ICCJ. Decizia nr. 4815/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4815/2013
Dosar nr. 7478/2/2011
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin Sentinţa civilă nr. 215 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de pârât prin întâmpinare şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Ş.S.M., prin care acesta a solicitat instanţei să dispună:
- anularea Adresei nr. 46658 din 1 august 2011, emisă de către pârât în soluţionarea plângerii prealabile şi, în consecinţă,
- în principal, obligarea pârâtului la includerea în Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar, a specializării absolvite de reclamant, şi anume Educaţie Fizică şi Sport - Limba şi Literatura Engleză;
- în subsidiar, recunoaşterea specializării absolvite de reclamant ca profil asimilat, apt de a-i da posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar, potrivit specialităţii absolvite;
- recunoaşterea dreptului de a participa şi susţine concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar, potrivit specialităţii absolvite, inclusiv a dreptului de a susţine examenul de acordare a definitivării şi titularizării;
- cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ (şi) pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, astfel că a respins excepţia inadmisibilităţii.
1.2. De asemenea, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, reţinând că potrivit art. 2 alin. (1), teza II din Ordinul nr. 3184/2011, emis de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, cuprinderea specializărilor, a programelor de studii universitare de licenţă sau a programelor de studii de masterat existente în Centralizator şi pentru alte discipline/domenii din învăţământul preuniversitar se realizează cu aprobarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
1.3. Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că acţiunea nu este întemeiată şi a respins-o ca atare, reţinând că, astfel cum în mod corect i s-a comunicat reclamantului în cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă, în vederea recunoaşterii studiilor universitare pentru absolvenţii care au început studiile după intrarea în vigoare a Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, republicată, trebuie ca programul de studii/specializarea urmată să fie acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, conform actului normativ ce reglementează specializările şi programele de studii la momentul înscrierii în primul an de studii.
Instanţa a reţinut că, deoarece specializarea absolvită de reclamant nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu prin hotărâre de Guvern, conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, republicată, lege în vigoare pe perioada în care reclamantul a efectuat studiile, aceasta nu a fost cuprinsă în Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs, valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar.
Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind anularea adresei de răspuns la plângerea administrativă prealabilă şi, în consecinţă, în temeiul principiului conform căruia capătul de cerere accesoriu urmează soarta juridică a capătului principal de cerere, a apreciat că este neîntemeiat şi capătul de cerere privind obligarea pârâtului la includerea în Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar a specializării absolvite, considerentele instanţei fiind comune cu cele de la capătul iniţial de cerere.
În ceea ce priveşte recunoaşterea specializării absolvite, ca profil asimilat, apt de a-i da posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar potrivit specialităţii absolvite, precum şi recunoaşterea dreptului de a participa şi susţine concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar potrivit specialităţii absolvite, inclusiv a dreptului de a susţine examenul de acordare a definitivării şi titularizării, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 3184 din 26 ianuarie 2011 al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului pentru aprobarea Centralizatorului privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar 2011, pentru a se primi acceptul de participare la concursurile pentru posturile didactice din învăţământul preuniversitar, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1) profilul postului/catedrei să coincidă cu profilul specializării absolvite şi 2) specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat să poată fi asimilată uneia dintre specializările/asimilat unuia din programele de studii incluse în acest Centralizator.
A mai reţinut instanţa că, pentru a îndeplini ambele condiţii cumulative, trebuie să se aibă în vedere raţiunea legiuitorului, care, atunci când face trimitere la "profilul specializării absolvite" şi "specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat" are în vedere, desigur, acele specializări acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, ceea ce nu este cazul în speţă.
Pentru toate aceste considerente, instanţa de fond a respins acţiunea ca nefondată.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Ş.S.M., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 cu aplicarea art. 3041 C. proc. civ. - 1865 şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a ignorat dispoziţiile legale aplicabile în cauză, raportându-şi considerentele la dispoziţii străine cauzei;
- instanţa de fond a interpretat greşit starea de fapt, omiţând că a absolvit cursurile organizate de o universitate de stat, iar la sfârşitul anilor de studii a susţinut şi promovat examenul de licenţă, iar diploma primită fusese eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
- în raport cu dispoziţiile art. 2 din Ordinul nr. 3184/2011 al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, instanţa de fond era datoare să oblige să acorde aprobarea cerută la alin. (2) al acestui articol.
În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei pronunţate, în sensul admiterii acţiunii.
2.2. Ministerul intimat a trimis la dosar Concluzii scrise, care au fost înregistrate la registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 12365 din 8 aprilie 2013, fiind depuse la poştă la data de 5 aprilie 2013, după pronunţarea soluţiei la data de 4 aprilie 2013.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este întemeiat, în limitele şi pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză este necontestat că recurentul-reclamant a urmat cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Specializarea Educaţi Fizică şi Sport - Limba şi literatura engleză, de lungă durată, cu examen de licenţă în sesiunea iunie 2004, din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi.
De asemenea, este necontestat că, prin Adresa nr. 46658 din 1 august 2011, emisă de direcţia de specialitate a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, autoritatea publică intimată şi-a exprimat în mod expres refuzul cu privire la solicitarea recurentului-reclamant.
Într-adevăr, prin cererea respectivă, recurentul-reclamant a solicitat ministerului intimat ca, în principal, să includă specializarea absolvită în Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar.
În subsidiar, recurentul-reclamant a cerut ca specializarea absolvită să fie recunoscută ca profil asimilat, pentru a avea posibilitatea de a participa la concursurile pentru ocuparea posturilor didactice din învăţământul preuniversitar, precum şi aprobarea acestei participări.
În argumentarea poziţiei sale, ministerul pârât a susţinut că specializarea, cu statut de "dublă specializare" absolvită de recurentul-reclamant (Educaţie fizică şi sport - Limba şi literatura engleză) nu se regăseşte în niciuna dintre hotărârile de Guvern privind structurile de învăţământ superior acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu.
Totuşi, cu Adresa nr. 12846/21.141 din 6 decembrie 2006, ministerul pârât, sub semnătura ministrului în exerciţiu la acea dată, a comunicat Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, între altele, faptul că specializarea "Educaţie fizică şi sport - Limba şi literatura engleză" a putut funcţiona în cadrul acestei universităţi în baza prevederilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, astfel încât, potrivit prevederilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, în vigoare la data respectivă, absolvenţii au putut primi titlul de licenţiat în profilul şi în specializarea urmate.
Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, "(1) În instituţiile de învăţământ superior acreditate, în cadrul reformei curriculare şi al aplicării sistemului de credite transferabile, se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar, grupuri de două specializări autorizate şi/sau acreditate, care fac parte din acelaşi curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare pentru specializarea dublă rezultată".
Or, în cauză, este necontestat că Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi a fost şi este o instituţie de învăţământ superior acreditată, iar specializarea "Educaţie fizică şi sport - Limba şi literatura engleză" a fost înfiinţată prin Hotărârea Senatului universitar nr. 10 din 1 septembrie 1999, fără întocmirea unui nou dosar de acreditare, potrivit dispoziţiilor legale citate mai sus, ambele specializări, componente ale specializării duble rezultate, fiind acreditate anterior.
Faptul invocat de ministerul pârât, că această "dublă specializare" de la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi nu se regăseşte ca specializare autorizată/acreditată, enumerată în anexele vreunei hotărâri de Guvern, dată în acest scop, nu poate fi imputat universităţii şi, cu atât mai puţin absolvenţilor de la specializarea respectivă, din moment ce ministerul de resort nu a declanşat procedura de lichidare a acelei specializări şi adoptarea unei hotărâri de Guvern în acest sens.
Or, aşa cum, de altfel, ministerul de resort a şi comunicat Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, "absolvenţii care au promovat examenul de licenţă primesc titlul de licenţiat în profilul şi în specializarea urmate".
În conformitate cu dispoziţiile legale citate mai sus, recurentul-reclamant a primit Diploma de licenţă din 1 martie 2007, ca urmare a promovării examenului de licenţă din sesiunea iunie 2004, în profilul "Educaţie fizică şi sport", specializarea "Educaţie fizică şi sport - Limba şi literatura engleză".
Or, obţinerea diplomei de licenţă conferă titularului său capacitatea de a se bucura de toate drepturile privind specializarea respectivă, astfel încât, refuzul ministerului-pârât de a recunoaşte recurentului-reclamant posibilitatea de a participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învăţământul preuniversitar reprezintă un refuz nejustificat.
În concluzie, soluţia instanţei de fond, care a considerat că refuzul autorităţii este justificat, este netemeinică şi nelegală, urmând ca recursul să fie admis, cu consecinţa admiterii în parte a acţiunii, în sensul capătului subsidiar al acţiunii.
Astfel, ministerul pârât va fi obligat să recunoască specializarea absolvită de reclamant ca profil asimilat, de natură să-i confere dreptul de a participa la concursurile/examenele de ocupare a posturilor didactice din învăţământul preuniversitar, potrivit specializării absolvite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ş.S.M. împotriva Sentinţei civile nr. 215 din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite capătul de acţiune subsidiar.
Obligă autoritatea pârâtă competentă să recunoască Specializarea Educaţie Fizică şi Sport absolvită de reclamant la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, ca profil asimilat.
Menţine în rest soluţia instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4809/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4817/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
