ICCJ. Decizia nr. 4721/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4721/2013
Dosar nr. 711/33/2012*
Şedinţa publică de la 28 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză
Prin Sentinţa civilă nr. 26 din 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta I.L.I. în contradictoriu cu pârâţii B.G. - Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi, în consecinţă, a dispus aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pârâtului Preşedintele ANRP începând cu data de 16 ianuarie 2012 şi până la executarea efectivă a Sentinţei civile nr. 611/25.20.2011 a Curţii de Apel Cluj.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 611 din 25 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 1306/33/2011 al Curţii de Apel Cluj, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta I.L.I. împotriva pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, şi în consecinţă: au fost obligaţi pârâţii la întocmirea documentelor de plată a despăgubirilor băneşti datorate prin Hotărârea nr. 15 din 12 decembrie 2008 adoptată de Comisia Judeţeană Maramureş pentru aplicarea Legii nr. 290/2003; a fost obligată pârâta să dispună în temeiul dispoziţiilor art. 18 pct. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 290/2003, plata despăgubirilor băneşti stabilite prin Hotărârea nr. 15/2008 în favoarea reclamantei prin virarea lor conform H.G. nr. 1277/2007 în contul acesteia şi la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor cuprinse în Hotărârea nr. 15/2008, calculate de la data introducerii acţiunii, 28 septembrie 2011 şi până la efectuarea plăţii.
Curtea a constatat că pârâţii nu au procedat la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti amintite anterior, neîntocmind documentele de plată a despăgubirilor băneşti datorate prin Hotărârea nr. 15 din 12 decembrie 2008 adoptată de Comisia Judeţeană Maramureş pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi fără a dispune plata despăgubirilor acordate, astfel că ipoteza normei legale instituite prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 este întrunită.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii B.G. - Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Ambii recurenţi au prezentat aceleaşi argumente pentru a susţine incidenţa motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că din interpretarea dispoziţiilor legale incidente ar rezulta că preşedintele ANRP nu are calitate procesuală pasivă în cauză; că preşedintele ANRP ar fi trebuit citat şi chemat în judecată nominal şi în nume personal; că solicitarea reclamantei de aplicare a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii recursurilor declarate în prezenta cauză, invocată de această instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."
În speţă, obiectul cererii reclamantei-intimate îl constituie aplicarea unei amenzi pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Dispoziţiile imperative ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 arată că hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra sancţiunii şi despăgubirilor prevăzute la art. 24 alin. (2) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că intimaţii-pârâţi au formulat recurs la data de 8 februarie 2013, respectiv la data de 12 februarie 2013, în condiţiile în care sentinţa recurată a fost comunicată, ambilor, la data de 23 ianuarie 2013 şi, faţă de dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 30 ianuarie 2013.
În cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. În aceste condiţii, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecinţa admiterii excepţiei şi respingerii ambelor recursuri ca tardiv formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge recursurile declarate de B.G. - Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Sentinţei civile nr. 26/2013 din 14 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4720/2013. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 4723/2013. Contencios → |
|---|
