ICCJ. Decizia nr. 831/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Anulare act administrativ, suspendare executare act administrativ. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 831/2013
Dosar nr. 773/45/2012
Şedinţa de la 15 februarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Iaşi sub nr. 6259/99 din 25 iunie 2012, reclamanta C.I.A.B.S. Iaşi a chemat în judecată pe S.R.I.S. Bucureşti şi pe D.G.F.P.I., solicitând anularea procedurii de selecţie din data de 26 martie 2012; anularea actului de desemnare a pârâtei S.R.I.S. în calitate de câştigătoare; anularea adreselor nr. 14997/14980/14971/15012 din 11 mai 2012, prin care s-au comunicat rezultatele procedurii de selecţie; anularea adreselor nr. 18730/18773l/18732/18733 din 13 iunie 2012, prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate cu privire la desemnarea câştigătorului selecţiei; suspendarea efectelor tuturor actelor administrative, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta S.R.I.S. Bucureşti a invocat, prin întâmpinare, excepţia necompetentei materiale a instanţei sesizate, precum şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Pârâta D.G.F.P.I., prin întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de interes a acţiunii, cerând respingerea cererii pe motiv că Legea nr. 85/2006 îi recunoaşte dreptul de a desemna un lichidator judiciar, fără acordul adunării creditorilor, în considerarea calităţii sale de creditor majoritar.
2. Hotărârea Tribunalului
Prin sentinţa nr. 1767/CA din 25 iulie 2012, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă anularea procedurii de selecţie din data de 26 martie 2012, anularea actului de desemnare a pârâtei S.R.I.S. în calitate de câştigătoare; anularea adreselor nr. 14997/14980/14971/15012 din 11 mai 2012, prin care s-au comunicat rezultatele procedurii de selecţie; anularea adreselor nr. 18730/18773l/18732/18733 din 13 iunie 2012, prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate cu privire la desemnarea câştigătorului selecţiei; suspendarea efectelor tuturor actelor administrative, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ instanţa a constatat că aparţine Curţii de Apel competenţa de soluţionare, ca instanţă de primă jurisdicţie, în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
3. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 305 din 8 octombrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.I.A.S. în contradictoriu cu pârâţii S.R.I.S. şi D.G.F.P.I. în favoarea Tribunalului Iaşi- secţia contencios administrativ şi fiscal.
Curtea a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului, dispunând suspendarea cauzei pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că, la data de 15 martie 2012, D.G.F.P.I. a emis o „Invitaţie de participare”, prin care a invitat pe „practicienii înscrişi pe Lista practicienilor, agreaţi de A.N.A.F., pentru zona XII, privind Judeţul Iaşi, să depună, la registratura D.G.F.P. Iaşi, oferta în vederea desemnării practicianului în insolvenţă”, în cazul unui număr de nouă societăţi comerciale, precizându-se că „ofertele vor fi întocmite în conformitate cu prevederile art. 14 din OP ANAF 1009/2007”.
Urmare acestei invitaţii, la data de 20 martie 2012, C.I.A.B.S. Iaşi a depus un număr de patru „oferte de servicii”, prin care îşi manifestă „interesul de a fi numiţi în calitate de administrator judiciar/lichidator” în dosarele aflate pe rolul Tribunalului Iaşi, solicitare la care Comisia pentru desemnarea practicienilor în insolvenţă din cadrul D.G.F.P. Iaşi răspunde, la data de 11 mai 2012, în sensul că a fost declarată câştigătoare oferta depusă de S.R.I.S. Bucureşti.
Împotriva actelor prin care au fost comunicate rezultatele procedurii de selecţie a ofertelor depuse, C.I.A.B.S. Iaşi a formulat contestaţie, la data de 18 mai 2012, contestaţie ce a fost respinsă de Comisia ce funcţionează în cadrul D.G.F.P.I. la data de 13 iunie 2012, fapt ce a determinat reclamanta să promoveze prezenta acţiune, în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004.
În raport de situaţia de fapt arătată, Curtea a constatat că acţiunea de faţă vizează anularea actelor administrative emise într-o procedură de selecţie de ofertare, „în vederea desemnării practicianului în insolvenţă”, în cazul unui număr de nouă societăţi debitoare, la care organizatorul procedurii este creditor majoritar, că întreaga procedură a fost iniţiată, s-a desfăşurat şi s-a finalizat sub autoritatea D.G.F.P.I. şi că aceasta a urmat, în activitatea sa, dispoziţiile cuprinse în Ordinul A.N.A.F. nr. 1009/2007, privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de A.N.A.F., apreciind că dispoziţiile O.G. nr. 34/2006 nu sunt aplicabile în cauză.
Curtea a constatat că, în stabilirea instanţei competente să soluţioneze acţiunea în anularea actelor administrative emise de Comisia pentru desemnarea practicienilor în insolvenţă din cadrul D.G.P.P. Iaşi, trebuie avut în vedere exclusiv statutul juridic al persoanei juridice care a organizat selecţia de oferte, neinteresând nici valoarea ofertelor, nici valoarea creanţei urmărite, şi nici statutul debitorilor sau al celorlalţi participanţi la procedura de selecţie, întrucât toate aceste chestiuni se circumscriu problematicii ce decurge din procedura insolvenţei, consacrată prin Legea nr. 85/2006.
Ca atare, constatând că nici o autoritate sau instituţie publică centrală nu a fost implicată în procedura de selecţie de oferte organizată de D.G.F.P. Iaşi şi având în vedere că, atât iniţierea, cât şi finalizarea acesteia s-a realizat de către structura teritorială ce funcţionează la nivelul judeţului Iaşi, Curtea a stabilit că doar statutul juridic al organizatorului procedurii de selecţie interesează şi prevalează în stabilirea instanţei competente să verifice legalitatea actelor administrative emise de acesta şi văzând dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., Curtea a concluzionat că tribunalul este instanţa competentă să soluţioneze, în primă instanţă, prezenta acţiune.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procedurii de selecţie din data de 26 martie 2012; anularea actului de desemnare a pârâtei S.R.I.S. în calitate de câştigătoare; anularea adreselor nr. 14997/14980/14971/15012 din 11 mai 2012, prin care s-au comunicat rezultatele procedurii de selecţie; anularea adreselor nr. 18730/18773l/18732/18733 din 13 iunie 2012, prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate cu privire la desemnarea câştigătorului selecţiei; suspendarea efectelor tuturor actelor administrative, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv D.G.F.P.I., în cauza dedusă judecăţii competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Or, D.G.F.P.I., în calitate de emitent al actelor atacate este o autoritate publică de nivel local, fapt ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea 554/2004, în favoarea Tribunalului Iaşi, ca instanţă de primă jurisdicţie, în soluţionarea litigiului dintre C.I.A.S., S.R.I.S. şi D.G.F.P.I..
Având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.I.A.S. în contradictoriu cu pârâţii S.R.I.S. şi D.G.F.P.I. în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 363/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 832/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
