ICCJ. Decizia nr. 4592/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4592/2013
Dosar nr. 331/35/2012
Şedinţa publică de la 26 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Bihor se află Dosarul nr. 1907/111/2012 având ca obiect acţiunea formulată de P.G.P. în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor, privind anularea fişei şi a raportului de evaluare a activităţii profesionale, cauză în care, în şedinţa publică de la 11 iunie 2012 s-a dispus suspendarea judecăţii potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi sesizarea Curţii de Apel Oradea în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate invocate de reclamant.
Prin Sentinţa nr. 289 din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 90 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane, ridicată de reclamantul P.G.P. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin ordinul contestat s-au instituit norme juridice referitoare la recrutarea şi selecţionarea personalului, desfăşurarea şi încetarea raporturilor de serviciu, acordarea gradelor profesionale, evaluarea personalului, ş.a.
Prin art. 90 alin. (1) - (7) din ordin este reglementată procedura de soluţionare a contestaţiei formulate de persoana nemulţumită de rezultatele evaluării profesionale şi de calificativele acordate, instanţa opinând că dispoziţiile menţionate nu sunt contrare şi nici nu adaugă la Legea nr. 360/2002, în temeiul căreia a fost emis ordinul contestat, reclamantul având posibilitatea de a valorifica garanţiile prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Constituţia României privind dreptul la apărare şi principiul egalităţii armelor în cadrul procesului de fond unde se va analiza în concret legalitatea actului administrativ contestat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, P.G.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că ordinul atacat este lacunar şi nu oferă garanţii cu privire la exercitarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, necuprinzând dispoziţii referitoare la exercitarea de către poliţişti a unei căi de atac împotriva evaluării anuale, încălcându-se astfel prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Reclamantul a criticat stabilirea calificativului "satisfăcător", ceea ce echivalează în opinia sa cu amânarea avansării în grad profesional, reprezentând o veritabilă sancţiune disciplinară, aplicată cu încălcarea prevederilor art. 59 din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora o astfel de sancţiune se stabileşte şi se aplică numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea consiliilor de disciplină.
Au fost formulate critici şi cu privire la activitatea comisiei de evaluare, prin care, a considerat reclamantul, a avut loc o ingerinţă în viaţa sa profesională şi privată, producându-i prejudicii materiale şi de imagine şi lipsindu-l de dreptul de a-şi formula o apărare, în condiţiile în care acea ingerinţă nu este prevăzută de lege, ordinul nefiind publicat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, în cadrul procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/204, instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanţa actului administrativ analizat cu actele normative în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative.
În cauză, instanţa de fond a respins în mod întemeiat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 90 din Ordinul nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Astfel, referitor la aspectul nepublicării ordinului, potrivit art. 27 alin. (3) anexa I a H.G. nr. 555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, nu erau supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
Întrucât Ordinul nr. 300/2004 a fost emis în baza şi în executarea Legii nr. 360/2002 ce reglementează statutul poliţiştilor, aceştia activând în sectorul ordinii publice şi siguranţei naţionale, valabilitatea actului nu este condiţionată de publicarea în Monitorul Oficial.
Referitor la legalitatea prevederilor art. 90 din ordin, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că acestea nu conţin dispoziţii contrare Legii nr. 360/2002, reglementând procedura concretă de contestare a rezultatelor evaluării profesionale şi a calificativelor acordate, inclusiv componenţa comisiei desemnate pentru cercetarea contestaţiilor.
Împrejurarea nereglementării unei alte căi de atac administrative împotriva raportului de evaluare întocmit în urma soluţionării contestaţiei nu este de natură să atragă nelegalitatea dispoziţiilor ordinului, pe calea acţiunii în justiţie, la care a şi apelat reclamantul urmând a se verifica dacă au fost respectate prevederile legale care reglementează activitatea de evaluare a poliţiştilor şi dacă evaluatorii şi-au exercitat cu bună-credinţă atribuţiile conferite.
Cu acelaşi prilej, în cadrul procesului de fond privind acţiunea în anulare a actelor administrative contestate, reclamantul poate invoca şi celelalte aspecte privind încălcarea dreptului la apărare, securitatea raporturilor juridice şi egalitatea armelor, a căror analiză excedează procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.G.P. împotriva Sentinţei civile nr. 289/CA/2012-PI din 1 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 445/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4612/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
