ICCJ. Decizia nr. 398/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 398/2013

Dosar nr. 470/32/2011

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 231 din 22 decembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de C.C.S.D. referitoare la capătul de cerere privind evaluarea suprafeţei de 7 ha teren;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a C.C.S.D. pentru capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor din Dosarul nr. 18786/ FFCC şi, pe cale de consecinţă, a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu C.C.S.D., ca fiind formulat împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă în cauză;

- a admis excepţia lipsei competenţei materiale în soluţionarea capetelor de cerere privitoare: la obligarea Comisiei judeţene să rectifice titlul de proprietate emis pentru 7 ha teren în comuna Horia, conform actelor care au stat la baza rectificării titlului de proprietate emis în comuna Săbăoani; obligarea Comisiei Locale Tămăşeni să execute art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 890; să solicite Comisiei judeţene rectificarea Titlului de proprietate emis pentru comuna Horia;

- a disjuns capetele de cerere menţionate mai sus şi a declinat soluţionarea acestora în favoarea Judecătoriei Roman.

- a admis excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile invocată cu privire la modificarea Dispoziţiei nr. 2106 din 19 octombrie 2007 şi a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

- a respins, ca nefondate, capetele de cerere, din acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Comunală Tămăşeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, şi C.C.S.D., privind modificarea adresei lui M.M., din Ordinul nr. 40 din 25 februarie 2008 emis de Instituţia Prefectului – Judeţul Neamţ; obligarea Comisiei Judeţene să transmită Comisiei centrale documentele care au stat la baza aprobării din H.G. nr. 7006 din 27 iunie 2008; evaluarea suprafeţei de 7 ha teren; cererea privind rectificările Deciziei nr. 12392/FF/2010; evaluarea Dispoziţiei cu nr. 2106 din 19 octombrie 2007 din Dosar nr. 33340/ CC, de pârâta C.C.S.D.; capetele de cerere privind obligarea C.C.S.D. conform Legii nr. 544/2004 să anuleze toate susţinerile nelegale în operaţiunea de restituire a proprietăţilor şi să rectifice Decizia nr. 7593/2010 conform Ordinului nr. 40/2008 al Prefecturii judeţului Neamţ.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamantul M.M. a chemat în judecată: Comisia judeţeană Neamţ, Comisia Comunală Tămăşeni şi C.C.S.D., solicitând a se dispune:

- Obligarea Comisiei judeţene să transmită Comisiei Centrale documentele care au stat la baza aprobării Hotărârii nr. 7006 din 27 iunie 2008; să rectifice Titlul de proprietate emis pentru 7 ha teren în comuna Horia conform actelor care au stat la baza rectificării titlului de proprietate emis în comuna Săbăoani;

- Obligarea Comisiei Locale Tămăşeni să execute art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 890; să solicite Comisiei judeţene rectificarea Titlului de proprietate emis pentru comuna Horia; să modifice Dispoziţia nr. 2106 din 19 octombrie 2007 trecând în locul lui M.G. pe succesoarea sa M.V. să modifice adresa lui M.M.

- Obligarea C.C.S.D. să dispună evaluarea suprafeţei de 7 ha confiscată tatălui reclamantului în anul 1950 şi evaluarea suprafeţei de teren în suprafaţă de 7 ha acordată în comuna Horia, judeţul Neamţ, conform art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 890 în temeiul art. IV din Legea nr. 247/2005; să dispună plata despăgubirilor din Dosarul nr. 18786/ FFCC, rectificând Decizia nr. 12392/ FF din 18 mai 2010 trecând în locul lui M.G. pe moştenitoarea M.V., rectificând numele, rectificând titlul de despăgubire cu adresa lui M.M., Și numele M.V.; să dispună evaluarea Dispoziţiei nr. 2106 din 19 octombrie 2007 din Dosar nr. 33340/ CC; să fie obligată să anuleze conform Legii nr. 554/2004 toate susţinerile nelegale în operaţiunea de restituire a proprietăţilor; să rectifice Decizia nr. 7593 din 29 ianuarie 2010 conform Ordinului nr. 40 din 25 februarie 2008 al Prefecturii judeţului Neamţ.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a efectuat demersuri în sensul obţinerii solicitărilor menţionate şi în cererea de chemare în judecată, fără a obţine un răspuns favorabil, este nemulţumit reclamantul de faptul că la stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin pentru un imobil naţionalizat s-a trecut uzura în sarcina proprietarului şi nu în sarcina statului care l-a utilizat.

De asemenea, reclamantul este nemulţumit că în titlul de despăgubire nu au fost stabilite cotele fiecărui moştenitor.

A depus la dosar reclamantul Hotărârea din 7 februarie 2008; Ordinul din 25 februarie 2008; cereri adresate Prefectului; răspunsuri ale Instituţiei Prefectului şi Guvernului României la memorii formulate; ale A.N.R.P.; acte de stare civilă; copia titlului de Proprietate din 19 mai 2009; o procură specială; Hotărârea din 21 martie 2008; Decizia nr. 12392/ FF din 18 mai 2010; Decizia nr. 7593 din 29 ianuarie 2010; certificat de moştenitor; referat privind acordarea de despăgubiri; dispoziţia din 4 decembrie 2006.

Comisia Comunală Tămăşeni a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei competenţei materiale a instanţei în soluţionarea capetelor de cerere referitoare la rectificarea titlului de proprietate; referitor la solicitarea privind modificarea Dispoziţiei din 19 octombrie 2007 această solicitare, a arătat Comisia, este tardivă raportat la data emiterii actului şi inadmisibilă raportat la dispoziţiile Legii nr. 554/2004 pentru lipsa procedurii prealabile şi a interesului legitim, din conţinutul cererii de chemare în judecată nerezultând interesul concretizat în dreptul subiectiv încălcat pe care îl justifică sau reclamă solicitantul ceea ce conduce la respingerea acţiunii.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind modificarea adresei reclamantului, a susţinut pârâta, acest capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins ca inadmisibil, deoarece Comisia locală de fond funciar a comunei Tămăşeni nu are astfel de competenţe, ceea ce conduce la lipsa calităţii procesuale a acesteia.

C.C.S.D., a formulat de asemenea Întâmpinare prin care a invocat cu privire la capătul de cerere privind evaluarea suprafeţei de 7 ha teren acordată în comuna Horia, autoritatea de lucru judecat, având în vedere că prin Sentinţa civilă nr. 12 din 1 februarie 2011 Curtea de apel Bacău, a respins ca nefondată acţiunea; cu privire la capătul de cerere privind plata despăgubirilor în Dosarul de acordare a despăgubirilor înregistrat la secretariatul C.C.S.D. cu nr. 18786/FFCC/2009, rectificând totodată anumite date din decizia emisă în acest dosar s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece C.C.S.D. are atribuţii în ceea ce priveşte emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, neavând atribuţii în sensul emiterii titlului de plată în baza acestei decizii.

C.C.S.D. şi-a îndeplinit atribuţiile cu privire la dosarul de acordare a despăgubirilor întocmit în favoarea reclamantului, fiind emisă Decizia cu nr. 12392/FF/2010 conform Legii nr. 247/2005, atribuţia de a acorda despăgubiri în numerar persoanelor îndreptăţite cărora li s-au emis titluri de plată aparţine A.N.R.P.

În ceea ce priveşte solicitarea de evaluare a Dispoziţiei cu nr. 2106 din 19 octombrie 2007 din Dosar nr. 33340/ CC, a arătat pârâta că în cauza de faţă a fost parcursă etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor, dosarul a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură iar etapa evaluării este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D.

Conform art. 2 din aceeaşi decizie în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate şi constatate a fi complete vor fi trimise la evaluare.

În cazul reclamantului, a precizat pârâta, ulterior efectuării raportului de evaluare, Comisia centrală va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinările formulate de cele două pârâte.

Instanţa, în temeiul art. 137 C. proc. civ., s-a pronunţat cu prioritate cu privire la excepţiile invocate de către pârâte:

Referitor la excepţia lipsei competenţei materiale în soluţionarea capetelor de cerere privitoare la obligarea Comisiei judeţene să rectifice Titlul de proprietate emis pentru 7 ha teren în comuna Horia conform actelor care au stat la baza rectificării titlului de proprietate emis în comuna Săbăoani; obligarea Comisiei Locale Tămăşeni să execute art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 890; să solicite Comisiei judeţene rectificarea Titlului de proprietate emis pentru comuna Horia, instanţa a reţinut:

Potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar (republicată) este competentă să soluţioneze plângerile împotriva hotărârii comisiei judeţene, judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul. Aceste dispoziţii se aplică prin analogie şi în situaţia acţiunilor în anularea titlurilor de proprietate emise de comisiile judeţene ori în cazul litigiilor ce decurg din dispoziţiile Legii nr. 18/1991.

Instanţa a pus în discuţie atât excepţia lipsei competenţei materiale a Curţii de apel Bacău, privitoare la aceste capete de cerere, cât şi disjungerea acestor capete de cerere, în vederea trimiterii spre soluţionare judecătoriei competente.

Având în vedere dispoziţiile legale invocate şi considerentele reţinute, a fost admisă excepţia lipsei competenţei materiale a Curţii de Apel şi în baza art. 165 C. proc. civ. să se disjungă capetele de cerere menţionate mai sus în favoarea Judecătoriei Roman.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile invocată cu privire la modificarea Dispoziţiei nr. 2106 din 19 octombrie 2007, instanţa a admis-o deoarece nu s-a făcut dovada că anterior adresării instanţei, reclamantul a formulat o astfel de solicitare de la Comisia locală Tămăşeni.

Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

La dosar nu se regăseşte dovada că reclamantul anterior adresării instanţei cu această cerere a formulat o cerere la Comisia locală Tămăşeni prin care a solicitat modificarea Dispoziţiei nr. 2106 din 19 octombrie 2007.

Având în vedere că a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acestei cereri, nu s-a mai impus a fi cercetată excepţia lipsei interesului legitim în formularea cererii şi nici cea a tardivităţii.

Cât priveşte capătul de cerere privind modificarea adresei lui M.M. din Ordinul nr. 40 din 25 februarie 2008 emis de Instituţia Prefectului – Judeţul Neamţ, nu poate fi obligată Comisia locală Tămăşeni să efectueze această operaţiune, deoarece nu este emitenta actului respectiv, solicitarea reclamantului fiind nefondată.

Privitor la obligarea Comisiei judeţene să transmită Comisiei centrale documentele care au stat la baza aprobării din H.G. 7006 din 27 iunie 2008, instanţa a reţinut că documentaţia a fost trimisă, în baza acesteia eliberându-se Titlul de proprietate din 19 mai 2009 (fila 62 dosar) pentru 7 ha teren pe raza comunei Horia, aspect reţinut din Sentinţa civilă nr. 12 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău (fila 47 dosar).

Aşa cum se reţine şi în sentinţa sus menţionată, reclamantul este nemulţumit de amplasament, situaţie faţă de care tot prin prezenta acţiune a solicitat şi rectificarea acestui titlu de proprietate, care se referă la aceeaşi suprafaţă de teren.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de C.C.S.D. referitoare la capătul de cerere privind evaluarea suprafeţei de 7 ha teren, instanţa a respins-o deoarece prin Sentinţa civilă nr. 12 din 1 februarie 2011 Curtea de Apel Bacău, nu s-a pronunţat pe fond, aşa cum susţine pârâta, ci a fost respinsă ca prematur formulată.

Reclamantul este nemulţumit că pentru suprafaţa de 7 ha teren deţinută de tatăl său în Comuna Tămăşeni i s-a acordat aceeaşi suprafaţă de teren pe raza comunei Horia fiind eliberat titlul de proprietate din 19 mai 2009.

Având în vedere că s-a eliberat titlu de proprietate nu se mai impune evaluarea suprafeţei de teren, deoarece nu se află în situaţia acordării de despăgubiri pentru că nu i-a fost restituit imobilul în natură.

Deoarece terenul a fost restituit în natură prin eliberarea titlului de proprietate pentru o suprafaţă în echivalent, nu se mai poate relua analiza privind modalitatea de despăgubire, nemulţumirile reclamantului putând fi valorificate în cadrul acţiunii prin care a solicitat rectificarea titlurilor de proprietate.

Prin urmare, acest capăt de cerere, urmează a fi respins, ca nefondat.

Excepţia lipsei calităţii procesuale a C.C.S.D. urmează a fi admisă pentru capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor din Dosarul nr. 18786/ FFCC.

Potrivit dispoziţiilor art. 13, alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală, are, în principal, următoarele atribuţii: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi.

Potrivit dispoziţiilor art. 14¹ şi art. 3 din aceeaşi lege D.A.D.N. care funcţionează în structura A.N.R.P., are ca atribuţie principală a acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptăţite cărora li s-au emis titluri de plată, conform prezentei legi.

În cazul de faţă a fost emisă Decizia nr. 12392/FF/2010 şi prin urmare obligaţia C.C.S.D. a fost îndeplinită, obligaţia pe care solicită reclamantul a-i fi impusă, nu este prevăzută de lege.

Cât priveşte rectificările solicitate de către reclamant a fi făcute la Decizia nr. 12392/FF/2010, această cerere apare ca nefondată, în situaţia în care reclamantul nu a făcut dovada că ar fi depus anterior emiterii deciziei înscrisuri în sensul solicitării sale, că ar fi solicitat această rectificare şi ne aflăm în situaţia unui refuz din partea emitentului deciziei.

Aşa fiind, în lipsa unui refuz nejustificat, cererea reclamantului nu este fondată.

Cu privire la evaluarea Dispoziţiei cu nr. 2106 din 19 octombrie 2007 din Dosar nr. 33340/ CC, pârâta C.C.S.D., a arătat în întâmpinare că au fost parcurse etapele transmiterii şi înregistrării dosarelor, precum şi cea a analizei privind legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, etapa evaluării fiind condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor.

Reclamantul nu a invocat şi nici nu a făcut dovada că nu a fost respectată ordinea de intrare în etapa evaluării raportat la data înregistrării dosarului, prin urmare nu s-a făcut dovada că ar exista un refuz din partea pârâtei C.C.S.D. în evaluarea despăgubirilor ce îi revin.

Cât priveşte capetele de cerere privind obligarea C.C.S.D. conform Legii nr. 544/2004 să anuleze toate susţinerile nelegale în operaţiunea de restituire a proprietăţilor şi să rectifice Decizia nr. 7593/2010 conform Ordinului nr. 40/2008 al Prefecturii judeţului Neamţ, urmează a fi respinse ca nefondate, reclamantul neprecizând care sunt susţinerile nelegale, iar Dispoziţiile Ordinului nr. 40/2008 au fost puse în aplicare tocmai prin analizarea dosarului de despăgubiri.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, reclamantul M.M. a formulat recurs, considerând-o netemeinică şi nelegală.

În motivarea recursului reclamantul a arătat în esenţă următoarele:

- în mod greşit instanţa de fond a declinat competenţa materială a soluţionării unora din capetele de cerere formulate în cadrul acţiunii, în favoarea Judecătoriei Roman, în considerarea prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991;

- nelegal s-a reţinut în sentinţa recurată că nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă în privinţa cererii de rectificare a Dispoziţiei nr. 2106 din 19 octombrie 2007; expedierea plângerii prealabile a fost demonstrată cu recipisa poştei, înscris depus la dosarul cauzei;

- referitor la lipsa calităţii procesuale a C.C.S.D., a fost indicată împrejurarea că în cadrul acestei instituţii funcţionează Direcţia de Control şi Coordonare, structură ce are în sarcină controlul aplicării legislaţiei din domeniul restituirii proprietăţilor funciare, astfel că trebuia să oblige comisia judeţeană să îndeplinească dispoziţiile cuprinse în pct. 164 din H.G. nr. 1095/2005, de trimitere la Secretariatul C.C.S.D. întreaga documentaţie care a stat la baza aprobării Hotărârii nr. 1 a Comisiei Comunale Tămăşeni;

- privitor la obligarea Comisiei judeţene să transmită Secretariatului Comisiei Centrale documentele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 7006 din 27 iunie 2008, instanţa reţine greşit că documentaţia a fost transmisă, pe de o parte, iar pe de altă parte că reclamantul nu se află în ipoteza acordării de despăgubiri, în condiţiile în care i s-a atribuit o suprafaţă în echivalent, cu toate că, potrivit art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 890/2005 şi art. 1 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 compensarea foştilor proprietari se face cu o suprafaţă de teren echivalentă valoric, iar nu cu o suprafaţă în echivalent;

- rectificarea Deciziei nr. 12393/FF/2010 se impune, Secretariatul Comisiei Centrale trebuind să restituie Primarului comunei Tămăşeni dispoziţia din 2007 pentru a fi modificată în sensul de a fi înlocuit M.G., decedat, cu M.V.;

- Legea nr. 247/2005 şi H.G. nr. 10958/2005 obligă comisia judeţeană să transmită Secretariatului General al C.C.S.D. întreaga documentaţie în baza căreia a fost validată Hotărârea nr. 1 a Comisiei Comunale Tămăşeni pentru a proceda la evaluarea terenului ce a fost luat şi a celui acordat; este necesar ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, să admită recursul, să caseze sentinţa şi să oblige Comisia Judeţeană să transmită dosarul;

- în ceea ce priveşte cererea privind obligarea Comisiei Centrale să anuleze toate susţinerile nelegale în operaţiunea de restituire a proprietăţilor, respinsă de instanţă pe motiv că nu au fost precizate care sunt aceste susţineri, este de observat că potrivit cererii de chemare în judecată critica formulată constă în aceea că evaluatorul nu a făcut aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în sensul neutilizării coeficientului de actualizare raportat la cursul leu/dolar pentru fiecare an, de la data preluării până la data plăţii.

Ulterior înregistrării recursului la instanţa de fond, reclamantul M.M. a depus în completare, la 5 ianuarie 2012, un memoriu în care a indicat că în prezenta cauză prima instanţă a decis contrar soluţiei din Dosarul nr. 4232/2009, dosar în care cererea de obligare a Comisiei Judeţene Neamţ să transmită Secretariatului C.C.S.D. documentaţia care a stat la baza aprobării Hotărârii nr. 1 a Comisiei Comunale Tămăşeni, a fost respinsă ca prematură;

- în şedinţa din 15 decembrie 2011, dată la care s-a soluţionat dosarul, s-a dat cuvântul părţilor doar pe excepţiile invocate de pârâţi, instanţa s-a pronunţat şi pe fondul cauzei.

Recursul este nefondat.

Examinând sentinţa recurată, Înalta Curte constată că reclamantul M.M., a formulat prin acţiunea în contencios administrativ, mai multe capete de cerere, iar trei dintre acestea – obligarea Comisiei Judeţene Neamţ să rectifice titlul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 7 ha situat în comuna Horia, obligarea Comisiei locale Tămăşeni să execute prevederile art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 890 şi obligarea aceleiaşi comisii judeţene să rectifice titlul de proprietate pentru comuna Horia – au fost declinate spre competentă soluţionare Judecătoriei Roman.

În privinţa acestor capete de cerere, respectiv a modului în care au fost soluţionate de prima instanţă prin sentinţa recurată, urmează ca Înalta Curte să nu examineze criticile formulate de reclamantul M.M., în considerarea prevederilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţii care prevăd în termeni imperativi şi inderogabili că hotărârea judecătorească de declinare a competenţei nu este supusă nici unei căi de atac.

În acest sens, textul legal precitat stipulează următoarele:

„Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.”

Referitor la soluţia instanţei de fond de respingere a capătului de cerere care vizează obligarea C.C.S.D. la plata despăgubirilor din Dosarul nr. 18786/ FFCC, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei, Înalta Curte constată că aceasta este corectă, criticile formulate nefiind fondate.

Conform prevederilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Comisia Centrală a fost învestită cu atribuţii în ceea ce priveşte emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, astfel cum rezultă neechivoc din art. 13 alin. (1), fără să îi incumbe vreo obligaţie în privinţa emiterii titlului de plată.

Acordarea de despăgubiri, astfel cum au fost solicitate de reclamantul M.M., este atributul exclusiv al A.N.R.P., după cum rezultă din prevederile art. 13¹ ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005:

„A.N.R.P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activităţile prevăzute în acte normative speciale, precum şi activităţile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar.”

De asemenea, în art. 2 lit. ş) din H.G. nr. 1068/2007 se prevede că autoritatea mai sus amintită „acordă despăgubiri în numerar persoanelor îndreptăţite cărora li s-au emis titluri de plată, în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”.

La rândul său, în art. 18² lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se prevede că persoanele îndreptăţite la despăgubiri, în situaţia în care au optat pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, vor primi despăgubiri în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare în contul A.N.R.P.

Având ca reper dispoziţiile legale precitate, rezultă cu evidenţă că doar A.N.R.P. a fost învestită cu atribuţii în vederea emiterii titlului de plată, după ce C.C.S.D. a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire, şi, în consecinţă, doar A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte cererea privind acordarea despăgubirilor, iar nu C.C.S.D. Cum reclamantul M.M. nu a chemat în judecată A.N.R.P., corect a fost respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa calităţii procesuale pasive a C.C.S.D.

Prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de modificare a Dispoziţiei nr. 2106 din 19 octombrie 2007 pe considerentul că nu a fost parcursă procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Soluţia primei instanţe, constată instanţa de control judiciar, este legală, în acord cu dispoziţia legală amintită, în termenii art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ procedura prealabilă fiind reglementată în felul următor:

„Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”

Textul legal precitat, observă Înalta Curte, reglementează o procedură extrajudiciară cu caracter obligatoriu, în conformitate cu care persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act infralegislativ, anterior sesizării instanţei de judecată trebuie să solicite autorităţii emitente sau autorităţii ierarhic superioare, retractarea sau reformarea actului.

Această procedură administrativă fie în forma recursului graţios, fie în cea a recursului ierarhic, este reglementată ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, neîndeplinirea acesteia având drept consecinţă respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.

În speţă, prima instanţă a constatat corect că exigenţa legală reglementată în art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu a fost satisfăcută. Recipisa poştei nu face dovada că reclamantul, anterior sesizării instanţei de judecată, s-a adresat cu plângere prealabilă emitentului actului contestat, ci demonstrează doar că între părţi s-a purtat o corespondenţă, ceea ce nu este suficient pentru a proba respectarea acestei condiţii de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, având în vedere şi dispoziţiile cuprinse în art. 12 din Legea nr. 554/2004. Acest din urmă text legal prevede printre altele că, ataşat cererii de chemare în judecată, reclamantul va depune copia reclamaţiei administrative, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică sau orice alt înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în ipoteza în care acestuia nu i s-a comunicat răspunsul la cererea sa, or, domnul M.M. nu s-a conformat unei astfel de cerinţe.

În ceea ce priveşte criticile vizând fondul cauzei, Înalta Curte constată că, de asemenea, nu pot fi primite.

Referitor la capătul de cerere ce vizează obligarea Comisiei Judeţene Neamţ să transmită Comisiei Centrale documentele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 7006 din 27 iunie 2008, instanţa de control constată, în acord cu judecătorul fondului, că dosarul administrativ a stat la baza validării Hotărârii nr. 1 a Comisiei Locale Tămăşeni, în baza căreia i-au fost acordate reclamantului cele 7 ha în perimetrul comunei Horia (fila 62 dosar de fond).

Cum imobilul respectiv i-a fost restituit în natură, în prezenta cauză nu se poate pune în discuţie cenzurarea titlului de proprietate de către C.C.S.D., competentă, în condiţiile prescrise în Capitolul V¹ din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după parcurgerea procedurilor administrative prevăzute în Capitolul V din acelaşi act normativ, să decidă exclusiv în privinţa despăgubirilor în bani cuvenite celor îndreptăţiţi, C.C.S.D. stabilind cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005. Controlul de legalitate exercitat de C.C.S.D. se rezumă doar la a verifica soluţiile de respingere a cererilor de restituire a imobilelor în natură, după cum rezultă din prevederile alin. (4) al art. 16 din acelaşi act normativ.

Cu alte cuvinte, orice pretenţie a reclamantului în legătură cu suprafaţa de 7 ha atribuită pe raza comunei Horia este de competenţa instanţei de drept comun, în speţă, a Judecătoriei Roman, aşa cum a decis prima instanţă în cauza de faţă,în baza prevederilor Legii nr. 18/1991.

Pentru aceleaşi considerente, nu se poate discuta în dosarul de faţă dacă restituirea suprafeţei în discuţie se realizează în echivalent sau în echivalent valoric şi nici vreo altă modalitate de evaluare a unui imobil restituit în natură, aşa cum este în discuţie în această cauză, C.C.S.D. neavând competenţe în această materie.

De asemenea, sunt neîntemeiate criticile referitoare la soluţia de respingere a cererii de modificare a Deciziei nr. 12393/FF/2010.

În ipoteza în care o persoană îndreptăţită la despăgubiri, în baza Legii nr. 247/2005, a decedat, cum este cazul lui M.G., decizia emisă de C.C.S.D. nu devine nelegală din acest motiv. Moştenitorul unei persoane decedate, în speţă M.V., îşi poate valorifica drepturile recunoscute de Legea nr. 247/2005 în baza şi în condiţiile prescrise de reglementările în materie succesorală, iar nu printr-o acţiune în contencios administrativ ce vizează un act infralegislativ al C.C.S.D. Pe de altă parte, este de observat că, oricum, chiar dacă ar fi necesară intervenţia instanţei de contencios administrativ, protejarea unui interes legitim într-o astfel de situaţie poate fi urmărită doar de persoana în cauză, M.V., care este singura în măsură să reclame vătămarea sa personală prin decizia emisă de Comisia Centrală, iar nu de domnul M.M., care are aici calitatea de terţ în raport de cererea ce vizează rectificarea Deciziei nr. 12393/FF/2010.

Cererea privind obligarea Comisiei Centrale să anuleze toate susţinerile nelegale în operaţiunea de restituire a proprietăţilor a fost corect respinsă de instanţa de fond. Chiar dacă în cererea de chemare în judecată s-a învederat că acele susţineri nelegale reprezintă neaplicarea coeficientului de actualizare a sumei acordate cu titlu de despăgubiri, conform prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, o astfel de afirmaţie trebuie probată, eventual cu o expertiză de specialitate, altfel o simplă susţinere în acest sens nu poate avea ca rezultat anularea unui act administrativ.

La fel, observă Înalta Curte, sunt neîntemeiate criticile privind hotărârea primei instanţe referitoare la Dispoziţia nr. 2106 din 19 octombrie 2007. În această privinţă, Înalta Curte constată că C.C.S.D. a respectat dispoziţiile legale din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în cadrul procedurii administrative fiind parcurse etapele reglementate în art. 16 din Capitolul V al actului normativ amintit, iar dosarul aferent Dispoziţiei nr. 2106/2007, înregistrat la C.C.S.D. sub nr. 3340/ CC, a fost analizat, până la data pronunţării instanţei de fond în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, urmând ca etapa evaluării să se desfăşoare cu respectarea Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale.

Apoi, nu pot fi primite nici susţinerile că hotărârea recurată este contrară unei alte hotărâri judecătoreşti (pronunţată în Dosarul nr. 4232/2009). În mod evident, în ipoteza în care o acţiune este apreciată de instanţa de judecată ca fiind tardivă şi este respinsă ca atare, iar demersul judiciar este reluat ulterior, în cazul tranşării pe fond a litigiului, instanţa poate pronunţa fie o soluţie de admitere a acţiunii, fie de respingere, în funcţie de rezultatul judecăţii.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 7593 din 29 ianuarie 2010, reclamantul M.M. nu a invocat motive de nelegalitate a acestui act infralegislativ, care să conducă la modificarea acestuia în cadrul controlului judecătoresc exercitat în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum solicită, ci a semnalat doar consemnarea greşită a adresei domniei sale, or, aceste erori materiale se îndreaptă de chiar emitentul actului, în baza unei simple cereri, fără intervenţia instanţei de judecată.

În fine, din practicaua hotărârii instanţei de fond rezultă că judecătorul cauzei a acordat cuvântul părţilor litigante atât pe excepţiile invocate, cât şi pe fond, astfel că nici sub acest aspect critica recurentului M.M. nu este întemeiată.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constatând că recursul formulat de reclamantul M.M. este nefondat îl va respinge ca atare, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Sentinţei nr. 231/2011 din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 390/2013. Contencios		ICCJ. Decizia nr. 402/2013. Contencios. Suspendare executare act... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

ICCJ. Decizia nr. 390/2013. Contencios