ICCJ. Decizia nr. 441/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 441/2013
Dosar nr. 4027/2012
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 mai 2012, reclamanţii Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria şi C.F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, suspendarea Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 464 din 09 mai 2012.
Pârâtul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, la data de 29 mai 2012, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a dnei C.F. iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 3616 din 29 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a dnei C.F.
A respins acţiunea formulată de reclamanţii Spitalul Judeţean de Urgenţă Teleorman şi C.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant a dnei C.F., Curtea a constatat că din actele depuse la dosar rezultă că aceasta este manager al Spitalului de Urgenţă Teleorman, pârâtul nedovedind că aceasta a fost demisă din funcţie.
Pe fond, Curtea a constatat că prin Ordinul nr. 464 din 9 mai 2012, Ministrul Sănătăţii a dispus constituirea unei comisii de evaluare, în vederea efectuării unei acţiuni de control la nivelul Spitalului judeţean de Urgenţă Alexandria, conform tematicii prevăzute în anexă, în perioada 14 mai 2012 - 25 mai 2012.
În ceea ce priveşte suspendarea executării Ordinului ministrului sănătăţii nr. 464 din 09 mai 2012, Curtea a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu au făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, conform art. 14 alin. (91), „ În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate”.
Cazurile „bine justificate” sunt definite de legiuitor ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ” (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Împrejurările invocate de reclamanţi prin cererea de suspendare au fost supuse de prima instanţă unei analize sumare, pentru a se stabili la o primă vedere dacă sunt de natură să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actului.
Conform art. 200 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 „ Ministerul Sănătăţii analizează şi evaluează periodic şi ori de câte ori este nevoie sau la sesizarea organelor abilitate ale statului activitatea unităţilor sanitare publice cu paturi din reţeaua proprie, numind o comisie de evaluare pentru efectuarea acesteia”.
Alin. (1) se referă la evaluarea activităţii „unităţilor sanitare publice cu paturi din reţeaua proprie”, în speţă Spitalul de Urgenţă Teleorman aflându-se sub managementul Consiliului Judeţean Teleorman, şi nu al Ministerului Sănătăţii.
Conform alin. (2) al art. 200, „Pentru analiza şi evaluarea spitalelor publice din reţelele sanitare ale ministerelor şi instituţiilor, precum şi pentru spitalele publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale, comisia prevăzută la alin. (1) se constituie, după caz, prin ordin al ministrului, al conducătorului instituţiei care are în subordine spitalul sau prin act administrativ al primarului localităţii, al primarului general al municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean, după caz”.
Curtea a constatat că emitentul ordinului a invocat dispoziţiile art. 1832 alin. (92) din Legea privind reforma în domeniul sănătăţii, dispoziţii situate în capitolul 3 al Legii nr. 95/2006, „Conducerea spitalelor”: „ Managerul are obligaţia să respecte măsurile dispuse de către conducătorul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie sau primarul unităţii administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului Bucureşti sau preşedintele consiliului judeţean, după caz, în situaţia în care se constată disfuncţionalităţi în activitatea spitalului public. În exercitarea funcţiei de autoritate centrală în domeniul sănătăţii publice, Ministerul Sănătăţii, prin comisii de evaluare, poate să verifice, să controleze şi să sancţioneze, potrivit legii, activitatea tuturor spitalelor”.
Curtea a reţinut că reclamanţii nu au arătat în concret ce dispoziţii legale au fost încălcate prin reluarea obiectivelor din vechiul ordin, şi a reţinut că anexa ordinului cuprinde tematica controlului - verificarea activităţii manageriale şi financiare a Spitalului Judeţean de Urgenţă Alexandria pe perioada 01 ianuarie 2010 până în prezent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi completările ulterioare, precum şi alte aspecte ce pot fi sesizate la faţa locului.
Având în vedere şi faptul că aspectele de fapt reţinute în referatul nr. 19 din 09 mai 2012 nu pot sta la baza concluziei unei îndoieli puternice asupra legalităţii actului, Curtea a apreciat că nu este îndeplinită prima dintre condiţiile legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cu pricire la cea de-a doua Curtea a constatat că nu sunt invocate şi nici nu se pot reţine împrejurări care să stea la baza concluziei că executarea ordinului de constituire a unei comisii de evaluare în vederea efectuării unui control ar fi de natură să producă prejudicii materiale sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării serviciului public, în sensul art. 2 lit. ş) din legea nr. 554/2004.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Spitalul Judeţean de Urgenţă Teleorman şi C.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deşi recurenţii reclamanţi au fost citaţi cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 0,2 lei şi timbru judiciar 0,15 lei, conform dovezii anexate la filele 11 şi 12 a dosarului, aceştia nu şi-au îndeplinit această obligaţie legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) din C. proc. civ., şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de Spitalul Judeţean de Urgenţă Teleorman şi C.F. împotriva sentinţei nr. 3616 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 440/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 472/2013. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
