ICCJ. Decizia nr. 472/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 472/2013
Dosar nr. 14666/3/2008
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Procedura în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul V.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale respectiv, Unitatea Militară, Garnizoana Tunari a solicitat anularea Deciziei nr. 29B/CJ/114 din 25 iulie 2007 emisă de pârât prin Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor precum şi suspendarea executării actului administrativ jurisdicţional.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că Decizia de imputare nr. T/A2560 din 18 aprilie 2007 privind stabilirea răspunderii materiale pentru paguba de 37.996,33 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de şcolarizare pentru nerespectarea angajamentului încheiat, este netemeinic şi nelegal, întrucât Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor nu a examinat dacă există contractul privind exercitarea profesiei de cadru militar ale cărui obligaţii a reţinut că au fost încălcate.
Menţionează că a absolvit Academia Tehnică Militară, Facultatea Sisteme Integrate de Armament la data de 18 august 2006, fiind repartizat la UM 02384 Garnizoana Tunari şi faptul că în momentul admiterii în instituţia de învăţământ, deşi trebuia, nu a încheiat un contract privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate, conform H.G. nr. 612/1992.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 45/1994 cheltuielile aferente primului an de studiu din Academie se suportă de la bugetul de stat deoarece a efectuat serviciul militar „activ” ca student în această instituţie de învăţământ de apărare şi securitate naţională.
În fine, a susţinut că actualizarea sumelor intră în sfera beneficiului nerealizat şi nu a pagubei efective în condiţiile în care ultima se recuperează pe calea răspunderii materiale a militarilor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 121/1998, Legea nr. 80/1995, Legea nr. 45/1994, și Legea nr. 446/2006.
Hotărârile pronunţate de instanţele de fond
Tribunalul Bucureşti secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din 21 noiembrie 2007, în temeiul art. 295 alin. (2) Legea nr. 53/2003 a admis excepţia necompetenţei funcţionale, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o secţiei a VIII-a a Tribunalului Bucureşti pentru a fi judecată în complet de litigii de muncă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul, iar prin Decizia civilă nr. 483 din 21 februarie 2008, a fost respins ca inadmisibil, având în vedere că nu pot fi atacate cu recurs încheieri premergătoare conform art. 316 coroborat cu art. 282 alin. (2) C. proc. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 5308 din 26 iunie 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Învestită cu soluţionarea cauzei,Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea de şedinţă din 28 octombrie 2008, Curtea a respins cererea reclamantului de suspendare a Deciziei de imputare nr. T/A2560/2007 ca neîntemeiată, iar prin Decizia nr. 1453 din 17 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul împotriva încheierii de şedinţă din 29 octombrie 2008.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 7008 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul V.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale – U.M. 02384, a anulat, în parte actele contestate, Decizia de imputare nr. T/A/2560 din 18 aprilie 2007 şi procesul-verbal nr. T/A/3031 din 15 mai 2007 emise de UM 02384 din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Decizia nr. 29B/CJ/114 din 25 iulie 2007 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor până la concurenţa sumei de 32.850,90 lei, şi a menţinut Decizia de imputare nr. T/A/2560 din 18 aprilie 2007 şi celelalte acte contestate pentru suma de 32.850,90 lei.
Totodată, a respins, în rest, acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele :
- Reclamantul a contestat actele administrative, întrucât la baza stabilirii răspunderii materiale s-a ţinut cont de prevederi legale abrogate, însă nu se poate reţine că Ordinul nr. 41/1991 menţionat de reclamant nu ar fi fost în vigoare în perioada de referinţă a contractului.
Arată instanţa că susţinerile reclamantului, în sensul că Ordinul M.A.N. nr. 41/1991 a fost emis în baza H.G. nr. 550/1990 iar aceasta a fost abrogată prin H.G. nr. 612/1992 nu pot fi primite în raport de faptul că reclamantul nu a atacat în contencios administrativ acest ordin pentru verificarea legalităţii. Relevant în speţă este aspectul că era în vigoare pentru perioada de referinţă.
Pe de altă parte, actualizarea sumei ce reprezintă paguba efectivă cu indicele de inflaţie nu înseamnă recuperarea beneficiului nerealizat.
Diferenţa reprezentând actualizare adăugată la suma reprezentând pagubă efectivă permite exprimarea valorică a pagubei efective la momentul recuperării.
Cu privire la sumele imputate reclamantului cu scăderea tuturor cheltuielilor aferente stagiului militar obligatoriu şi gratuit, instanţa a constatat că acestea nu se pot diminua având în vedere că reclamantul s-a obligat să restituie cheltuielile pe timpul şcolarizării iar contractul este legea părţilor.
Pe de altă parte, Legea nr. 446/2006 intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2007 nu se aplică perioadei de şcolarizare a reclamantului intre anii 2001 și 2006, art. 19 din Legea nr. 45/1994 prevede că se suportă de la buget cheltuielile necesare organizării, înzestrării, mobilizării, întreţinerii şi instruirii efectivelor active şi în rezervă, dar reclamantul în anul 2001 a fost student şi pentru această perioadă a avut cheltuieli de şcolarizare pentru care s-a obligat să le restituie.
Cu privire la cheltuielile reprezentând rechizite şi alte materiale transmise reclamantului, instanţa a reţinut că au fost calculate pe baza adresei U.M. 02574 Garnizoana Bucureşti, astfel că sumele imputate în limita celor constatate sunt datorate în temeiul obligaţiei contractuale asumată de reclamant.
Instanţa, în concluzie, a reţinut, că potrivit calculului efectuat de expert cu privire la total cheltuieli, precum şi în urma efectuării contraexpertizei în cauză, reiese că paguba materială de recuperat de la reclamant sub forma cheltuielilor de şcolarizare este de 32.850,90 lei şi nu de 37.996,33 lei cum greşit s-a reţinut prin actul de imputare.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs reclamatul V.M., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- în speţă cercetarea administrativă s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, articol care prevede obligativitatea chemării şi ascultării persoanelor cercetate pentru producerea unor pagube, în vederea prezentării unor explicaţii scrise şi probelor în apărare;
- instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederile Ordinului General al Ministrului Apărării Naţionale nr. 45 din 27 decembrie 1991 emis în baza H.G. nr. 550/1990 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Tehnice Militare, deoarece acest act normativ a fost abrogat implicit prin intrarea în vigoare a H.G. nr. 612/1992, hotărâre care era aplicabilă în momentul încheierii contractului de exercitare a profesiei;
- în mod greşit au fost incluse în cadrul cheltuielilor de şcolarizare cheltuielile aferente anului I de studii şi cele aferente anului V de studiu, fapt ce reiese din prevederile art. 3, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 46/1996, în vigoare în perioada cursurilor urmate la Academia Tehnică Militară;
- în mod greşit au fost reţinute ca existente cheltuielile cu articole de birou, echipamente, igienă, alimente etc., deşi nu s-au prezentat dovezi de predare – primire a acestor bunuri;
- instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat şi onorarii de expert.
Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aceasta nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a cercetării administrative, deoarece legea nu prevede o astfel de sancţiune, iar la soluţionarea plângerii administrative de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor reclamantul a fost reprezentat de avocat, acesta nesolicitând ascultarea personală a petentului.
Cu privire la greşita aplicare a Ordinului nr. 45 din 27 decembrie 1991, acesta nu poate fi considerat abrogat implicit, ca urmare a abrogării H.G. nr. 550/1990, abrogarea expresă a acestuia intervenind abia la 16. aprilie 2007, când a fost emis Ordinul pentru aprobarea Metodologiei privind determinarea sau stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, instruirii nr. M/66/2007.
În ceea ce priveşte asimilarea primului an de studiu cu stagiul militar obligatoriu, iar a anului V cu calitatea de ofiţer activ, aceasta nu are relevanţă din punctul de vedere al perioadei de şcolarizare, anii respectivi fiind anii de studiu şi fiind luaţi, în mod corect, în calcul pentru determinarea cheltuielilor de şcolarizare.
Cu privire la cheltuielile reprezentând rechizite şi alte materiale transmise reclamantului se constată că au fost calculate pe baza adresei U.M. 02574 Garnizoana Bucureşti, „Centralizator cu valorile cheltuielilor de şcolarizare pentru ofiţerii studenţi, studenţi şi elevi din instituţiile militare de învăţământ la articolele de resortul echipamentelor şi cazarmamentului, rechizitelor de birou şi şcolarizare şi materialelor de spălat şi igienă, reparat şi întreţinere”, în vigoare la 01 iulie 2006 respectiv 87,63 lei/an învăţământ pentru rechizite de birou şi şcolare şi 135,92 lei an învăţământ pentru materiale de spălat şi igienă, reparat şi întreţinere.
Referitor la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant, acestea nu au fost acordate de instanţa de judecată, deoarece actul administrativ a fost menţinut în cvasitotalitatea sa, pentru suma de 32,850 lei din totalul de 37.996 lei, reclamantul pierzând practic procesul.
Pentru considerentele menţionate, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul V.M. împotriva sentinţei nr. 7008 din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 441/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 473/2013. Contencios → |
|---|
