ICCJ. Decizia nr. 432/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 432/2013
Dosar nr. 1815/2/2012
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin încheierea dată în şedinţa publică de la 5 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecarea Dosarului nr. 741/2/2012 în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate invocate de petenta SC E.C.G. SRL, în calitate de lider al asocierii SC E.C.G. SRL - SC S.R. SA cu privire la dispoziţiile art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.
În motivarea excepţiei, s-a susţinut că reglementarea contestată este nelegală, deoarece adaugă criterii noi la cele prevăzute de art. 207 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru calificarea şi selecţia ofertelor depuse pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică.
Astfel, s-a precizat că, prevederile contestate stabilesc noi criterii de neconformitate, independente de conţinutul tehnic din documentaţia de atribuire, în sensul că, o ofertă poate fi declarată neconformă dacă nu se răspunde în termen la solicitarea de clarificări ori răspunsurile date la solicitări sunt calificate ca neconcludente.
Prevederea de la art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, prin care o ofertă poate fi declarată neconformă pentru lipsa răspunsului la solicitarea de clarificări ori pentru evaluarea unor clarificări date ca fiind neconcludente, a fost considerată de reclamantă că este în contradicţie şi cu principiul proporţionalităţii pentru că, nu se constată neconformitatea propunerii din ofertă cu cerinţele stabilite prin specificaţiile tehnice.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2185 din 27 martie 2012, prin care a respins excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut că, dispoziţiile art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 se subsumează principiului instituit prin art. 177 alin. (2) teza finală şi art. 201 al O.U.G. nr. 34/2006 privind conformitatea ofertei cu documentaţia de atribuire, iar prin posibilitatea autorităţii contractante de a solicita lămuriri nu se adaugă criterii noi de evaluare, lămurindu-se numai eventuale neclarităţi în scopul evaluării corecte a ofertei respective.
Astfel, s-a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006, elaborarea ofertei se face în conformitate cu prevederile documentaţiei de atribuire, iar dispoziţiile art. 177 alin. (2) teza finală şi art. 201 din acelaşi act normativ reglementează dreptul autorităţii contractante de a solicita clarificări şi după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanţi/candidaţi pentru demonstrarea îndeplinirii cerinţelor stabilite prin criteriile de calificare şi selecţie sau pentru demonstrarea conformităţii ofertei cu cerinţele solicitate.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta SC E.C.G. SRL, în calitate de lider al asocierii SC E.C.G. SRL - SC S.R. SA, solicitând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate cu privire la prevederile art. 79 alin. (1) H.G. nr. 925/2006.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, utilizate ca motive distincte pentru declararea neconformităţi ofertei, separat de conceptul de neconformitate, reglementat în art. 36 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006.
Recurenta a învederat că în art. 207 din O.U.G. nr. 34/2006, a cărui aplicare este detaliată în art. 36 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, a fost stabilit conceptul de neconformitate a unei oferte, respectiv necorespunderea cu specificaţiile tehnice din caietul de sarcini, ceea ce dovedeşte că prin art. 79 alin. (1) din aceeaşi hotărâre de guvern executivul a stabilit în mod nelegal criterii suplimentare de declarare a neconformităţii unei oferte.
În opinia recurentei, dezlegarea instanţei de fond care a stat la baza respingerii excepţiei de nelegalitate, în sensul conformităţii dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, ar fi fost corectă dacă norma respectivă, prin care se stabilesc drepturi în favoarea autorităţii contractante şi obligaţii corelative pentru ofertant, nu ar fi conţinut dispoziţii sancţionatorii pentru neîndeplinirea obligaţiilor de către ofertant. Această reglementare a fost considerată de recurentă ca fiind în contradicţie cu principiul proporţionalităţii, prevăzut în art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu motivarea că, acest caz nu reprezintă în sine o neconformitate a propunerii din ofertă cu cerinţele stabilite prin specificaţiile tehnice.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Prin hotărârea pronunţată în cauză, instanţa de contencios administrativ a constatat corect legalitatea dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, care prevăd că, în cazul în care ofertantul nu transmite în perioada precizată de comisia de evaluare clarificările/ răspunsurile solicitate sau în cazul în care explicaţiile prezentate de ofertant nu sunt concludente, oferta sa va fi considerată neconformă.
Această normă juridică a fost contestată de către recurentă, pe calea excepţiei de nelegalitate, atât sub aspectul conformităţii cu actul normativ cu forţă juridică superioară în aplicarea căruia a fost adoptată, cât şi sub aspectul limitelor competenţei de reglementare recunoscute guvernului, ca autoritate emitentă.
Sub primul aspect, s-a constatat întemeiat concordanţa reglementării contestate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 pentru executarea căreia a fost emisă, deoarece conţinutul actului administrativ nu completează şi nu modifică actul normativ ierarhic superior, fiind adoptat cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000 şi în H.G. nr. 50/2005.
Sub cel de-al doilea aspect, s-a reţinut corect că actul administrativ contestat a fost adoptat de Guvernul României în temeiul art. 108 din Constituţie şi art. 303 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, prin însuşirea proiectului iniţiat de A.N.R.M.A.P.
Recurenta a susţinut neîntemeiat că, prin dispoziţiile art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 au fost impuse noi criterii de evaluare a ofertelor, deoarece O.U.G. nr. 34/2006 prevede atât obligaţia elaborării ofertei în conformitate cu documentaţia de atribuire, cât şi dreptul autorităţii contractante de a solicita clarificări şi, după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanţi/candidaţi pentru demonstrarea îndeplinirii cerinţelor stabilite prin criteriile de calificare şi selecţie sau pentru demonstrarea conformităţii ofertei cu cerinţele solicitate.
Fără a contesta dreptul autorităţii contractante de a solicita clarificări şi, după caz, completarea documentelor prezentate de ofertanţi/candidaţi, recurenta a considerat fără temei că, reglementarea unei sancţiuni pentru neîndeplinirea acestei obligaţii reprezintă impunerea unor noi criterii de evaluare a ofertelor, deoarece respingerea ofertelor ca neconforme în cazul în care nu sunt transmise în perioada precizată clarificările/răspunsurile solicitate sau când explicaţiile prezentate nu sunt concludente, este consecinţa directă a încălcării prevederilor art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora, de la început, oferta trebuie să respecte conţinutul informaţiilor cu privire la dovedirea îndeplinirii criteriilor de calificare şi selecţie.
În consecinţă, competenţa recunoscută autorităţii contractante de a solicita clarificări şi, după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanţii/candidaţi nu determină suplimentarea criteriilor de evaluare prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, fiind numai o nouă posibilitate acordată ofertanţilor/ candidaţilor de a-şi elabora oferta corespunzător cerinţelor impuse prin art. 170 din acelaşi act normativ.
În atare situaţie, instanţa de fond a reţinut în mod corect că norma contestată de recurentă se subsumează principiului conformităţii ofertei cu documentaţia de atribuire, prin posibilitatea acordată autorităţii contractante de a solicita lămuriri cu privire la eventualele neclarităţi în scopul evaluării corecte a ofertei.
Contrar susţinerilor din recurs, norma contestată este o garanţie a respectării principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, inclusiv a principiului proporţionalităţii, având ca finalitate eliminarea elementelor subiective de natură să influenţeze deciziile autorităţii contractante în procesul de atribuire.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociaţia pentru SC E.C.G. SRL Lider al Asocierii SC E.C.G. SRL - SC S.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 2185 din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 430/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 45/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
