ICCJ. Decizia nr. 4623/2013. Contencios. Contract administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4623/2013
Dosar nr. 6036/1/2012
Şedinţa publică de la 26 martie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 6167 din 20 decembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de SC "V." SA Vaslui împotriva Sentinţei nr. 258 din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a modificat hotărârea atacată în sensul că a admis, în parte, acţiunea, a anulat Procesul-verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010 şi Decizia nr. 13.500 din 29 iunie 2010, emise de A.P.D.R.P. şi a respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a reţinut că, în speţă, este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Instanţa de control judiciar a considerat că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, cu privire la legalitatea Procesului-verbal de constatare înregistrat sub nr. 9730 din 18 mai 2010, act încheiat de intimata A.P.D.R.P., precum şi cu privire la prescripţia dreptului material la acţiune.
Însă instanţa de recurs a apreciat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca fiind fondat având în vedere următoarele:
La data de 24 mai 2006, între intimata A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă, şi recurenta SC "V." SA, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul-cadru nr. AA pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile Programului de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile de către autoritatea contractantă a proiectului intitulat "Modernizarea abatorului de carne şi produse din carne etapa a II-a".
Valoarea totală eligibilă a contractului a fost estimată la 12.391.918 RON, din care intimata A.P.D.R.P. s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de maximum 6.195.959 RON.
Pe parcursul derulării contractului, beneficiarul finanţării nerambursabile a iniţiat o procedură de achiziţie în urma căreia au fost încheiate Contractele nr. BB - CC din 29 mai 2006, cu o valoare totală de 432.450 euro.
După execuţia proiectului aflat în discuţie, intimata A.P.D.R.P. a iniţiat o procedură de reverificare a dosarelor de achiziţii referitoare la proiectele finanţate în cadrul măsurii 1.1., submăsura 2 "Carne, produse din carne şi ouă" aferente Programului Sapard.
Temeiul legal al măsurii a fost reprezentat de dispoziţiile:
- art. 3 şi art. 4 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, aprobată prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
- art. 2 - 6, art. 11 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
- O.G. nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.P.D.R.P., prin reorganizarea Agenţiei Sapard;
- O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Această procedură de reverificare a fost finalizată prin întocmirea de către intimata A.P.D.R.P. a Procesului-verbal de constatare înregistrat sub nr. 9730 din 18 mai 2010, prin care s-a stabilit că recurenta are un debit 754.921,08 RON.
Fapta imputată recurentei privea admiterea la procedurile de atribuire a celor trei contracte de achiziţie a doi operatori economici care au administrator şi acţionar comun, ceea ce presupune nerespectarea liberei concurenţe.
Prin Decizia nr. 13500 din 29 iunie 2010, a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de recurentă împotriva procesului-verbal de constatare anterior arătat.
Fundament al impunerii sumei de 754.921,08 RON l-a reprezentat, printre altele, Adresa primită de la O.L.A.F. nr. 6216 din 17 iunie 2009 întocmită cu ocazia verificării dosarelor de achiziţii efectuate de beneficiarii privaţi ai Programului Sapard, Versiunea 08 din 23 martie 2009.
În esenţă, comunicarea primită reţine faptul că O.L.A.F. a procedat la efectuarea unor verificări la birourile unor societăţi din Italia, care au participat la licitaţii pentru linia de abatorizare a porcinelor şi bovinelor.
Înalta Curte a apreciat că pentru soluţionarea prezentei cauze prezintă relevanţă dispoziţiile art. 9 din Regulamentul nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigaţiile efectuate de O.L.A.F.
Conform acestei reglementări europene:
"(1) La încheierea unei investigaţii efectuate de către oficiu, acesta redactează un raport, sub autoritatea directorului, menţionând faptele constatate, prejudiciul financiar, dacă există, şi concluziile investigaţiei, inclusiv recomandările directorului oficiului privind măsurile ce ar trebui luate.
(2) La redactarea acestor rapoarte se iau în considerare cerinţele procedurale prevăzute în legislaţia naţională a statului membru respectiv. Rapoartele redactate pe această bază constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedeşte necesară, în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca şi rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naţionali. Acestea sunt supuse aceloraşi reguli de apreciere ca şi cele aplicabile rapoartelor administrative redactate de către inspectorii administrativi naţionali şi au aceeaşi valoare ca şi acele rapoarte.
(3) Rapoartele redactate în urma unei investigaţii externe şi orice informaţii conexe utile sunt transmise autorităţilor competente ale statelor membre în cauză în conformitate cu reglementările legate de investigaţiile externe.
(4) Rapoartele redactate în urma unei investigaţii interne şi orice informaţii conexe utile sunt transmise instituţiei, organismului, oficiului sau agenţiei respective. Instituţia, organismul, oficiul sau agenţia respectivă ia acele măsuri, îndeosebi disciplinare sau judiciare, privind investigaţiile interne, pe care rezultatele investigaţiilor îl reclamă şi raportează aceste măsuri directorului oficiului în termenul stabilit de către acesta în concluziile raportului său."
Ca atare, singurul act care poate constitui o probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statelor membre este raportul final al O.L.A.F., respectiv raportul care se întocmeşte de acest oficiu "sub autoritatea directorului", la încheierea investigaţiei fiecărui caz în parte şi care trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, elementele individualizate la alin. (1) din articolul anterior citat.
Conform art. 10 din acelaşi Regulament, celelalte date transmise de O.L.A.F., altele decât cele din raportul final al investigaţiei, reprezintă doar comunicarea unor informaţii obţinute în cursul investigaţiilor externe, care constituie, aşadar, o simplă sesizare cu caracter extern.
Această sesizare ar putea genera efectuarea unor anchete şi investigaţii proprii ale intimatei A.P.D.R.P. asupra informaţiilor transmise, conform prevederilor O.G. nr. 79/2003 şi procedurii stabilite de H.G. nr. 1306/2007 (art. 2 alin. (1) - (12), art. 8 alin. (1) - (3)) şi ale Departamentului pentru Luptă Antifraudă (D.L.A.F.), în acest din urmă caz, raportul D.L.A.F. urmând să stea la baza procesului-verbal de constatare a intimatei A.P.D.R.P., conform art. 111alin. (5) şi (7) din O.G. nr. 79/2003 şi art. 2 alin. (13), art. 8 alin. (4) şi (5) şi art. 9 din H.G. nr. 1306/2007.
În speţa de faţă, nu există un raport final al O.L.A.F. asupra investigaţiei.
Mai mult decât atât, nu a avut loc nicio investigaţie proprie a intimatei A.P.D.R.P., potrivit dispoziţiilor normative mai sus indicate, ceea ce conduce la concluzia evidentă a încălcării dreptului la apărare al recurentei, drept consacrat de art. 2 alin. (7) din H.G. nr. 1306/2007, care stipulează că, pe parcursul verificării, structura verificată are dreptul să formuleze observaţii, care se analizează de echipa de verificare.
Pe aspectul analizat se cuvine a fi amintită şi Nota nr. 4457/870 din 28 februarie 2011 emisă de directorul A.P.D.R.P., aprobată de ministrul agriculturii, în care se face referiri la "necesitatea deţinerii unui material probatoriu clar, relevant şi consistent", precum şi la necesitatea existenţei unui raport final al O.L.A.F. pe fiecare caz, întocmit în baza unui act de control, dar şi la faptul că actele şi constatările Agenţiei trebuie să fie comunicate în integralitate societăţii verificate pentru a i se respecta dreptul la apărare. În finalul acestei note, se propune suspendarea soluţionării contestaţiilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare aflate la A.P.D.R.P. până la obţinerea notei de control D.L.A.F./raportului final O.L.A.F./rechizitoriului D.N.A.
În urma emiterii acestui act, D.L.A.F. al Guvernului României a adresat o notă ministrului agriculturii, înregistrată sub nr. 147 din 14 martie 2011 prin care a solicitat ca A.P.D.R.P. să revizuiască procedura practicată, în sensul efectuării unor activităţi de control premergătoare activităţii de recuperare, pentru a aplica sancţiuni proporţionale şi eficiente în raport cu neregulile constatate, iar cuantumul sumelor a căror recuperare se solicită să fie cel afectat în mod real de neregulă.
Instanţa de recurs a considerat că în lipsa unui raport final al O.L.A.F. asupra investigaţiei sau a unor verificări efectuate de autoritatea naţională cu competenţe în materie, conform dispoziţiilor normative anterior nominalizate, întocmirea procesului-verbal de constatare atacat în cauză este nelegală.
În raport de această concluzie, Înalta Curte a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate invocate de recurentă, iar celelalte capete de cerere pot forma obiectul unei contestaţii la executare, cerere de competenţa instanţei de drept comun.
Împotriva Deciziei nr. 6167 din 20 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, A.P.D.R.P. a formulat cerere de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuenta arată că cererea de revizuire priveşte tocmai ipoteza înaintării de către O.L.A.F. a unor înscrisuri noi, respectiv a raportului final, în lipsa căruia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul SC V. SA şi a dispus anularea actelor administrative întocmite şi reprezentate de Procesul- verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010 şi de Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 13.500 din 29 iunie 2010.
La data de 30 august 2012, O.L.A.F. a comunicat subscrisei raportul final în cazul beneficiarului SC V. SA cu Adresa de înaintare nr. 19721 din 24 august 2012 înregistrată la A.P.D.R.P. cu nr. 23.743 din 30 august 2012.
În cadrul adresei de înaintare a raportului final menţionat mai sus se menţionează de către O.L.A.F.:
"Se poate concluziona că au existat nereguli în implementarea proiectului, aşa cum sunt acestea definite în Articolul 4 al Regulamentului Nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale UE.
Se poate concluziona că au existat nereguli în implementarea proiectului în cauză, aşa cum sunt acestea definite în Anexa IV- Instrucţiuni de achiziţii şi în art. 14(1)E din Anexa I (Prevederi generale) Contractul de finanţare SAPARD. Aceste nereguli pot fi considerate, de asemenea, ca încălcări ale Ordonanţei Guvernului României nr. 79/2003.
Se poate concluziona că a existat fraudă, aşa cum este definită în Articolele 1 şi 2 ale Convenţiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, Legea 78/2000 a României şi în art. 290 din Codul penal al României, în implementarea proiectului SAPARD în cauză".
Astfel, între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă şi SC V. SA, în calitate de beneficiar, la data de 24 mai 2006 s-a încheiat contractul nr. AA, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 6.195.959 RON pentru realizarea proiectului intitulat "Modernizarea abatorului de carne şi produse din carne etapa a II-a".
Constituirea debitului în cuantum de 754.921.08 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, în sarcina SC V. SA în vederea rambursării fondurilor alocate prin Programul Sapard, s-a făcut de către A.P.D.R.P. pentru nerespectarea prevederilor contractului de finanţare şi ale Legii nr. 316/2001.
Astfel, emiterea Procesului-verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010, s-a făcut de către A.P.D.R.P. ca urmare a încălcării dispoziţiilor din Contractul de finanţare, şi implicit a nerespectării prevederilor din Ghidul Solicitantului Măsura 1.1 - îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole, prevederi avute în vedere de beneficiar şi impuse acestuia încă de la întocmirea cererii de finanţare şi a documentelor aferente acesteia în vederea semnării contractului de finanţare menţionat.
Având în vedere că prin depunerea raportului final O.L.A.F. în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 din Regulamentul CE nr. 1073/1999 privind investigaţiile O.L.A.F., aşa cum a motivat şi solicitat în mod expres instanţa de control judiciar prin decizia ce formează obiectul prezentei revizuiri, intimata solicită admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acţiunii promovate de SC V. SA Vaslui, menţinerea ca temeinice şi legale a actelor administrative emise, respectiv Procesul-verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 13.500 din 29 iunie 2010.
Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de revizuire să fi existat la data soluţionării fondului, să fi fost imposibil de procurat de către revizuentă dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, respectiv să fi fost reţinut de partea potrivnică şi să fie determinant pentru soluţia ce urmează a se da în cauză.
În pricina de faţă, raportul final O.L.A.F. invocat de către revizuentă nu exista la momentul pronunţării deciziei atacate. Înscrisul în limba engleză este datat 24 august 2012, iar hotărârea atacată este pronunţată la data de 20 decembrie 2011.
Cu atât mai mult nu se poate afirma că acest înscris ar fi fost reţinut de partea potrivnică, aşa cum cer dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin urmare, faţă de aspectele mai sus invocate, nu se poate afirma că hotărârea a cărei revizuire se cere este greşită, în condiţiile în care la momentul pronunţării acestei hotărâri nu exista un raport final O.L.A.F.
De altfel, raportul final O.L.A.F., condiţie esenţială pentru emiterea actului administrativ, respectiv Procesul-verbal de constatare nr. 9730 din 18 mai 2010, trebuia să fi existat la momentul întocmirii acestuia.
Actul administrativ contestat în prezenta cauză trebuia să aibă la bază un raport final O.L.A.F.
Or, acest raport a fost întocmit ulterior încheierii actului administrativ şi, cu atât mai mult, ulterior soluţionării irevocabile a acţiunii administrative.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".
Prin urmare, calea extraordinară de atac promovată în cauza de faţă este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-menţionat.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.P.D.R.P. împotriva Deciziei nr. 6167 din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4616/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4676/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
