ICCJ. Decizia nr. 371/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 371/2013
Dosar nr. 4176/2/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 6817 din 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâţii S.S.P.R. din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin care se solicita obligarea acestora la acordarea, către reclamant, a certificatului de revoluţionar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu face dovada că a deţinut un certificat doveditor eliberat de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, şi că a depus cererea de preschimbare a acestui certificat, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 6817 din 16 noiembrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul M.V., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale.
În motivarea cererii de recurs, s-a susţinut că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că reclamantul nu a făcut dovada existenţei certificatului de revoluţionar, în condiţiile în care acesta a solicitat instituţiilor competente analizarea, certificarea, şi, dacă sunt îndeplinite condiţiile necesare acordării certificatului de revoluţionar, să i se acorde acest certificat.
Recurentul a mai susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că ar fi vorba despre o cerere privind preschimbarea certificatului de revoluţionar, acţiunea sa solicitând, în concret, constatarea îndeplinirii condiţiilor şi acordarea certificatului de revoluţionar.
3. Soluţia instanţei de control judiciar
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, prin acţiunea formulată de reclamant la data de 4 mai 2011, reclamantul-recurent a solicitat obligarea pârâţilor Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la analizarea dosarului său, constatarea îndeplinirii condiţiilor şi eliberarea certificatului doveditor al calităţii sale de revoluţionar.
Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 391/2004, invocată de către reclamant ca temei juridic al cererii sale arată că „Certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), art. (4) şi art. (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 aprilie 2010 inclusiv".
De asemenea, prevederile art. 7 din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 nr. 341/2004 arată că ".prin acordarea titlurilor se înţelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu atribuirea de noi titluri sau calităţi de revoluţionar".
Faţă de momentul formulării cererii de către reclamantul-recurent, se apreciază că procedura de acordare a certificatului de revoluţionar nu putea fi decât aceea reglementată de Legea nr. 391/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, în condiţiile reglementate de actul normativ respectiv.
Or, în speţă, reclamantul-recurent nu a făcut dovada în faţa autorităţilor administrative competente şi în faţa instanţei de judecată că deţine certificat şi livret emise în baza vechi reglementări, respectiv în baza Legii nr. 42/1990 pentru a putea solicita eliberarea certificatului în baza art. 5 şi următoarele din Legea nr. 341/2004.
Înalta Curte apreciază că recurentul-reclamant nu a probat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1770/2006 respectiv că se încadrează în categoria persoanelor, care au depus, în vederea acordării uneia dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990 republicat, documentele necesare la fosta Comisie, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate.
Recurentul-reclamant nu a probat nici îndeplinirea celor două condiţii legale prevăzute de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1770/2006 pentru a se încadra în situaţia de excepţie privind eliberarea certificatului nou solicitat - aceea ca numele său fie menţionat în listele cuprinzând propunerile făcute de S.S.P.R. Administraţia Prezidenţială pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1 Și art. 3 din Legea nr. 42/1990 sau numele său să fie regăsit în decretele Preşedintelui României de atribuire a acestor titluri conform Legii nr. 42/1990, publicate în M. Of. al României.
În aceste condiţii, cererea reclamantului-recurent nu poate fi soluţionată favorabil, deoarece s-ar crea o discriminare inacceptabilă între cei care au urmat procedura legală şi au dobândit titlurile şi drepturile prevăzute de Legea nr. 42/1990 şi apoi de Legea nr. 341/2004 şi cei care au rămas în pasivitate şi solicită recunoaşterea calităţii de revoluţionar după 20 de ani, după ce parte din instituţiile cu competenţe în acest domeniu au fost deja desfiinţate (Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, Comisia pentru aplicarea Legi nr. 42/1990).
Aşa cum corect a reţinut în prima instanţă, titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 s-au acordat numai în perioada 1990 – 1997, prin Legea nr. 341/2004 reglementându-se măsura preschimbării certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 41/1990, or recurentul – reclamant nu dispune de nici un certificat, care să poată fi preschimbat, întrucât nu a urmat procedura legală, aşa încât în mod corect acţiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinţei civile nr. 6817 din 16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3578/2013. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 382/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
