ICCJ. Decizia nr. 4723/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4723/2013
Dosar nr. 1008/2/2010
Şedinţa publică de la 28 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1860 din 5 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) în contradictoriu cu pârâta B.M., şi în consecinţă, a fost constatată calitatea acesteia de colaborator al securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii, a fost identificat dosarul de reţea a cărui titulară este pârâta, iar analiza materialelor informative relevă faptul că pârâta a pus la dispoziţia organelor fostei securităţi, în mod voluntar, locuinţa sa, unde a fost introdusă reţeaua informativă formată din cadrele unităţii.
Instanţa a concluzionat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru ca pârâta să fie considerată colaborator al securităţii, înlăturând apărările formulate cu privire la faptul că nu a semnat niciun angajament.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B.M., criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia nr. 1019 din februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul formulat de pârâta B.M., a casat Sentinţa nr. 1860 din 5 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de control judiciar, analizând actele dosarului, a constatat că, pe întreg parcursul desfăşurării cauzei la instanţa de fond, recurenta-pârâtă a contestat calitatea de colaborator al securităţii ce i s-a atribuit de către intimată.
În aceste condiţii, a apreciat Înalta Curte, probarea autenticităţii înscrisului ce se contestă, respectiv a angajamentului de colaborare, este necesară, utilă şi pertinentă, în cauză impunându-se ca probatoriul administrat să fie completat în sensul stabilirii fără nicio putinţă de tăgadă a faptului incriminat sau nu de reclamant, pentru pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale.
S-a arătat că în cauza dedusă judecăţii recurenta-pârâtă a declarat expres că nu recunoaşte angajamentul prezentat de intimatul-reclamant, a tăgăduit permanent acest lucru, iar instanţa de judecată are obligaţia de a proceda la efectuarea verificărilor necesare, nefiind acceptată teoria instanţei de fond cu privire la boala actuală a recurentei, întrucât verificarea înscrisului respectiv poate fi efectuată pe calea unei expertize grafice.
În rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. 5186 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
S-a apreciat, în esenţă, că reclamantul nu făcut, prin administrarea de probe în condiţiile legii, dovada celor învederate în cererea introductivă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, deşi au fost făcute demersuri în acest sens, administrarea probei cu expertiza grafoscopică este imposibilă, având în vedere că înscrisul a cărui autenticitate se contestă, respectiv angajamentul de colaborare cu securitatea, nu mai există în materialitatea sa, întrucât Dosarul nr. 8467/Sibiu cu R 278050 (cota C.N.S.A.S.) a fost preluat doar pe suport microfilm.
Curtea a arătat că dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în cauză, au un caracter imperativ sub aspectul obligaţiei care este impusă părţilor, or, în prezenta cauză reclamanta nu a certificat cu originalul niciunul din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi nici nu a avut în şedinţă asupra sa originalul acestor înscrisuri, drept care nu se va ţine seama de niciunul din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă.
Prin Sentinţa civilă nr. 7525 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte cererea de completare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 5186 din 19 septembrie 2011 şi a dispus completarea dispozitivului în sensul obligării reclamantului C.N.S.A.S. la plata, către pârâta B.M., a sumei de 200 de RON cheltuieli de judecată, acordate cu aplicarea art. 274(3) C. proc. civ., apreciind că, faţă de obiectul cauzei şi munca prestată de avocat, valoarea onorariului de 3000 de RON, solicitat, este disproporţionat de mare.
Împotriva Sentinţei civile nr. 5186 din 19 septembrie 2011 a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, iar împotriva Sentinţei civile nr. 7525 din 12 decembrie 2011 a declarat recurs pârâta B.M.
Cererea de recurs a C.N.S.A.S. a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă că, în pofida îndrumărilor date de Înalta Curte prin decizia de casare, prima instanţă nu a stăruit în aflarea adevărului cu privire la angajamentul din 26 ianuarie 1978 contestat de intimata-reclamantă.
În acest sens s-a apreciat că răspunsul dat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice, prin adresa din 18 aprilie 2011, nu ar exclude total posibilitatea realizării unei expertize, ci doar învederează instanţei că rezultatul acesteia nu ar beneficia de un grad foarte mare de certitudine, întrucât examinările efectuate cu privire la fotocopii "sunt incomplete", iar semnătura aflată la finalul angajamentului ar putea fi rezultatul unui colaj. Chiar dacă răspunsul ar fi dat sub rezerva celor două probleme semnalate, deci nu s-ar fi bucurat de un grad prea mare de certitudine, ar fi putut să se pronunţe cu privire la formele şi dimensiunile caracterelor din angajament, raportat la formele şi dimensiunile caracterelor scriptelor de comparaţie, răspunsul ar fi putut fi coroborat cu alte probe apte să creeze convingere instanţei referitoare la chestiunea în litigiu.
Mai mult, consideră recurentul, răspunsul Laboratorului Interjudeţean nu este de natură a înlătura prezumţia de veridicitate a angajamentului şi a celorlalte înscrisuri depuse de C.N.S.A.S.
Prin Decizia nr. 1019/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu s-a negat posibilitatea folosirii ca probe a microfilmelor şi a fotocopiilor acestora.
Totodată, O.U.G. nr. 24/2008 (art. 2 lit. e), art. 31) prevede expres folosirea materialelor arhivistice "sub orice formă", inclusiv "înregistrări foto".
Recursul formulat de pârâta B.M. a vizat modul în care i-au fost acordate cheltuielile de judecată suportate în proces ca urmare a respingerii acţiunii C.N.S.A.S., apreciindu-se că soluţia de reducere a onorariului de avocat este neadecvată, minimalizându-se munca avocatului, ignorându-se şi faptul că pentru suma percepută ca onorariu se plătesc taxe şi impozite obligatorii către stat, CAS, Barou şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, suma netă încasată fiind de aproximativ 40% din cuantumul perceput.
Prin întâmpinare, B.M. a răspuns motivelor de recurs formulate de C.N.S.A.S., reiterând că nu a scris şi semnat vreun angajament cu Securitatea, că nu a pus la dispoziţia organelor de Securitate locuinţa sa şi nu a fost recrutată în calitate de "gazdă casă de întâlniri" de către Securitate; în plus solicitarea sa de a se efectua o expertiză a fost tocmai în sensul apărărilor sale constante privind necolaborarea sub nicio formă cu organele de Securitate, iar imposibilitatea efectuării expertizei grafoscopice nu-i este imputabilă, fiind explicată cât se poate de clar de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.
În recurs, s-a depus la dosar şi Decizia nr. 460 din 8 mai 2012 a Curţii Constituţionale, pronunţată în urma sesizării acesteia cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 31(1) şi (5) din O.U.G. nr. 24/2008, invocată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul de faţă (a se vedea Încheierea de dezbateri din 19 septembrie 2011). Excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca inadmisibilă deoarece problemele de interpretare şi aplicare a legii nu intră în atribuţiile instanţei de contencios constituţional, acestea fiind atributul instanţelor judecătoreşti conform practicii constante a Curţii Constituţionale a României (în acest sens şi Decizia nr. 1391 din 20 octombrie 2011).
În concret, Curtea Constituţională a stabilit că faptul că angajamentul de colaborare cu Securitatea nu mai există în materialitatea sa, ci doar pe suport de microfilm, ceea ce împiedică efectuarea unei expertize grafoscopice nu reprezintă o problemă de constituţionalitate.
Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale incidente şi a criticilor ambilor recurenţi, Înalta Curte reţine că recursul C.N.S.A.S. împotriva soluţiei asupra fondului este nefondat şi îl va respinge ca atare, iar recursul declarat de B.M. împotriva Sentinţei nr. 7525/2011, în completarea Sentinţei nr. 5186/2011, este fondat şi îl va admite, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Aşa cum rezultă din materialul probator existent la dosar, în rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti şi-a exercitat rolul activ în conformitate cu dispoziţiile art. 129(5) C. proc. civ., ca urmare a Deciziei de casare nr. 1019 din 24 februarie 2010 în considerentele cărora s-a reţinut că în condiţiile necunoaşterii de către pârâtă a înscrisului reprezentat de presupusul angajament dat în vederea colaborării cu Securitatea se impune completarea probatoriului folosit de reclamant sub acest aspect al autenticităţii înscrisului amintit, numai astfel putându-se asigura respectarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În acest context, instanţa de fond a încuviinţat, la cererea reclamantului, administrarea probei cu expertiza grafoscopică, obiectivul acesteia fiind acela de a se stabili dacă semnătura existentă pe angajamentul de colaborare cu Securitatea aparţine sau nu pârâtei, care a contestat permanent veridicitatea înscrisului (scris şi semnătură) aflat la dosar.
În vederea efectuării expertizei pârâta s-a conformat obligaţiei fixate de instanţă prin încheierea din 21 februarie 2011 şi a depus la dosar scripte de comparaţie.
S-a constatat însă că este imposibil de administrat proba cu expertiza grafoscopică, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice restituind toate materialele remise în vederea efectuării expertizei cu argumentarea că este absolut necesar ca examinarea de pe angajamentul de colaborare să se facă asupra exemplarului original.
Pretinsul angajament în forma sa originală se regăseşte însă doar pe suport microfilm, fiind astfel preluat de către C.N.S.A.S. de la Serviciul Român de Informaţii, conform precizării făcute de reclamant cu adresa din 14 septembrie 2011.
Constatând că dispoziţiile art. 139(1) C. proc. civ. au un caracter imperativ şi că în cauză reclamantul nu a certificat cu originalul niciunul din înscrisurile depuse în sprijinul solicitării sale de a constata calitatea de colaborator a pârâtei B.M., în mod judicios judecătorul fondului a reţinut că acţiunea formulată în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată, nu este dovedită/întemeiată.
Adiţional, instanţa de control judiciar reţine că sarcina probei revine reclamantului, neexistând norme derogatorii de la această regulă a probaţiunii consacrată de art. 1169 din vechiul C. civ. în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Prezumţia de veridicitate a înscrisului intitulat "angajament" şi a oricăror înscrisuri depuse în condiţiile necertificării acestora, invocată de intimatul-reclamant, nu este susţinută legal şi nu poate constitui un argument pentru reformarea sentinţei atacate.
Înscrisul contestat de pârâtă nu a putut fi coroborat cu niciun alt document depus de reclamant, pentru a se face dovada indubitabilă că sunt îndeplinite cerinţele art. 11(1) coroborat cu art. 2(1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată.
În lipsa unor dovezi care să susţină solicitarea C.N.S.A.S., nici pârâta nu şi-a putut face apărări, ceea ce este de neconceput în exercitarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În privinţa aplicării art. 274(3) C. proc. civ., în acordarea cheltuielilor de judecată suportate de pârâtă care a beneficiat de asistenţă juridică, de principiu instanţa are posibilitatea să modifice onorariile avocaţiale, textul legal stabilind şi criterii minimale pentru o astfel de soluţie.
În cauză, însă, aprecierile instanţei asupra modului în care avocatul şi-a desfăşurat activitatea, considerându-se că onorariul acestuia este "disproporţionat" de mare faţă de împrejurarea că avocatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată, rezumându-se la depunerea de cereri este cel puţin neadecvată, fiind practic imposibil a se cuantifica munca unui avocat din perspectiva cauzei în care s-a implicat şi de a se justifica reducerea onorariului de la 3000 RON la 200 RON.
Aşadar, se va modifica sentinţa de completare a dispozitivului sentinţei pronunţate asupra fondului, urmând a se obliga reclamantul la plata către pârâtă a întregii sume solicitate şi dovedite în faţa instanţei de fond, neexistând raţiuni solide pentru reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
Având în vedere cele expuse, precum şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ. cu referire la art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată raportat la art. 11(2) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată, precum şi art. 274(1) C. proc. civ. în ce priveşte cheltuielile de judecată suportate în această fază procesuală de B.M. şi solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei civile nr. 5186 din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de B.M. împotriva Sentinţei civile nr. 7525 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite în întregime cererea pârâtei B.M.
Completează dispozitivul Sentinţei civile nr. 5186 din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi obligă reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la plata în favoarea pârâtei B.M. a sumei de 3000 de RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Obligă Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la plata în favoarea intimatei B.M. a sumei de 1000 de RON cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4721/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4725/2013. Contencios → |
|---|
