a fost în imposibilitatea procedurală de a face demersurile cerute de lege pentru obţinerea încadrării tarifare pentru produsele propuse a face parte din nomenclatorul de producţie al antrepozitului fiscal.
S-a solicitat instanţei de recurs să stabilească că avizul negativ a fost dat prin invocarea unui motiv nelegal şi neconstituţional şi astfel, reclamanta a fost în imposibilitatea de a întreprinde orice fel de demers procedural pentru obţinerea încadrării tarifare.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de respingere a cererii de autorizare, respectiv deţinerea buletinelor de verificare metrologică, s-a arătat că instanţa de fond a făcut aprecieri situate în afara cadrului legal aplicabil.
În primul rând, s-a invocat faptul că prin Referatul nr. 2/CA din 6 ianuarie 2011 s-a confirmat că reclamanta deţine certificate de verificare metrologică avizate de B.R.M.L. pentru toate recipientele din dotarea antrepozitului fiscal propus.
În al doilea rând, s-a arătat că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile pct. 85 alin. (3) din H.G. nr. 44/2004 pentru că a cerut autorizarea numai pentru producţie de băuturi alcoolice şi nu prevederile pct. 85 alin. (8).
Instanţa de fond, a susţinut recurenta, a făcut confuzie atunci când a apreciat că certificatele de calibrare metrologică se eliberează operatorului economic şi nu mijloacelor tehnice, rezervoarelor, recipientelor pe care un operator economic le deţine în proprietate şi, de aceea, verificarea metrologică a unor bunuri şi produse nu se depreciază prin simplul transfer de proprietate al bunurilor în cauză.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de respingere invocat de instanţă s-a reţinut că însăşi pârâta a renunţat la acesta pentru că prin Decizia nr. 144 din 29 iulie 2011 a luat act că societatea reclamantă a îndeplinit condiţia de a nu înregistra obligaţii fiscale restante la bugetele locale, dar a fost amintit din exces de zel de către prima instanţă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, rejudecarea cauzei pe fond şi să se dispună anularea în tot a Deciziei nr. 194/ 29 iulie 2011 şi să fie obligată pârâta să procedeze la emiterea autorizaţiei de antrepozit fiscal conform cererii nr. 5761 din 14 octombrie 2010.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
S-a solicitat instanţei de fond anularea Deciziei nr. 144 din 29 iulie 2011 prin care s-a admis în parte contestaţia societăţii reclamante împotriva Deciziei nr. 105 din 13 mai 2011 prin care s-a respins cererea de autorizare ca antrepozit fiscal.
Iniţial, prin Decizia nr. 105 din 13 mai 2011 emisă de C.A.O.P.S.A.A. a fost respinsă cererea de autorizare ca antrepozit fiscal pentru următoarele motive:
- nu a fost prezentată încadrarea tarifară a produselor finite ce urmau a se fabrica în cadrul antrepozitului fiscal propus;
- nu au fost prezentate buletinele de verificare metrologică eliberate pe numele S.C. C.D. SRL;
- nu au fost prezentate documente din care să rezulte că operatorul economic nu înregistrează obligaţiile fiscale restante la bugetele locale.
Prin Decizia nr. 144 din 29 iulie 2011 emisă de Comisia pentru Autorizare emisă ca urmare a contestaţiei formulate de S.C. C.D. SRL, s-a luat act că operatorul economic a prezentat certificate de atestare fiscală emise de unităţile administrativ-teritoriale ale P.C.U. şi M.F. şi s-a dovedit că operatorul economic nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetele locale.
Măsura a fost menţinută însă, pentru că nu s-a făcut dovada încadrării tarifare a produselor finite şi încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile şi a deţinerii certificatelor eliberate de B.R.M.L..
Instanţa de fond, în mod greşit a apreciat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 20623 lit. g) C. fisc., având în vedere că însăşi autoritatea publică a constatat prin Decizia nr. 144 din 29 iulie 2011 că este îndeplinită condiţia neînregistrării obligaţiilor fiscale restante la bugetul general consolidat şi chiar a admis contestaţia sub acest aspect.
Însă, în ceea ce priveşte criticile din recurs ce vizează celelalte două motive de respingere a contestaţiei se constată că sunt nefondate.
În legătură cu motivul de respingere referitor la neprezentarea încadrării tarifare a produselor finite şi a încadrării în nomenclatorul codurilor de produse accizabile, susţinute recurentei sunt nefondate deoarece autorizaţia de antrepozit fiscal nu poate fi eliberată în lipsa documentelor care să dovedească aceste încadrări.
Recurenta a invocat faptul că nu a putut efectua demersurile pentru că, în mod nelegal, autoritatea fiscală a propus aviz negativ.
Potrivit pct. 84 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004, „Antrepozitarii autorizaţi propuşi prevăzuţi la alin. (7) (antrepozitarii propuşi pentru producţia de alcool şi băuturi alcoolice) pot desfăşura activitatea în regim de probe tehnologice sub controlul autorităţii vamale teritoriale pe o perioadă de maximum 60 de zile de la întocmirea referatului favorabil de către această autoritate”, iar potrivit pct. 84 alin. (9) - „În perioada de probe tehnologice, antrepozitarul autorizat propus are obligaţia să obţină încadrarea tarifară a produselor finite, precum şi încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile (…)”.
Pentru că avizul autorităţii vamale teritoriale a fost negativ, nu au putut fi efectuate probele tehnologice şi deci, recurenta recunoaşte că nu a reuşit să obţină încadrarea tarifară pentru produsele propuse a face parte din nomenclatorul de producţie al antrepozitului fiscal, care era una din condiţiile pentru obţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal.
Dacă recurenta aprecia că avizul negativ a fost emis nelegal şi dacă a obţinut înscrisuri care să dovedească faptul că, ulterior, a îndeplinit toate condiţiile pentru emiterea unui aviz favorabil, trebuia să solicite autorităţii vamale teritoriale reanalizarea situaţiei, or, din actele depuse la dosar nu a rezultat acest lucru.
În ceea ce priveşte motivul de respingere a cererii de autorizare legat de deţinerea buletinelor de verificare metodologică, susţinerile recurentei sunt tot nefondate, iar susţinerile instanţei de fond sunt conforme cu prevederile legale.
Conform pct. 85 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, „Antrepozitarii autorizaţi propuşi pentru producţia de alcool şi de distilate sunt obligaţi să deţină certificate eliberate de B.R.M.L. sau de un laborator de metrologie agreat de acesta, pentru toate rezervoarele şi recipientele calibrate în care se depozitează alcoolul, distilatele şi materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor”.
Mai întâi, faţă de susţinerile recurentei, trebuie făcute următoarele precizări: textul pct. 85 alin. (8) se referă la antrepozitarii autorizaţi propuşi pentru producţia de alcool şi de distilate, ceea ce însemnă că aceasta se aplică şi celor care au solicitat autorizarea pentru producţia de băuturi alcoolice.
În al doilea rând, textul din Normele metodologice se referă la „Antrepozitarii autorizaţi propuşi” care trebuie să deţină certificate eliberate de B.R.M.L. sau de un laborator de metrologie agreat de acesta şi de aici se poate deduce că certificarea trebuie să fie făcută pe numele antrepozitarului autorizat propus.
De altfel, chiar şi în condiţiile în care s-ar aprecia că certificatele emise anterior pe numele altei societăţi de Biroul de Metrologie Legală ar fi suficiente, aşa cum a apreciat autoritatea vamală teritorială atunci când s-a întocmit Referatul nr. 2/CA din 6 ianuarie 2011, autoritatea competentă tot nu ar fi putut emite autorizaţia de antrepozit fiscal, astfel cum a cerut recurenta, deoarece nu este îndeplinită condiţia prezentării încadrării tarifare a produselor finite şi a încadrării în nomenclatorul codurilor de produse accizabile.
De aceea, în baza art. 312 Cod procedura civilă raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul formulat de către S.C. C.D. SRL împotriva sentinţei nr. 6998 din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 346/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 831/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
