ICCJ. Decizia nr. 4700/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4700/2013
Dosar nr. 68/33/2012
Şedinţa publică de la 27 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 16 ianuarie 2012, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, anularea Hotărârii nr. 935 din 20 iulie 2011 eliberată de pârâtă, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană refugiată, calitate ce a fost dovedită prin declaraţii de martori şi acte de stare civilă, martori cărora, de asemenea, le-a fost recunoscută calitatea de refugiat.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii arătând în susţinerea poziţiei sale procesuale că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât nu sunt dovezi în susţinerea cererii sale.
2. Hotărârea Curţii de apel Cluj
Prin Sentinţa nr. 89 din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei B.M., a dispus anularea Hotărârii nr. 935 din 20 iulie 2011 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 10 august 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2011.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, examinând dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 105/1999, actele şi lucrările dosarului, a reţinut că, declaraţiile autentificate ale martorilor P.L. şi L.F. atestă cu caracter unitar împrejurarea că familia reclamantei s-a refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945 din comuna Mărişel, judeţul Cluj, unde aveau domiciliu, în satul Poiana Horii, judeţul Cluj, urmare a persecuţiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu a acestora, ipoteza normei legale instituite prin art. 1 din Legea nr. 189/2000 fiind incidentă.
Prima instanţă a mai reţinut că reclamanta s-a născut la data de 10 august 1942 în timpul refugiului părinţilor ei, astfel că minorul nu putea avea decât domiciliul cu părinţii.
Mai mult, fratelui reclamantei, numitului B.T., născut în 1934 i s-a recunoscut calitatea de refugiat prin Hotărârea nr. 586 din 14 iulie 2011 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, reţinându-se că, în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
În acest context, prima instanţa a apreciat că s-ar crea o situaţie discriminatorie pentru cei doi fraţi, neputându-se admite că în cazul a doi fraţi minori aflaţi în grija părinţilor, unuia să i se recunoască calitatea de refugiat, iar altuia nu.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 89 din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a criticat hotărârea primei instanţe pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 61 din O.U.G. nr. 105/1999.
În opinia recurentei, nu a fost suficient dovedită calitatea de refugiat a intimatei-reclamante B.M., instanţa de fond reţinând în mod greşit că s-a născut în perioada refugiului părinţilor şi că situaţia sa nu poate fi diferită de cea a fratelui, născut în anul 1934, anterior datei de 6 septembrie 1940.
De asemenea, recurenta a susţinut că există neconcordanţe între cererea reclamantei, actele de stare civilă şi declaraţiile martorilor privitoare la perioada refugiului.
4. Apărările intimatei -reclamante
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele prezentate în faţa primei instanţe. Totodată a menţionat că solicită drepturile cuvenite pentru perioada de refugiu de la data naşterii, 10 august 1942 şi până la 6 martie 1945.
II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând recursul, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este fondat şi urmează a fi admis, în limitele şi pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, persoana, cetăţean român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit din motive etnice, după cum urmează: a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; prin art. 2 din Normele de aplicare a ordonanţei aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
În raport de aceste dispoziţii, prima instanţă a reţinut în mod corect că, reclamanta, fiind născută în perioada în care părinţii se aflau în refugiu are statutul de refugiat, şi, deci, beneficiază de facilităţile acordate prin lege. Aceasta deoarece, efectele refugiului s-au răsfrânt şi asupra copiilor născuţi în timpul refugiului, nu numai asupra părinţilor.
De subliniat faptul că s-a făcut dovada că fratele intimatei-reclamante, B.T. este beneficiarul dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, or, fiind refugiată împreună cu întreaga familie, intimata-reclamantă are cel puţin o speranţă legitimă că îi vor fi recunoscute drepturile de care fratele său, aflat în aceeaşi situaţie, beneficiază (cauza Beian contra României).
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală, criticile recurentei urmând a fi respinse ca nefondate.
Urmează, însă, a fi apreciată ca fondată critica privind stabilirea perioadei de refugiu în raport de care urmează să se stabilească şi întinderea perioadei pentru care i se cuvin reclamantei drepturile prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Aşa cum rezultă din considerentele şi dispozitivul sentinţei recurate, instanţa de fond a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 10 august 1942 (data naşterii) - 6 martie 1945.
Conform art. 129 alin. final C. proc. civ., instanţa este ţinută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecăţii.
În speţă, prin cererea iniţială adresată Casei Judeţene de Pensii Maramureş, reclamanta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada de refugiu cuprinsă între anii 1943 - 1945 (dosar de fond).
Ulterior, solicitând revizuirea Hotărârii nr. 935 din 20 iulie 2011, reclamanta şi-a modificat cererea, indicând ca perioadă de refugiu, anii 1940 - 1945 (dosar fond).
În faza procesuală a recursului, prin întâmpinare, intimata-reclamantă a precizat că solicită aceste drepturi de la 10 august 1942 (data naşterii) până la 6 martie 1945.
Faţă de poziţia procesuală echivocă a intimatei-reclamante, care de altfel nici nu a administrat probe noi în dovedirea calităţii de refugiat pentru perioada 10 august 1942 - 1 ianuarie 1943 (data indicată în cererea iniţială), Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul acordării reclamantei B.M. a drepturilor prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 ianuarie 1943 - 6 martie 1945, în limitele cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva Sentinţei nr. 89 din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că, drepturile prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 se acordă reclamantei B.M. pentru perioada 1 ianuarie 1943 - 6 martie 1945.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4628/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4742/2013. Contencios → |
|---|
