ICCJ. Decizia nr. 4783/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4783/2013
Dosar nr. 303/44/2011
Şedinţa publică de la 2 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 martie 2011 sub nr. 303/44/2011, reclamantul I.B. a solicitat anularea Ordinului nr. 3791 din 1 martie 2011 a M.E.C.T.S. prin care a fost suspendat, din nou, din funcţia publică de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vrancea; reluarea exercitării atribuţiilor de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vrancea, cu plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul suspendării la zi şi continuarea contractului de management educaţional din 28 martie 2008 până la împlinirea duratei pentru care a fost încheiat; în temeiul art. 15 alin. (2) coroborat cu dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a solicitat constatarea suspendării de drept a aplicării Ordinului nr. 3791 din 1 martie 2011 a M.E.C.T.S.; suspendarea executării Ordinului nr. 3791 din 1 martie 2011 a M.E.C.T.S. până la soluţionarea în mod definitiv şi irevocabil a acţiunii, în cazul respingerii capătului 3 de cerere.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data 3 martie 2008 a fost numit în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vrancea prin Ordinul nr. 3351 din 3 martie 2008 al Ministrului, prin concurs, iar la data de 28 martie 2008, a încheiat contractul de management educaţional pe o durată de 4 ani de zile.
A mai arătat reclamantul că la data de 25 august 2010, prin Ordinul nr. 4787 din 25 august 2010 a fost suspendat din funcţia de inspector şcolar general, "până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti", în preambulul făcându-se referire la Dosarul penal nr. 6707/121/2010 în care acesta are calitatea de inculpat.
A mai arătat că prin Sentinţa nr. 56 din 24 februarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 1134/44/2010, Curtea de Apel Galaţi a anulat Ordinul nr. 4787 din 25 august 2010, dispunând suspendarea aplicării acestuia până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, dând eficienţă principiului constituţional fundamental, respectiv prezumţia de nevinovăţie.
S-a mai precizat în acţiune că, ulterior a fost emis un alt ordin al ministrului, respectiv Ordinul nr. 3791 din 1 martie 2011 prin care s-a dispus măsura suspendării din funcţia de inspector şcolar general.
În drept cererea a fond întemeiată pe dispoziţiile art. 1, 7, 8, 14, 15 şi urm. din Legea nr. 554/2004, art. 11 din Legea nr. 84/1995, art. 6, 31, 91 din Legea nr. 127/1997, republicată.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2011 s-a dispus suspendarea Ordinului nr. 3791/2011 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Prin Sentinţa nr. 370/2011 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul I.B. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; s-a anulat Ordinul nr. 3791 din 1 martie 2011 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de Inspector Şcolar General la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vrancea cu plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul suspendării, la zi şi continuarea activităţii profesionale în baza contractului de management educaţional din 28 martie 2008.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada existenţei unui drept ocrotit de lege, iar măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională a României.
S-a reţinut în sentinţa atacată că prin modificările aduse de O.G. nr. 37/2009 art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de "director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale", iar prin reglementările sale, O.G. nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată cu modificările şi completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (3) lit. j) din Legea Fundamentală, potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţă materială, încălcând, astfel, dispoziţiunile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
În concluzie, a reţinut judecătorul fondului că actul administrativ atacat este lipsit total de justificare legală contravenind legii fundamentale, motiv pentru care l-a anulat ca fiind lipsit de temei juridic.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (în prezent Ministerul Educaţiei Naţionale), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esenţă că Ordinul nr. 3791/2011 nu a fost emis în baza O.G. nr. 37/2009, cum greşit a reţinut instanţa de fond, ci în temeiul Legii nr. 1/2011 şi O.M.E.C.T.S. nr. 3753/2011, art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 şi faţă de existenţa pe rolul Tribunalului Vrancea a Dosarului nr. 697/91/2011, în care reclamantul a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, respectiv pentru fapte de corupţie.
S-a mai arătat în cererea de recurs că măsura suspendării contractului de muncă reprezintă o măsură provizorie, de protecţie a angajatului, al cărui contract de muncă nu poate fi desfăcut până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, Curtea Constituţională pronunţându-se prin Deciziile nr. 63/1996 şi 200/2002 că aceasta nu încalcă prezumţia de nevinovăţie.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinţei nr. 370/2011 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi respingerea pe fond a acţiunii ca neîntemeiată.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi art. 3041 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată pentru următoarele considerente:
Sentinţa este criticabilă din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate pronunţa "când hotărârea cuprinde motive (...) străine de natura pricinii".
Astfel, speţa dedusă judecăţii are ca obiect principal cererea reclamantului de anulare a Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3791 din data de 1 martie 2011, prin care s-a dispus suspendarea acestuia din funcţia de inspector şcolar general.
Înalta Curte constată că ordinul sus-menţionat (dosar fond) a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2011 - Legea Educaţiei Naţionale şi ale O.M.E.C.T.S. nr. 3735 din 9 februarie 2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul naţional de învăţământ, în baza prevederilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii şi în considerarea Dosarului nr. 697/91/2011 aflat pe rolul Tribunalului Vrancea în care reclamantul are calitatea de inculpat pentru infracţiuni de corupţie.
Astfel, temeiul suspendării din funcţie l-a constituit art. 52 din alin. (1) lit. c) în prezent lit. b) C. muncii, care prevedea că angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă în cazul în care angajatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută.
Ori instanţa de fond, învestită cu soluţionarea cauzei, a analizat legalitatea ordinului din prisma declarării neconstituţionalităţii O.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, cu referire la art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi anexei la această lege, prin care au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de "director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale", act normativ ce nu are incidenţă în cauză.
Mai reţine Înalta Curte că, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei pentru a asigura o bună administrare a justiţiei şi de a face posibil un control judiciar efectiv, motive care trebuie să se refere speţa dedusă judecăţii, ori în cauză cerinţa textului de lege nu este îndeplinită.
De asemenea, jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt analizate de instanţă (Albina contra României, Gheorghe contra României).
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1), (2) şi (5) C. proc. civ. şi al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (în prezent Ministerul Educaţiei Naţionale) împotriva Sentinţei nr. 370/2011 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare aceleiaşi instanţei, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4781/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4784/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
