ICCJ. Decizia nr. 430/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 430/2013
Dosar nr. 1473/186/2011
Şedinţa de la 29 ianuarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1593/2011 din 27 septembrie 2011, Judecătoria Beclean a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că p rin cererea adresată instanţei reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la efectuarea demersurilor necesare în vederea radierii autoturismului marca O.V., cu nr. de înmatriculare x, pe care l-a vândut acestuia, iar în caz de refuz, hotărârea instanţei să ţină locul consimţământului pârâtului pentru operaţiunea de radiere.
S-a reţinut de către instanţă că, potrivit prevederilor art. 1 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, autoritatea competentă pentru coordonarea înmatriculării şi radierii autovehiculelor şi remorcilor, autorizarea provizorie sau pentru probe este Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, că înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competenţă proprietarii îşi au domiciliul sau sediul ori reşedinţa, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate, că în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligaţi să solicite radierea din circulaţie în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Astfel, instanţa a reţinut că în speţă organul abilitat să efectueze radierea din circulaţie a autovehiculului este Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Mureş, unde se află domiciliul reclamantului, la solicitarea căruia urmează a fi îndeplinită această operaţiune.
Aşadar, în situaţia în care o asemenea acţiune ar fi admisă, această instituţie (autoritate publică), iar nu pârâtul, urmează a fi obligată la efectuarea operaţiunilor de radiere, or, în aceste condiţii, litigiul este unul de contencios administrativ, competenţa aparţinând Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa nr. 3001 din 3 iulie 2012, Tribunalul Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul T.S.C., în contradictoriu cu pârâtul M.O.M., în favoarea Judecătoriei Beclean şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat î nalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul T.S.C. a solicitat obligarea pârâtului M.O.M. la efectuarea demersurilor necesare în vederea radierii autovehiculului marca O.V. cu nr. de identificare x, iar în caz de neconformare a acestuia, hotărârea ce va fi pronunţată să ţină loc de consimţământ pentru operaţiunea de radiere şi că în speţă este vorba tocmai despre refuzul noului proprietar al autovehiculului (care a dobândit această calitate potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat cu reclamantul la data de 25 februarie 2007) de a solicita autorităţii publice prevăzute de art. 24 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, respectiv serviciului public comunitar, regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, radierea din circulaţie în termenul prevăzut.
Instanţa a mai reţinut că reclamantul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 970 alin. (2) C. civ. şi că obiectul prezentei cauze nu îl constituie actul administrativ atipic, constând în refuzul unei autorităţi publice de soluţionare a cererii reclamantului, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere considerentele expuse, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 1, coroborat cu art. 2 C. proc. civ., a declinat în favoarea Judecătoriei Beclean competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul T.S.C., în contradictoriu cu pârâtul M.O.M.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 21 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat î nalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea soluţionării conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beclean.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul T.S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.O.M., obligarea acestuia la efectuarea demersurilor necesare în vederea radierii autovehiculului marca O.V. cu nr. de identificare x şi nr. de înmatriculare x, iar, în caz de neconformare, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de consimţământ al pârâtului pentru operaţiunea de radiere.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006
Art. 1
„Alin. (1) Autoritatea competentă pentru coordonarea înmatriculării şi radierii autovehiculelor şi remorcilor, autorizarea provizorie sau pentru probe este Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul M.A.I.
Alin. (2) Înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competenţă proprietarii îşi au domiciliul sau sediul ori reşedinţa, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate.”
Conform prevederilor art. 24 din ordinul sus-menţionat:
„Alin. (1) Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate pot solicita radierea din circulaţie dacă fac dovada depozitării acestora într-un spaţiu adecvat, deţinut în condiţiile legii.
Alin. (2) Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligaţi să solicite radierea din circulaţie în termen de 30 de zile de la data:
a) când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unităţi specializate, în vederea dezmembrării;
b) scoaterii definitive din România a vehiculului;
c) declarării furtului vehiculului;
d) trecerii; vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Alin. (3) Vehiculul declarat, prin dispoziţie a autorităţii administraţiei publice locale, fără stăpân ori abandonat se radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la primirea dispoziţiei respective.
Alin. (4) Vehiculul pentru care poliţia rutieră a dispus radierea din circulaţie, potrivit legii, se radiază de la data comunicării măsurii.
Alin. (5) Radierea se comunică în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale.”
Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut Tribunalul Tg. Mureş că în speţă este vorba despre refuzul noului proprietar al autovehiculului (care a dobândit această calitate potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat cu reclamantul la data de 25 februarie 2007) de a solicita autorităţii publice prevăzute de art. 24 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, respectiv serviciului public comunitar, regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, radierea din circulaţie în termenul prevăzut.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 970 alin. (2) C. civ. şi art. 8 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 1501 din 13 noiembrie 2006.
Având în vedere că obiectul prezentei cauze nu îl constituie refuzul unei autorităţi publice de soluţionare a cererii reclamantului, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în speţă competenţa de soluţionare a litigiului aparţine instanţei de drept comun, respectiv judecătoriei, care judecă, potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate procesele şi cererile în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Din punct de vedere teritorial, în cauză se aplică regula de drept comun în materie de competenţă teritorială instituită de art. 5 C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa de la domiciliul pârâtului. Astfel, având în vedere că pârâtul are domiciliul în raza teritorială a Judecătoriei Beclean, Înalta Curte constată că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Beclean.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Beclean.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul T.S.C., în contradictoriu cu pârâtul M.O.M., în favoarea Judecătoriei Beclean.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 424/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 432/2013. Contencios → |
|---|
