ICCJ. Decizia nr. 4616/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4616/2013
Dosar nr. 3941/108/2010*
Şedinţa publică de la 26 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata în favoarea societăţii a sumei de 24.297.635 RON, cu titlu de despăgubiri cauzate prin lipsirea societăţii reclamante fără drept de folosinţă a sumei de 33.470.910 RON, în perioada 06 septembrie 2007 - 06 octombrie 2009, urmare a emiterii şi punerii în executare a Deciziei nelegale cu nr. 65 din 07 aprilie 2005 emisă de Consiliul Concurenţei, calculate prin aplicarea simetrică a nivelului dobânzii pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, constând în impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând venituri bugetare.
Recurenta a arătat că la data de 7 aprilie 2005 Consiliul Concurenţei a emis Decizia nr. 65 din 07 aprilie 2005 prin care a reţinut că facilităţile fiscale în sumă totală de 28.064.380,6604 RON acordate SC A. SA ar fi constituit ajutoare de stat ilegale în înţelesul art. 31 din Legea nr. 143/1999 şi pe cale de consecinţă a dispus recuperarea lor de către pârâtul Ministerul Finanţelor Publice care în baza titlului executoriu nr. 14 din 13 ianuarie 2006 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Arad a dispus recuperarea de la SC A. SA a sumei totale de 33.470.910 RON.
Prin Decizia civilă nr. 3270 din 11 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1977/2/2008, s-a dispus în mod irevocabil anularea Deciziei nr. 65 din 7 aprilie 2005, reţinându-se că facilităţile fiscale acordate SC A. SA nu au constituit în fapt ajutoare de stat.
Reclamanta a mai arătat că suma de 33.470.910 RON i-a fost restituită abia la data de 03 septembrie 2009, societatea reclamantă fiind lipsită de folosinţa acestei sume, aproximativ 2 ani, astfel că pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, pârâtul datorează societăţii reclamante suma totală de 24.297.635 RON cu titlu de dobânzi.
Prin Sentinţa civilă nr. 202 din 20 martie 2012 Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea astfel cum a fost precizată şi formulată de reclamanta SC A. SA Arad împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi, pe cale de consecinţă, a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 24.297.635 RON faţă de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a emis titlul executoriu nr. 14 din 13 ianuarie 2006 prin care a dispus recuperarea sumei de 33.470.910 RON de la reclamantă, în temeiul deciziei emisă de Consiliul Concurenţei şi reclamanta a achitat debitul respectiv la data de 06 septembrie 2007. După pronunţarea Deciziei nr. 3270 din 11 iunie 2009 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pârâtul a restituit reclamantei suma încasată, la data de 06 octombrie 2009.
Întrucât suma de 33.470.910 RON a fost reţinută de pârâtă, în mod necuvenit, aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe perioada 06 septembrie 2007 - 06 octombrie 2009, reclamanta a solicitat acesteia dobânda legală aferentă sumei pentru intervalul sus-menţionat, prin Adresa nr. 1193 din 04 februarie 2010.
Pentru stabilirea întinderii despăgubirilor solicitate de reclamantă, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care, din verificarea actelor dosarului, a stabilit că reclamanta a fost lipsită fără drept de folosinţa sumei de 33.470.910 RON pentru perioada 07 septembrie 2007 - 02 septembrie 2009, iar valoarea dobânzilor legale datorate conform art. 117 lit. d), art. 124 şi art. 120 alin. (7) C. proc. fisc. este de 24.297.635 RON.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât în mod greşit s-a admis acţiunea şi s-a dispus obligarea la plata sumei de 24.297.635 RON, iar pentru a hotărî astfel s-a avut în vedere exclusiv raportul de expertiză efectuat în cauză.
Se mai arată că reclamanta-intimată nu este îndreptăţită să solicite dobânzi pentru perioada 6 septembrie 2007 - 6 octombrie 2009, având în vedere reglementările legislative în materie, prevederi ce se coroborează cu dispoziţiile art. 70 C. proc. fisc., unde se reglementează faptul că "(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 zile de la înregistrare. (2) În situaţiile în care pentru soluţionarea cererii sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luare deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate".
Faţă de reglementările de mai sus, rezultă că termenul de 45 de zile prevăzut pentru soluţionarea cererilor contribuabililor se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării de informaţii suplimentare relevante şi cea a primirii informaţiilor solicitate.
În speţa de faţă, este vorba de perioada scursă între data de 15 iunie 2009, dată la care a fost depusă cererea prin care s-a solicitat restituirea sumelor şi data de 3 septembrie 2009, dată la care s-a efectuat restituirea efectivă a sumelor solicitate.
Termenul de soluţionare de 45 de zile a fost întrerupt prin adresa din 14 iulie 2009 adresată Serviciului de coordonare şi monitorizare a colectării veniturilor bugetare prin care s-a solicitat sprijinul în obţinerea fondului necesar compensării deoarece ajutorul de stat nu reprezintă venit şi obligaţie la bugetul de stat.
La data de 28 august 2009, s-a primit răspunsul la această solicitare, astfel încât perioada cuprinsă între data de 14 iulie 2009 - 28 august 2009 nu intră în calculul termenului de 45 de zile de soluţionare a cererii reclamantei.
Faţă de cele de mai sus, la un calcul simplu, se observă faptul că cererea a fost soluţionată în termen de 35 zile, adică cu respectarea termenului prevăzut de art. 70 C. proc. fisc.
Prin adresa din 5 mai 2010, A.F.P.C.M. Arad răspunde solicitării reclamantei-intimate, în sensul că organul fiscal a pus în executare întocmai dispozitivul hotărârii judecătoreşti reprezentat de Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3270 din 11 iunie 2009.
Recurenta mai arată că nici în motivare şi nici în dispozitiv nu s-au regăsit sume care să reprezinte alte dobânzi (majorări de întârziere), astfel că nu avea cum să procedeze la acordarea acestora.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie plata sumei de 24.297.635 RON cu titlu de despăgubiri, respectiv dobândă datorată de recurenta-pârâtă pentru lipsirea fără drept de folosinţa sumei de 33.470.910 RON de către intimata-reclamantă SC A. SA, în perioada 6 septembrie 2007 - 6 octombrie 2009.
În raport de obiectul acţiunii, prima jurisdicţie a stabilit cadrul legal aplicabil prin prisma căruia a analizat cauza ca fiind dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu referire la dispoziţiile art. 998 C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Curtea, având în vedere obiectul acţiunii precum şi dispoziţiile legal aplicabile în raport de acesta, constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că recurenta-pârâtă datorează cu titlu de "dobândă" suma de 24.297.635 RON, ca urmare a anulării Deciziei nr. 65/2005 emisă de Consiliul Concurenţei.
Sub acest aspect Curtea reţine următoarele:
- Prin Decizia Consiliului Concurenţei nr. 65/2005 ajutoarele de stat pentru restructurarea acordată SC A. SA Arad în baza H.G. nr. 874/2000 au fost declarate ilegale.
- Cu O.P. nr. 1 din 6 noiembrie 2007 a fost achitată suma de 33.470.850 RON reprezentând venituri din ajutoare de stat recuperate pentru SC A. SA, sumă care a fost înregistrată în contul de "venituri din ajutoare de stat recuperate".
- SC A. SA a formulat acţiune în contencios administrativ prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 65/2005 emisă de Consiliul Concurenţei.
- După un prim ciclu procesual derulat la Curtea de Apel Bucureşti şi finalizat prin Sentinţa civilă nr. 2068/2008, în urma recursului formulat, prin Decizia civilă nr. 3270 din 11 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus irevocabil anularea Deciziei nr. 65/2005 a Consiliului Concurenţei.
- Ca urmare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intimata-reclamantă SC A. SA Arad a solicitat recurentei-pârâte prin adresa din 15 iunie 2009 (la 4 zile după pronunţarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) compensarea obligaţiilor neachitate de SC A. SA, ceea de s-a şi realizat la 3 septembrie 2009, suma compensată fiind de 2.245.297 RON.
- Ulterior cererii de compensare, prin adresa din 31 iulie 2009, intimata-reclamantă SC A. SA a solicitat şi restituirea sumei achitate ca urmare a Deciziei nr. 65/205 emisă de Consiliul Concurenţei, deciziei ce apoi a fost anulată prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Această cerere de restituire a sumei de 33.470.910 RON ce fusese achitată în baza deciziei anulate, a fost formulată în conformitate cu prevederile art. 117 lit. "a" şi "f" din C. proc. fisc., deoarece titlul executoriu, respectiv Decizia Consiliului Concurenţei nr. 65/2005 fusese anulată în condiţiile mai sus arătate.
- La 3 octombrie 2009, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti a efectuat restituirea sumei de 31.225.613 RON, sumă ce a rezultat după compensarea solicitată şi care a operat pentru suma de 2.245.297 RON.
Rezultă aşadar cu evidenţă din cele mai sus reţinute, că în urma pronunţării deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal nr. 3270 din 11 iunie 2009 prin care s-a dispus irevocabil anularea Deciziei nr. 65/2005 emisă de Consiliul Concurenţei, decizie ce a constituit titlu executoriu pentru plata sumei de 33.470.910 RON, recurenta-pârâtă a restituit această sumă la cererea intimatei-reclamante în temeiul art. 117 lit. a) şi f) C. proc. fisc.
Cât priveşte cererea intimatei-reclamante de acordare a unor dobânzi pentru suma restituită, aceasta este nefondată, în condiţiile în care suma deja restituită are un regim special reglementat de dispoziţiile Codului de procedură fiscală (art. 116, art. 117, art. 70), iar dobânzile cuvenite cu privire la astfel de sume sunt reglementate în mod expres de prevederile Cap. II din OPANAF nr. 1899/2004 privind procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget precum şi la acordarea dobânzilor cuvenite pentru sumele restituite.
Or, sub acest aspect, Curtea reţine că prin adresa din 5 mai 2010 AFPCM Arad a făcut cunoscut intimatei-reclamante că organul fiscal (recurenta-pârâtă) a pus în executare întocmai dispozitivul hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin restituirea la data de 3 septembrie 2009 a sumei solicitate, plata unor dobânzi nefiind prevăzută şi nici solicitată organului fiscal.
Aşa fiind, în mod greşit judecătorul fondului reţine că plata "dobânzii" solicitată în instanţă are drept bază legală răspunderea civilă delictuală (art. 998 C. civ.) deoarece pentru antrenarea răspunderii civile delictuale trebuie întrunite cumulativ 3 condiţii: fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Ori, în cauza dedusă judecăţii nu se poate reţine existenţa unei fapte ilicite, Decizia nr. 65/2005 a Consiliului Concurenţei în baza căreia a fost reţinută suma de 33.470.910 RON bucurându-se de prezumţia de legalitate până la momentul anulării ei. Tot astfel nu se poate reţine existenţa vreunui prejudiciu, de vreme ce după anularea Deciziei nr. 65/2005 la scurt timp şi după parcurgerea procedurilor specifice şi legale de restituire a unor astfel de sume, suma plătită în baza deciziei anulate a fost restituită integral.
Altfel spus, plata sumei de 24.297.635 RON cu titlu de dobândă pentru suma de 33.470.910 RON, restituită în condiţiile Codului de procedură fiscală (art. 117) dată fiind natura juridică a acestei sume, nu reprezintă şi nu poate constitui "despăgubire" în sensul dispoziţiilor art. 18(3) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312(2) C. proc. civ. recursul va fi admis şi sentinţa modificată în sensul respingerii acţiunii formulate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 202 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC A. SA Arad, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4613/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4623/2013. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
