ICCJ. Decizia nr. 4773/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4773/2013
Dosar nr. 5792/1/2012
Şedinţa de la 29 martie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii de revizuire
Prin Decizia nr. 263 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu majoritate de voturi, a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea, a modificat Sentinţa nr. 589 din 26 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 3945/91/2008, în sensul că a respins acţiunea reclamantului Sindicatul Finanţe Vrancea în numele şi pentru membrii de sindicat - funcţionari publici în cadrul D.G.F.P. Vrancea.
Opinia separată a doamnei judecător D.V. a fost în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea a reţinut că pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare, ca părţi componente ale salariului funcţionarilor publici, este necesară existenţa unor dispoziţii date în aplicarea şi executarea art. 29 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, atribuţiune ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
În condiţiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi salariale presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanţă în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reţinut în mod expres că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Curtea de apel a constatat că, în speţă, nu se poate face analogie cu situaţia litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu, în principal datorită faptului că dacă în privinţa primelor de concediu legea precizează cuantumul acesteia, în cazul suplimentului postului legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici.
Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire
Împotriva Deciziei nr. 263 din 10 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au formulat cerere de revizuire revizuenţii, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că există hotărâri potrivnice date în cauze similare.
Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
Înalta Curte constată că cererea de revizuire este tardiv formulată, după cum se va arăta în cele ce urmează:
Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de dispoziţiile art. 322 - 328 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive sau irevocabile în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de art. 322 - 324 C. proc. civ.
Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere [...] dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă".
Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti [...] în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri".
Potrivit dispoziţiilor citate, rezultă că revizuenţii aveau obligaţia de a formula cererea de revizuire cu respectarea termenului de o lună, calculat de la data pronunţării ultimei hotărâri date în recurs, aceasta fiind Decizia civilă nr. 263 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Astfel fiind, cererea de revizuire putea fi introdusă până la data de 10 aprilie 2009.
Se constată, însă, că revizuenţii au formulat cererea de revizuire la data de 10 septembrie 2012, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1, cu referire la art. 322 pct. 7 teza a II-a C. proc. civ.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ. "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
În cauză, revizuenţii nu au dovedit că au fost împiedicaţi în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137, cu referire la art. 324 alin. (1) pct. 1, coroborat cu art. 322 pct. 7 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de P.L.G., U.C.D., P.E., etc. împotriva Deciziei nr. 263 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în Dosarul nr. 3945/91/2008, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4744/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4811/2013. Contencios → |
|---|
