ICCJ. Decizia nr. 385/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 385/2013
Dosar nr. 833/39/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 388 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii F.V. şi F.C. în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. şi Preşedintele C.C.S.D. Bucureşti – B.G. şi, în consecinţă, a obligat pârâtul B.G., în calitate de Preşedinte al C.C.S.D., la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 4 aprilie 2011 şi până la îndeplinirea obligaţiei stabilită prin Sentinţa nr. 132 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, rămasă irevocabilă conform Deciziei nr. 1329 din 4 martie 2011, respingând restul pretenţiilor ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa nr. 132 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 1329 din 04 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, Statul Român, prin C.C.S.D. a fost obligat să desemneze evaluator şi să comunice dosarul depus de reclamant evaluatorului, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Deşi această hotărâre, conform dispoziţiilor din art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, trebuia pusă în executare până la data de 6 aprilie 2011, acest lucru nu s-a întâmplat până la data înregistrării prezentei acţiuni, respectiv 11 august 2011.
Faţă de acestea, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru a aplica autorităţii publice obligate o amendă în cuantumul solicitat de reclamant, respectiv de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere de la data de 4 aprilie 2011 (30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii menţionate) şi până la îndeplinirea obligaţiei stabilite prin Sentinţa nr. 132 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava.
A mai apreciat instanţa de fond că pârâtul B.G. nu se poate apăra prin invocarea adoptării O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, potrivit căruia, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente si nici a Legii nr. 117/2012 care a prelungit termenul de 6 luni pana la data de 15 mai 2013 din mai multe motive:
1. În primul rând de la rămânerea irevocabila a Sentinţa nr. 132 din 31 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 388/39/2010 a Curţii de Apel Suceava, respectiv 04 martie 2011 si până la O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012, a trecut mai mult de un an, timp în care autoritatea publică avea posibilitatea sa pună în executare obligaţiile impuse prin titlul executoriu;
2. În al doilea rând nici O.U.G. nr. 4/2012 si nici Legea nr. 117/2012 nu au modificat dispoziţiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ, nici măcar in ceea ce priveşte hotărârile care aveau ca obiect cereri întemeiate pe dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât aceste hotărâri se executa în acelaşi termen şi aceleaşi condiţii ca orice altă hotărâre pronunţată în contencios administrativ, privind o obligaţie de a face;
3. Daca s-ar accepta teza propusa de pârâţi, s-ar ajunge la aplicarea O.U.G. nr. 4/2012 si a Legea nr. 117/2012 asupra unor situaţii juridice irevocabile născute anterior intrării in vigoare a acestor acte normative ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. Potrivit regulii constituţionale, în doctrina juridică s-a afirmat că o lege nouă nu poate aduce atingere situaţiilor juridice definitiv formate şi nici efectelor produse înainte de intrarea ei în vigoare. S-a afirmat de asemeni că dispoziţiile unei legi noi se aplică doar actelor şi faptelor juridice încheiate, produse sau săvârşite după intrarea ei în vigoare.
Curtea a respins cererea reclamanţilor privind obligarea pârâţilor să pună în executare Sentinţa nr. 132 din 31 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 388/39/2010 a Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, cu motivarea că modalitatea indirectă, instituită de dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004 de asigurare a executării obligaţiei de a încheia, înlocui, modifica actul administrativ, respectiv de a elibera conform dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti un act, adeverinţă, nu mai îndreptăţeşte reclamanţii sa solicite instanţei de contencios administrativ emiterea unei hotărâri de obligare a unei autorităţi sau instituţii publice la executarea unei sentinţe irevocabile.
1. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul G.B. – Preşedinte al C.C.S.D., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ C. proc. civ.
În argumentarea recursului, pârâtul a susţinut, în esenţă, că în speţă nu există o neexecutare culpabilă de natură a justifica aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Referindu-se la incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 117/2012, recurentul - pârât a arătat că, raportat la aceste dispoziţii, nu se mai poate pune în discuţie neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătoreşti şi că în speţă nu există o intenţie a autorităţii publice de a nesocoti o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar Comisia Centrală are obligaţia de a respecta prevederile imperative ale actului normativ menţionat, care instituie măsuri temporare, de imediată aplicare, ce nu intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Cu privire la demersurile întreprinse pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti obţinute de reclamanţi, recurentul - pârât a arătat că dosarul de despăgubire a fost introdus pe lista de şedinţă a Comisiei Centrale, în vederea aprobării emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, dar la cele două convocări din data de 14 decembrie 2011 şi 9 martie 2011 nu s-a întrunit cvorumul legal prevăzut în art. 14 alin. (2) teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Cu privire la cererea de amendare a preşedintelui C.C.S.D., recurentul - pârât a arătat că interpretarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în spiritul şi în litera lor conduce la concluzia că nu pot fi aplicate faţă de acesta, pentru că scopul prevederilor amintite este în sensul de a constrânge autoritatea publică, ce a fost obligată la îndeplinirea unei operaţiuni administrative prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, să pună în aplicare hotărârea judecătorească respectivă şi nicidecum doar de a sancţiona pe conducătorul acesteia prin aplicarea amenzii prevăzute de dispoziţia legală amintită.
S-a mai susţinut că recurentul a fost numit în funcţia de Preşedinte al C.C.S.D. începând cu data de 29 mai 2012, deci nu poate fi sancţionat pentru neîndeplinirea obligaţiei în perioada 04 martie 2011 şi până la 15 martie 2012, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 şi că, pe de altă parte, suspendarea activităţii Comisiei Centrale cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire şi evaluarea imobilelor a intrat în vigoare la un moment anterior numirii lui G.B. în funcţia de preşedinte al Comisiei Centrale, astfel că, în mod obiectiv, nu se poate reţine culpa acestuia, având în vedere suspendarea legală prevăzută în mod expres de legiuitor pentru perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în privinţa criticii care vizează pasivitatea C.C.S.D., manifestată în perioada cuprinsă între data la care hotărârea judecătorească irevocabilă trebuia executată şi până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, pentru argumentele expuse în continuare.
Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ, cu o cerere având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, preşedintelui C.C.S.D., cu titlu de sancţiune pentru neexecutarea în termen a Sentinţei nr. 132 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 1329 din 04 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004:
„(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
Aşa fiind, rezultă că preşedintele C.C.S.D. avea obligaţia de a executa hotărârea judecătorească menţionată, în sensul de a comunica dosarul reclamanţilor către un evaluator desemnat în acest scop, într-un termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării deciziei, respectiv din 4 martie 2011.
Necontestat, acest fapt nu s-a realizat, aşa încât se impune, în concordanţă cu prevederile legale menţionate, aplicarea, în sarcina preşedintelui în funcţie în perioada de referinţă, a amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 4 aprilie 2011 şi până la data de 15 martie 2012, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Această soluţie este rezultatul aplicării dispoziţiilor art. 8, Cap. III din Regulamentul de Organizare şi funcţionare al A.N.R.P., „Preşedintele conduce întreaga activitate Autorităţii, având calitatea de ordonator terţiar de credite reprezintă Autoritatea în raporturile cu autorităţile administraţiei publice, cu instituţiile publice centrale şi locale şi cu persoanele fizice şi juridice române sau străine, precum şi în justiţie”, coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind aplicarea unei sancţiuni constând în amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere conducătorului unei autorităţi care nu execută o hotărâre irevocabilă în temeiul prevăzut în conţinutul acesteia sau în lipsa unui asemenea termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă.
Prin Sentinţa nr. 132 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 1329 din 04 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, Statul Român, prin C.C.S.D. a fost obligat să desemneze evaluator şi să comunice dosarul depus de reclamanţi evaluatorului, în vederea întocmirii raportului de evaluare; sentinţa trebuia pusă în executare până la 04 aprilie 2011, ceea ce nu s-a întâmplat.
Alegaţiile recurentului privind caracterul colegial al C.C.S.D. şi votul personal al membrilor acesteia, deşi corecte, nu sunt de natură să îl exonereze de răspunderea instituită de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece recurentul nu a făcut dovada vreunor diligenţe pentru executarea sentinţei Curţii de Apel Suceava nr. 132/2010 în termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Chiar dacă, pentru şedinţele C.C.S.D. din 14 decembrie 2011 şi 9 martie 2012, deşi membrii Comisiei au fost convocaţi, ar fi fost lipsă de cvorum, convocarea acestor şedinţe s-a făcut cu depăşirea termenului de executare a hotărârii irevocabile privind Dosarul autorităţii nr. 34708/ CC, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că acest dosar s-a aflat pe ordinea de zi a şedinţei, cum a susţinut recurentul.
Invocarea, de către recurent, a O.U.G. nr. 4/2012 este lipsită parţial de relevanţă întrucât, la data intrării în vigoare a acestei Ordonanţe – 13 martie 2012, pârâţii se aflau deja în întârziere cu privire la executarea Sentinţei Curţii de Apel Suceava nr. 132/2010.
Pe de altă parte, prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a suspendat până la 15 mai 2013 emiterea acestora şi procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În raport cu prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuţie, după data intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătoreşti.
De aceea, critica formulată de recurent este în parte legală şi va antrena admiterea recursului în sensul precizat anterior.
Înalta Curte nu poate reţine argumentul privind imposibilitatea aplicării sancţiunii prevăzute de lege conducătorului autorităţii căreia îi incumbă obligaţia de executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile.
Faptul că, potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, C.C.S.D. funcţionează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocat ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti în termenul legal.
Art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Preşedintelui A.N.R.P. calitatea de conducător al lucrărilor C.C.S.D. şi în această calitate avea obligaţia legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă, prin conducătorul său, a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătoreşti, dar ceilalţi membri ai comisiei s-ar fi opus.
Faptul că o altă persoană a fost numită, în acest interval, la conducerea autorităţii publice, nu este de natură a afecta legalitatea soluţiei pronunţate de către instanţa de fond sub aspectul obligării preşedintelui instituţiei pârâte la plata amenzii, textul legal referindu-se, însă, la preşedintele în funcţie în perioada de referinţă, căruia, astfel, îi va incumba obligaţia astfel stabilită.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul şi, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va modifica sentinţa atacată, în sensul celor arătate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul B.G. – Preşedintele C.C.S.D. împotriva Sentinţei nr. 388 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că aplică Preşedintelui C.C.S.D. o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu 04 aprilie 2011 şi până la 15 martie 2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 382/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 390/2013. Contencios → |
|---|
