ICCJ. Decizia nr. 4784/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4784/2013
Dosar nr. 10972/2/2010
Şedinţa publică de la 2 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 noiembrie 2010 şi ulterior precizată, reclamantul A.S.O. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) şi U.S.H. - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta MECTS la recunoaşterea fără nici o altă formalitate sau condiţie suplimentară a valabilităţii adeverinţei din 9 iulie 2009 emisă de către U.S.H., Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, forma de învăţământ ID, sub egida ministerului pârât, pentru reclamant şi obligarea pârâtului la avizarea favorabilă a Diplomei de Licenţă ce urmează a fi emisă de U.S.H., Facultatea de Drept şi Administraţie Publică şi obligare pârâtei U.S.H. la eliberarea Diplomei de Licenţă, în condiţiile legii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a absolvit Facultatea de Drept şi Administraţie Publică din cadrul U.S.H., forma de învăţământ ID, promoţia iulie 2009, în prezent fiind avocat în cadrul Baroului Bucureşti.
A mai arătat că la data de 14 septembrie 2010 prin adresa cu nr. x reclamantul a solicitat U.S.H., eliberarea foii matricole şi a diplomei de licenţă necesare la Baroul Bucureşti pentru susţinerea examenului de definitivat în profesie, iar în data de 14 septembrie 2010 reclamantul a formulat către ministerul pârât adresa nr. x, primită la data de 16 septembrie 2010 şi înregistrată la registratura acestuia sub nr. x, procedura prealabilă fiind astfel îndeplinită.
A susţinut că la data de 21 octombrie 2010 pârâta a răspuns prin actul din 21 septembrie 2010 că instituţia ministerială nu recunoaşte calitatea de licenţiat în drept a reclamantului deşi are calitatea de licenţiat în drept înainte de intrarea în vigoare a O.G. nr. 10/2009 privitor la "Dreptul studenţilor înmatriculaţi la forme de învăţământ ID sau cu frecvenţă redusă de a continua studiile", adeverinţa de licenţă aprioric menţionată fiind valabilă atâta vreme cât nicio autoritate administrativă sau instanţa judecătorească nu s-a pronunţat în sensul revocării/constatării nulităţii sau anulării actului; forma de învăţământ ID a funcţionat legal, potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată.
La data de 1 aprilie 2011, pârâtul MECTS a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active, lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea acţiunii ca atare.
La data de 4 aprilie 2011, pârâta U.S.H. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. La aceeaşi dată, pârâta U.S.H. a formulat şi cerere de chemare în garanţie prin care a solicitat obligarea pârâtului MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă pentru reclamant.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 6196 din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii; s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A.S.O. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi U.S.H. - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta U.S.H. - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, în contradictoriu cu chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale active nu este întemeiată, dat fiind că, aşa cum rezultă din precizarea la acţiune, dar şi din declaraţia orală dată în faţa instanţei, cererea de chemare în judecată este formulată în nume propriu de către persoana fizică A.S.O., iar în motivarea excepţiilor inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MECTS sunt invocate aspecte ce ţin de fondul cauzei.
A constatat curtea de apel că nu există dispoziţii legale care să confere pârâtului MECTS atribuţii privind recunoaşterea diplomelor sau adeverinţelor de studii, ori privind emiterea lor întrucât potrivit art. 2 alin. (2) din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior aprobat prin Ordinul MECT nr. 2284/2007 actele de studii conferă titularilor acestora drepturi şi obligaţii care decurg din Legea învăţământului nr. 84/1995.
S-a mai reţinut de asemenea, ca din dispoziţiile art. 5 alin. (2) ale aceluiaşi act normativ rezultă că diplomele de studii se eliberează de către instituţiile de învăţământ superior, iar potrivit art. 7 tipărirea şi difuzarea actelor de studii este făcută de către o unitate de specialitate desemnată de MECT.
Curtea deşi a constatat că pârâtul MECTS refuză aprobarea achiziţionării de către pârâta U.S.H. a formularelor tipizate pentru o parte dintre absolvenţii anului 2009, a apreciat că nu se poate pronunţa asupra acestui aspect, întrucât ar depăşi limitele învestirii, totodată constatând că pârâta U.S.H. nu poate fi obligată la eliberarea diplomei de licenţă pentru reclamant, în condiţiile în care nu există un refuz nejustificat al autorităţii de efectuare a operaţiunii administrative.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A.S.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs a arătat, în esenţă, că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra obiectului pretenţiilor, respectiv pe obligarea pârâtelor să aprobe, avizeze, întocmească şi elibereze diploma de licenţă şi foaia matricolă.
De asemenea, s-a arătat în motivele de recurs că instanţa de fond s-a pronunţat justificat în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a Centrului de Resurse Juridice Aplicate în Drept Intern, Comunitar şi Internaţional, care acţionează ca mandatar a reclamantului.
S-a solicitat, în concluzie, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii pe fond.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi ar. 3041C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Recurentul-reclamant a depus practică judiciară.
Intimata-pârâtă U.S.H. a formulat întâmpinare şi concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului şi respingerea excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă şi a altor acte de studii reclamantului, absolvent a U.S.H.
Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Or, în cauza de faţă, prin Legea nr. 443/2002, a fost înfiinţată U.S.H., ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Ministerul Educaţiei Naţionale (Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului) este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ pe acelaşi palier cu Ministerul Educaţiei Naţionale, neavând aceleaşi competenţe şi responsabilităţi ca instituţie publică, responsabilă de fundamentarea şi aplicarea strategiei globale a învăţământului.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
În speţă, U.S.H. nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În alţi termeni, U.S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conţine o asemenea dispoziţie cu privire la universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorităţi publice locale.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanţei competente material, două criterii, şi anume: (i) rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat, astfel că, raportat la rangul local al autorităţii publice pârâte - U.S.H. - competenţa de soluţionare a litigiului revine tribunalului.
Soluţionând cauza de faţă fără a-şi verifica competenţa în raport cu obiectul acţiunii şi cu dispoziţiile legale citate mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.S.O. împotriva Sentinţei nr. 6196 din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4783/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4789/2013. Contencios → |
|---|
