ICCJ. Decizia nr. 4761/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4761/2013
Dosar nr. 6622/2/2011
Şedinţa publică de la 29 martie 2013
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul Iaşi şi U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 308 din 23 decembrie 2010 emisă de Consiliul Baroului Iaşi şi a Deciziei nr. 189 din 09 iunie 2011 emisă de U.N.B.R., precum şi obligarea pârâtelor de a o înscrie (trece) pe Tabloul avocaţilor incompatibili al Baroului Iaşi.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 168 din 23 septembrie 2010 emisă de Baroul Iaşi s-a admis, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Reclamanta a precizat că, la data formulării cererii de primire în profesia de avocat, precum şi la data emiterii deciziei de primire în profesia de avocat, îndeplinea funcţia de judecător la Curtea de Apel Iaşi, unde este şi în prezent.
Prin comunicarea Deciziei nr. 168 din 23 septembrie 2010, aceasta a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice pentru beneficiar, dobândind calitatea de avocat şi vocaţia de a fi înscrisă pe un Tablou al avocaţilor. Ca atare, putea solicita ulterior emiterii acestei decizii fie înscrierea (trecerea), conform art. 44 - 46 din Statutul profesiei de avocat, în Tabloul exercitării profesiei de avocat sau, dacă exista o incompatibilitate, înscrierea (trecerea) pe Tabloul avocaţilor incompatibili.
Reclamanta a menţionat că nu se află în niciuna din acele situaţii prevăzute expres de lege pentru a-i înceta calitatea de avocat şi, ca atare, Decizia nr. 188 din 09 iunie 2011 a C.U.N.B.R., precum şi Decizia nr. 310 din 23 decembrie 2010 a Baroului Iaşi de respingere a cererii sale de înscriere (trecere) pe tabloul avocaţilor incompatibili sunt nelegale. Exercitarea profesiei în fapt este o chestiune opţională a fiecărei persoane, cât timp legile nu prevăd la modul imperativ o norma legala care să o oblige să exercite această profesie liberala într-un anumit termen.
In conformitate art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, decizia de primire în profesie produce efecte în sensul exercitării profesiei de avocat numai la încetarea stării de incompatibilitate, iar termenul de doua luni prevăzut pentru rezolvarea stării de incompatibilitate este un termen de recomandare, nu este un termen imperativ, absolut şi care nu prevede nicio sancţiune.
Astfel, după expirarea termenului de doua luni, starea de incompatibilitate subzistând, Consiliul Baroului Iaşi avea obligaţia din oficiu sau la cererea sa să dispună înscrierea sau trecerea sa pe Tabloul avocaţilor incompatibili, potrivit art. 53 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 51/1995.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 51/1995, a Statutului profesiei de avocat, a dispoziţiilor art. 14, art. 17, art. 18 C.E.D.O. şi a Legii nr. 554/2004, solicitând judecarea cauzei şi în lipsă, conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
Pârâţii Baroul Iaşi şi U.N.B. din România au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 5877din data de 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâţii U.N.B.R. şi Baroul Iaşi, ca neîntemeiată.
Totodată, a obligat reclamanta la plata către pârâta U.N.B.R. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 51/1995 reglementează ipotezele în care poate apărea o situaţie de incompatibilitate, fiind făcută distincţia între situaţia în care aceasta apare cu privire la un avocat înscris pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei (alin. (1)) de situaţia în care este incidentă cu privire la o persoană cu privire la care a fost emisă o decizie de primire în profesie (alin. (2)), soluţiile adoptate fiind evident diferite - trecerea pe tabloul avocaţilor incompatibili, respectiv neproducerea efectelor deciziei de primire în profesie.
Astfel, prima instanţă a observat că pentru a putea fi înscris pe tabloul avocaţilor incompatibili este necesar ca respectivul avocat să fi fost anterior înscris pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, această împrejurare reprezentând o situaţie premisă pentru efectuarea operaţiunii. Chiar dacă dispoziţiile legale menţionate nu precizează expres această condiţie, ea se deduce din interpretarea coroborată a prevederilor art. 24 alin. (1), respectiv din împrejurarea că reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate. Aşadar, pentru a putea fi reînscris, trebuie ca anterior să fi fost înscris pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.
În condiţiile în care atât la momentul emiterii Deciziei nr. 168 din 23 septembrie 2010, prin care reclamanta a fost primită în profesie cu scutire de examen, cât şi la momentul emiterii Deciziei nr. 308 din 23 decembrie 2010, prin care a fost respinsă cererea de înscriere pe tabloul avocaţilor incompatibili, aceasta îndeplinea funcţia de judecător, aşadar se afla într-un caz de incompatibilitate, s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Pe cale de consecinţă, de vreme ce decizia de primire în profesie nu produce efecte ca urmare a existenţei cazului de incompatibilitate, Curtea a apreciat că reclamanta nu poate fi înscrisă nici pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, nici pe tabloul avocaţilor incompatibili, iar această din urmă soluţie şi pentru faptul că nu este îndeplinită situaţia premisă de a fi fost anterior înscrisă pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.
Instanţa de fond a constatat că art. 28 din Statutul profesiei de avocat precizează expres că, atât pentru primirea în profesie, cât şi pentru exercitarea acesteia, avocatul trebuie să nu se găsească în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.
Pe de altă parte, a apreciat că nu se poate susţine că, după expirarea termenului de 2 luni prevăzut de art. 24 alin. (2) menţionat anterior, Baroul Iaşi avea obligaţia de a dispune din oficiu înscrierea sau trecerea reclamantei pe tabloul avocaţilor incompatibili întrucât, indiferent de natura acestui termen, existenţa stării de incompatibilitate la momentul emiterii deciziei de primire în profesie şi subzistenţa sa ulterioară împiedică producerea efectelor acesteia.
În fine, Curtea de apel a constatat că, în cauză, nu există nicio discriminare, sub aspectul admiterii în profesia de avocat, aplicându-se acelaşi regim indiferent de situaţia care generează starea de incompatibilitate.
3. Recursul
Împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs reclamanta P.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut de către recurenta - reclamantă încălcarea normelor de procedură (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).
În dezvoltarea motivului de recurs formulat, recurenta a susținut că, prin soluţia pronunţată, instanța de fond a nesocotit dispoziţiile art. 86 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora comunicarea tuturor actelor de procedură se dispune din oficiu.
Or, instanţa de fond nu a dispus comunicarea întâmpinării formulate de pârâtul Baroul Iaşi, iar prin aceasta a încălcat principiul contradictorialităţii, precum şi principiul dreptului de apărare, prevăzut de art. 156 C. proc. civ., ceea ce i-a produs reclamantei o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, prin soluția pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, a susţinut că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), instanţa schimbând, totodată, înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al cererii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ. procedură civilă).
Prin criticile formulate, recurenta a susținut că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar cele sumar redactate sunt contradictorii și străine de natura pricinii.
Astfel, judecătorul fondului nu a observat că prin decizia nr. 308 din 23 decembrie 2010, Baroul Iaşi nu s-a pronunţat numai asupra cererii sale de înscriere în tabloul avocaţilor incompatibili, ci a făcut aprecieri şi asupra dobândirii calităţii de avocat, considerând că nu a dobândit această calitate, motivat de faptul că nu a făcut dovada încetării stării de incompatibilitate.
Curtea nu a avut în vedere cererea privind constatarea valabilităţii deciziei de primire în avocatură, fapt pentru care în antepenultimul paragraf din hotărâre a reţinut că reclamanta nu a pus în discuţie acest aspect.
Recurenta a mai arătat că hotărârea instanţei este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Astfel, a arătat că Decizia nr. 168 din 23 septembrie 2010 de primire în profesia de avocat a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, dobândind calitatea de avocat şi vocaţia de a fi înscrisă pe un tablou al avocaţilor.
Această decizie nu este nulă de drept, fiind necesară o hotărâre judecătorească irevocabilă de anulare sau revocare.
A mai susţinut că operaţiunea de înscriere/trecere pe Tabloul avocaţilor incompatibili este o operaţiune strict adminitrativă, barourile fiind obligate, după conferirea calităţii de avocat, să treacă acel avocat pe unul din Tablourile avocaţilor.
De asemenea, a precizat că termenul de două luni prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu este un termen imperativ, absolut, în lege nefiind prevăzută o sancţiune pentru nerespectarea acestui termen.
Efectele deciziei de primire în profesie şi de exercitare a acesteia sunt suspendate până la încetarea stării de incompatibilitate, ca în cazul unei condiţii suspensive, iar Consiliul Baroului este obligat, ca după expirarea termenului, din oficiu să treacă acea persoană pe Tabloul avocaţilor incompatibili.
A solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului şi modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin prisma motivului de recurs reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat ca și neregularități procedurale, de natură a atrage sancțiunea nulității, necomunicarea întâmpinării depuse de pârâtul Baroul Iaşi.
Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este nelegală hotărârea dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”.
Înalta Curte constată că, în cauză, nu se poate reține ca și prejudiciu procesual, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., împiedicarea recurentei de a-și pregăti apărarea prin necomunicarea întâmpinării depuse la dosarul de fond de către pârâtul Baroul Iaşi, în considerarea cu precădere a faptului că acest lucru nu este de natură a justifica o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
De altfel, recurenta nu a indicat şi nici nu a dovedit vătămarea care să-i fi fost produsă prin această împrejurare.
Nici motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. nu îşi găsesc incidenţa în cauză, în condiţiile în care hotărârea instanţei de fond corespunde exigenţelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanţa motivând în fapt şi în drept hotărârea pronunţată, iar argumentele pe care se sprijină fiind expuse într-o manieră clară şi logică, fără a se putea reţine existenţa unor considerente contradictorii, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs, soluţia reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale aplicabile speţei.
3.4. Nu este fondat nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât hotărârea contestată nu a fost dată cu aplicarea greşită a legii, după cum se va releva în continuare.
Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 168 din 23 septembrie 2010, Baroul Iaşi, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, a admis cererea recurentei de primire în profesia de avocat, prevăzând expres că decizia urmează să-şi producă efectele condiţionat de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termenul de 2 luni prevăzut de art. 24 din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la data emiterii acestei decizii).
Potrivit art. 24 din Legea nr. 51/1995 alin. (1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.
(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.
Potrivit art. 28 din Statutul profesiei de avocat „ Pentru primirea în profesie si pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie sa nu se găsească în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege”.
Constată Înalta Curte că Decizia nr. 168 din 23 septembrie 2010 este o decizie de primire în profesie condiţionată de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termen de 2 luni conform art. 24 din Legea nr. 51/1995.
Problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză este aceea dacă o persoană căreia i s-a aprobat primirea în profesia de avocat şi care se află în stare de incompatibilitate, poate fi înscrisă direct în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei sau pe tabloul avocaţilor incompatibili, potrivit dispoziţiilor legale care guvernează profesia de avocat.
Potrivit art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la momentul emiterii Deciziei nr. 168 din 23 septembrie 2010) „exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat”.
Conform art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege „în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei”.
Deşi textul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată vizează data de la care se produc efectele deciziilor de primire în profesia de avocat şi anume „de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei”, din art. 14 lit. a) coroborat cu art. 28 al Statutului profesiei de avocat rezultă că una dintre condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi primit în această profesie este aceea a inexistenţei unei stări de incompatibilitate.
În raport de aceste prevederi legale, pentru a avea loc înscrierea pe tabloul avocaţilor definitivi şi, implicit, dobândirea dreptului de exercitare a profesiei, este necesară îndeplinirea următoarelor cerinţe: existenţa unei decizii de primire în profesia de avocat şi dovada rezolvării stării de incompatibilitate în 2 luni de la emiterea deciziei.
Cum, însă, recurenta nu a îndeplinit condiţia privind rezolvarea stării de incompatibilitate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 24 alin. (2) din legea menţionată, în mod corect, instanţa de fond a confirmat legalitatea şi temeinicia deciziei contestate.
Pe de altă parte, în nici un caz nu poate fi dispusă înscrierea acestuia pe tabloul avocaţilor incompatibili, deoarece din interpretarea gramaticală şi teleologică a art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, rezultă că înscrierea în acest tablou nu se poate face decât pentru avocaţii definitivi sau stagiari care au figurat în tabloul anual întocmit de Baroul local, conform art. 24 din lege şi în cursul exercitării profesiei acestora a intervenit un motiv de incompatibilitate dintre cele reglementate de art. 14 din Lege sau art. 28 din Statutul profesiei de avocat. Or, recurenta nu se află în această situaţie.
Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmând a se face aplicarea art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă U.N.B.R., în sumă de 200 lei reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (3) ale acestui articol.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta P.G. împotriva sentinţei civile nr. 5877 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă P.G. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă U.N.B.R., cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4756/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 18/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
