ICCJ. Decizia nr. 4628/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4628/2013
Dosar nr. 1471/54/2012
Şedinţa de la 26 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2021 din 15 mai 2012, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC T.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanta SC T.T. SRL a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj şi Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, solicitând instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, să dispună anularea Adresei-răspuns nr. 50432 din 19 martie 2012, prin care au fost respinse cererile formulate în procedura prealabilă, să anuleze notele de compensare prin care au fost stinse obligaţii bugetare pentru care nu există titluri de creanţă, să oblige pârâtele să restituie suma de 917.979 RON, reprezentând TVA suplimentară (865.177 RON) şi accesorii TVA (52.802 RON), sumă stabilită prin Decizia de impunere înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj sub nr. F-DJ 614 din 31 mai 2011 şi stinsă prin compensare în lunile iunie şi iulie 2011, actul administrativ fiind desfiinţat parţial de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj prin Decizia Serviciului Soluţionare Contestaţii nr. 236 din 3 noiembrie 2011, să oblige pârâtele să ramburseze sumele de 176.945 RON (taxa respinsă de la rambursare prin Decizia de impunere F-DJ 647 din 15 iunie 2011) şi 74.514 RON (taxa respinsă de la rambursare prin Decizia de impunere F-DJ 822 din 9 august 2011) şi să restituie suma de 71.976 RON, reprezentând TVA suplimentară stabilită prin Decizia de impunere înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj sub nr. F-DJ 822 din 9 august 2011 şi stinsă prin compensare având în vedere faptul că ambele acte administrative au fost desfiinţate parţial de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj prin Deciziile Serviciului Soluţionare Contestaţii nr. 41 din 3 februarie 2012 şi 42 din 3 februarie 2012, să oblige pârâtele la plata dobânzii prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru sumele de restituit şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a constatat că acţiunea are ca obiect taxe şi accesorii ale acestora mai mari de 500 000 RON, respectiv 917.079 reprezentând TVA suplimentară + 176.945 RON reprezentând taxă respinsă de la rambursare + 71.976 RON reprezentând TVA suplimentară, plata dobânzilor aferente, iar faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine Curţii de Apel Craiova.
Învestită prin declinare, prin Sentinţa civilă nr. 1112 din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei acţiunii în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia suspendând judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că criteriul legal de stabilire a competenţei instanţei este cel legat de rangul autorităţii publice al cărei refuz este nejustificat. În speţă, autorităţile publice sunt locale, competenţa de judecată aparţinând secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Dolj.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă acţiunea are ca obiect taxe şi accesorii ale acestora mai mari de 500 000 RON, respectiv 917.079 RON reprezentând TVA suplimentară + 176.945 RON reprezentând taxă respinsă de la rambursare + 71.976 RON reprezentând TVA suplimentară, plata dobânzilor aferente.
Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este peste 500.000 RON, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în primă instanţă, este Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei privind pe SC T.T. SRL Cârcea, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj este de competenţa Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC T.T. SRL Cârcea, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4626/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4700/2013. Contencios → |
|---|
