ICCJ. Decizia nr. 440/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 440/2013
Dosar nr. 1460/91/2011
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1460/91/2011, reclamanţii V.E., M.S.A.P.și T.M. au solicitat:
- anularea avizului din 05 mai 2010, emis de A.N.F.P., referitor la transformarea postur ile reclamanţilor corespunzător studiilor superioare.
- anularea Deciziilor nr. 502, 503 și 504 din 28 mai 2010 emise de primarul Odobeşti.
În motivarea acţiunii reclamantele au arătat că au susţinut la finele anului 2009 examene de promovare în clasa corespunzătoare studiilor superioare absolvite cu diplome de licenţă în anul 2009, la nivelul funcţiilor publice de execuţie şi a salariilor reglementate prin acte normative în vigoare în anul respectiv, iar A.N.F.P. prin adresa din 20 mai 2010, formulată ca răspuns la cererea acestora înregistrată la această instituţie sub acelaşi număr, reiterează motivaţia susţinută şi anterior, prin adresele către Primăria oraşului Odobeşti, jud. Vrancea, din 03 februarie 2010 şi respectiv din 02 aprilie 2010, arătând că avizul A.N.F.P. de transformare a posturilor, poate fi emis doar în conformitate cu prevederile legale în vigoare la momentul respectiv şi de asemenea, arătând că adresa din 30 decembrie 2009 a Primăriei oraşului Odobeşti, jud. Vrancea, a fost înregistrată la A.N.F.P. în data de 08 ianuarie 2010, ulterior momentului intrării in vigoare a Legii – cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicându-se astfel dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi alin. (2) din Anexa a III-a – Reglementări specifice funcţionarilor publici, asigurându-se o creştere de maxim 5% a salariului de bază avut anterior, precum şi dispoziţiile art. 32 – Partea a II-a din Legea – cadru susmenţionată şi în consecinţă A.N.F.P. consideră că avizul din 05 mai 2010 a fost emis conform normelor legale în vigoare.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, pârâta A.N.F.P. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că avizul din 05 mai 2010 nu se circumscriu prevederilor Legii nr. 554/2004, nefiind un act administrativ în sensul acestui act normativ, excepţia tardivităţii acţiunii în raport de prevederile art. 11 al. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi excepţia lipsei calităţii procesuale a A.N.F.P. în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea dispoziţiei nr. 502/2010, nr. 503/2010 şi 504/2010, aceste acte nefiind emise de A.N.F.P.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, în speţă fiind aplicabile prevederile Legii nr. 330/2009, art. 9 din O.G.nr. 6/2007 fiind abrogat.
Prin încheierea din data de 14 septembrie 2011, Tribunalul Vrancea a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel Galaţi a primului capăt de cerere şi anume anularea avizului nr. 475725 din 05 mai 2010 emisă de A.N.F.P., reţinând incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că , litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Curtea de Apel Galaţi a respins excepţiile invocate prin întâmpinare reţinând următoarele considerente:
- În ceea ce priveşte e xcepţia inadmisibilităţii acţiunii, a apreciat că actul atacat întruneşte elementele actului administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Relativ la excepţia tardivităţii, instanţa de fond a reţinut că pârâta nu a motivat această excepţie cu date concrete, astfel că se impune respingerea acesteia.
Și excepţia lipsei calităţii procesuale a A.N.F.P. a fost considerată nefondată, pe motiv că instanţa analizează acţiunea în ansamblul său, dispoziţiile respective fiind emise în baza avizului din 05 mai 2010, emis de către pârâta A.N.F.P.
Prin sentinţa nr. 345 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii V.E., M.S. și P.T.M., în contradictoriu cu autorităţile pârâte A.N.F.P., şi primaria Odobești , având ca obiect anulare act administrativ.
A anulat avizul emis de A.N.F.P. din data de 05 mai 2010 şi a obligat pârâta A.N.F.P. să elibereze un nou aviz, corespunzător solicitării iniţiale a Primăriei oraşului Odobeşti, judeţul Vrancea, nr. 10809 din 30 decembrie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantele au susţinut la sfârşitul anului 2009 examen de promovare în clasă, corespunzător studiilor superioare absolvite cu diplomă de licenţă în anul 2009, la nivelul funcţiilor publice de execuţie şi a salariilor reglementate prin acte normative în vigoare în anul respectiv, respectiv O.G. nr. 6/2007, Regulamentul aprobat prin Ordinul A.N.F.P. nr. 10280/2008, H.G. nr. 611/2008. Ca atare, procedura organizării şi desfăşurării examenelor de promovare în clasă din 29 decembrie - 30 decembrie 2009 a fost cea prevăzută de legislaţia aflată în vigoare în perioada respectivă.
Totodată, a apreciat că Legea cadru nr. 330/2009 dispune numai pentru viitor (art. 16 alin. (1) din secţiunea a IV-a anexei III) , nu are putere retroactivă şi se aplică nu mai faptelor petrecute numai în intervalul de timp de la intrarea sa în vigoare, se aplică tuturor situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare.
Ca atare, având în vedere situaţia de fapt precum şi prevederile art. 15 din Regulamentul aprobat prin Ordinul A.N.F.P. nr. 1932/2009 în vigoare începând cu 6 ianuarie 2010, examenele de promovare în clasă pentru care a fost demarată procedura de organizare şi desfăşurare la data intrării în vigoare acestui regulament, se finalizează potrivit dispoziţiilor în vigoare la data demarării procedurii.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.N.F.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În primul rând, recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, întrucât, prin chiar întâmpinarea formulată şi depusă la dosarul cauzei, a invocat date concrete din care rezultă că acţiunea a fost formulată tardiv, respectiv data comunicării adresei A.N.F.P. nr. 476553 din 20 mai 2010, în raport cu data introducerii acţiunii, respectiv 23 noiembrie 2011.
În al doilea rând, recurenta a adus critici hotărârii atacate şi pe fondul cauzei, susţinând, în esenţă că adresa Primăriei Odobeşti din 30 decembrie 2009 a fost înregistrată la A.N.F.P. la data de 08 ianuarie 2010.
3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la recursul formulat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, sub următoarele aspecte:
Primul motiv de recurs invocat de recurentă vizează modul de soluţionare, de către instanţa de fond, a excepţiei tardivităţii acţiunii, care a procedat la respingerea acesteia, pentru nemotivarea, în concret a excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Din analiza actelor şi a întâmpinării depuse la Dosarul 1460/91/2011, pe rolul Tribunalului Vrancea, rezultă că pârâta A.N.F.P. a invocat, prin întâmpinare, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, raportat la data comunicării adresei , prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă, respectiv 20 mai 2010 şi data introducerii acţiunii la instanţă, 23 martie 2011, ataşând la întâmpinare această adresă.
În speţă sunt incidente prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, în raport cu care termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ este de 6 luni de la data „ comunicării răspunsului la plângerea prealabilă”
Rezultă aşadar că intimatele reclamante au înregistrat acţiunea la instanţă peste termenul reglementat de prevederile legale susmenţionate, motiv pentru care Înalta Curte reţine că acţiunea este tardivă.
Instanţa de recurs apreciază că, în speţă, nu pot fi incidente prevederile alin. (2) al art. 11 din legea contenciosului administrativ, potrivit cărora „(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz”, ţinând cont de faptul că părţile nu au adus nici o justificare temeinică a depăşirii termenului de 6 luni, prevăzut de alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul este fondat, cu consecinţa admiterii acestuia şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantelor ca tardiv formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de A.N.F.P. împotriva sentinţei nr. 345 din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantelor V.E., M.S. şi P. (fostă P.) T.M., ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă, astăzi, 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 426/2013. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 441/2013. Contencios → |
|---|
