ICCJ. Decizia nr. 4821/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4821/2013
Dosar nr. 3913/2/2012
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea formulată, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de autor şi Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi, ca prin hotărârea pe care instanţa de judecată o va pronunţa în temeiul art. 14 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, să se constate intervenită ori să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 57 din 7 mai 2012 emisă de pârâtul ORDA, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea deciziei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia atacată ORDA a "confiscat" dreptul CREDIDAM de colectare pentru sursa radio, atribuind-o ARAIEX şi că la data de 11 mai 2012, reclamantul a depus la ORDA plângere prealabilă, înregistrată sub nr. 12252 din 10 mai 2012, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând revocarea Deciziei nr. 57 din 7 mai 2012.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul ORDA a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 şi următoarele din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării deciziei contestate, în acelaşi sens fiind şi concluziile scrise depuse la dosar de pârâtul ARAIEX.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3608 din 29 mai 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a admis cererea reclamantului Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - C.R.E.D.I.D.A.M., formulată în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor - O.R.D.A. şi Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - A.R.A.I.E.X. şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 57 emisă de pârâta O.R.D.A. la 7 mai 2012, publicată în M. Of. nr. 313/10.05.2012, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea privind anularea deciziei anterior menţionată;
- în temeiul art. 274 (3) C. proc. civ., a obligat pârâtul O.R.D.A. la plata către reclamantul C.R.E.D.I.D.A.M., a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, examinând aparenţa de legalitate a Deciziei nr. 57 din 7 mai 2012, din perspectiva motivării acesteia, condiţie de legalitate externă a actului, instanţa de fond a constatat că există o îndoială serioasă în privinţa respectării procedurii legale de desemnare a noului organism de gestiune colectivă, ARAIEX, atât timp cât elementele de fapt şi de drept invocate de emitentul deciziei nu cuprind niciun fel de referiri la îndeplinirea condiţiilor legale de către ARAIEX pentru a fi desemnată drept colector al remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru domeniul ambiental-comunicare publică.
În aceste condiţii, a apreciat instanţa, atât pentru destinatarii deciziei, cât şi pentru instanţa învestită cu exercitarea controlului de legalitate, există serioase semne de întrebare cu privire la raţiunea şi scopul urmărit la emiterea deciziei de înlocuire a CREDIDAM, organism de gestiune colectivă, reprezentativ pe teritoriul României, în privinţa căruia, de la data înfiinţării (1996) până la data pronunţării hotărârii, ORDA nu a emis nicio decizie de intrare în legalitate, cu ARAIEX, organism înfiinţat la data de 14 iulie 2011 şi care la data emiterii deciziei de desemnare nu avea cunoscută decât lista membrilor fondatori.
Instanţa a mai reţinut că există indicii temeinice de nelegalitate şi sub aspectul respectării prevederilor art. 133 alin. (2) şi alin. (3) la emiterea deciziei, prevederi care stipulează cu claritate procedura ce trebuie urmată în cazul coexistenţei mai multor organisme de gestiune colectivă pentru acelaşi domeniu de creaţie.
Astfel, instanţa de fond a constatat că Decizia nr. 5/2011 nu cuprinde niciun fel de referiri la respectarea procedurii prevăzute de art. 133 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, iar apărările pârâtului Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, formulate prin întâmpinare, nu sunt pertinente, întrucât fac trimitere la dreptul de retransmitere prin cablu, drept ce face obiectul Deciziilor nr. 278/2011 şi nr. 279/2011.
Faţă de aceste circumstanţe, Curtea de apel a constatat că pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu a justificat existenţa în favoarea sa a aparenţei dreptului de desemnare a noului organism de gestiune colectivă, ARAIEX, în detrimentul CREDIDAM, organism de gestiune colectivă reprezentativ pe teritoriul României, calitate necontestată în cauză.
Referitor la cazul bine justificat, s-a reţinut că pe această sursă de colectare, radiodifuziunea fonogramelor (muzică) de către posturile de radio, ORDA a emis 3 decizii prin care se confisca de la CREDIDAM colectarea, aceasta fiind atribuită ARAIEX. Pentru că această modalitate de a scoate CREDIDAM din piaţă nu a avut succes, deoarece primele două decizii emise au fost infirmate de instanţele de judecată care au dispus suspendarea Deciziei ORDA nr. 10/2012 şi suspendarea de drept a Deciziei nr. 37/2012, ORDA continuă şirul emiterii deciziilor, ducând la prejudicierea gravă a artiştilor interpreţi sau executanţi care au mandatat CREDIDAM să le colecteze remuneraţiile cuvenite.
Instanţa a apreciat că este evident efectul similar al celor trei decizii, respectiv desemnarea ARAIEX în locul CREDIDAM drept colector al remuneraţiilor datorate pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a fonogramelor publicate în scop comercial, ori al reproducerii acestora, că decizia atacată în prezenta cauză are practic acelaşi scop ca şi primele două, acela ca banii să nu mai fie colectaţi de CREDIDAM şi să ajungă să fie colectaţi de ARAIEX.
S-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că nu se poate emite alt act administrativ similar, după ce instanţa de judecată a infirmat de două ori deciziile emise de ORDA, dispunând suspendarea de drept a acestora, că şi referatele care au stat la baza emiterii Deciziilor nr. 10 din 3 februarie 2012, nr. 37 din 20 martie 2012 şi nr. 57 din 7 mai 2012 sunt identice, diferenţa constând doar în numărul dat referatului şi data la care a fost emis de ORDA.
Instanţa a apreciat că, în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, se impune suspendarea Deciziei nr. 57/2012, că în speţă s-au încălcat în mod vădit dispoziţiile art. 133 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, având în vedere că ORDA nu a ţinut cont în mod repetat, la stabilirea colectorului, de criteriul reprezentativităţii şi a confiscat colectarea de la CREDIDAM, în beneficiul ARAIEX, un organism înfiinţat la data de 14 iulie 2011 şi care la momentul desemnării drept colector avea doar trei membri fondatori.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că decizia ORDA atacată nu este motivată, pentru a se stabili împrejurările care au determinat adoptarea ei a treia oară, că evocarea unui referat intern, individualizat prin număr şi dată, nu echivalează cu motivarea actului, câtă vreme actul intern nu este supus procedurii comunicării.
S-a apreciat de către instanţă că prejudiciul iminent constă în perturbarea gravă a activităţii CREDIDAM ca mandatar, prin deposedare totală de cota de administrare, imperios necesară funcţionării (plată chirie, lumina, telefoane, poşta, salarii, etc.), deoarece intempestiv toate investiţiile făcute pentru exercitarea atribuţiilor de colector sunt lipsite de suport material de susţinere şi, prin urmare, artiştii care au mandatat CREDIDAM, deşi au drepturi conferite de lege, nu pot beneficia de ele, nu le pot valorifica, fiind excluşi de la negocieri/arbitraj, ceea ce în cazul de faţă este un prejudiciu iminent de ordin patrimonial, ce poate fi prevenit prin suspendarea de drept a Deciziei ORDA.
Astfel, s-a reţinut de către instanţă că prin aplicarea Deciziei ORDA nr. 57/2012, în litigiu sunt prejudiciaţi artiştii reprezentaţi de CREDIDAM, respectiv peste 11.000 de membri direcţi şi circa 1.000.000 de artişti reprezentaţi prin acorduri bilaterale, precum şi CREDIDAM, datorită specificităţii mecanismului de colectare care a implicat investiţii adecvate colectării şi resurse materiale şi umane care, pe termen scurt, sunt inutile, ceea ce se poate traduce în pagubă iminentă.
3. Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
3.1. Recursul formulat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA).
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
3.1.1. Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că actul contestat generează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii din perspectiva motivării acesteia, fără a analiza toate actele depuse la dosarul cauzei.
Decizia ORDA nr. 57/2012 a fost emisă în baza şi cu respectarea prevederilor art. 138 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 8/1996, în limitele atribuţiilor exprese ale ORDA de reglementare a activităţii din domeniu prin decizii ale directorului general, precum şi de supraveghere, control şi stabilire a măsurilor de intrare în legalitate sau aplicarea sancţiunilor asupra organismelor de gestiune colectivă.
S-a ţinut seama de dispoziţiile pct. 3 din Metodologia privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune stabilită prin Decizia civilă nr. 153A din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală.
Referatul Direcţiei de specialitate nr. 4195 din 5 mai 2012 este un înscris pe care actul administrativ în cauză se fundamentează şi pe care îl înglobează, fiind îndeplinită condiţia motivării deciziei atacate.
3.1.2. Instanţa de fond face referire în tot cuprinsul celor reţinute în mod exclusiv la domeniul ambiental - comunicare publică, domeniu care nu este incident în cauză.
3.1.3. Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că există semne de întrebare cu privire la raţiunea şi scopul urmărit la emiterea deciziei de înlocuire a CREDIDAM.
Prin Decizia ORDA nr. 57/2012 nu a fost înlocuit organismul de gestiune colectivă CREDIDAM întrucât acesta nu a fost niciodată desemnat a fi colector pe domeniul în cauză.
Situaţia în domeniul artiştilor interpreţi sau executanţi a rămas neschimbată încă de la prima solicitare ORDA de a se ajunge la un acord prin încheierea unui protocol pentru gestionarea drepturilor aparţinând membrilor lor, prin care să fie evidenţiate clar, fără echivoc, criteriile aplicabile pentru repartizarea remuneraţiei între organisme, colectivul numit de către ORDA ales dintre organismele beneficiare, precum şi modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector.
Scopul ORDA la emiterea Deciziei nr. 57/2012 este de a nu permite prejudicierea titularilor de drepturi, în condiţiile în care în lipsa unui colector desemnat pentru domeniul în cauză, aceştia nu îşi vor primi remuneraţiile ce li se cuvin, întrucât utilizatorii nu pot plăti sumele datorate.
3.1.4. Instanţa de fond a reţinut, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, faptul că există indicii temeinice de nelegalitate sub aspectul respectării prevederilor art. 133 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996.
În speţă, nu este incidentă procedura prevăzută de textul legal sus-menţionat.
Instanţa sesizată cu o cerere de suspendare a analizat actul administrativ dedus judecăţii, pe fond, ceea ce este inadmisibil.
3.1.5. Prejudiciul material viitor şi previzibil nu există, ARAIEX va reţine sumele de bani cuvenite propriilor membri şi va vira diferenţa în contul CREDIDAM care va repartiza banii membrilor acestuia şi va reţine şi cota de administrare ce i se cuvine în mod legal.
3.2. Recursul formulat de pârâta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX)
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că în speţă, raportat la dispoziţiile art. 14 coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/ 2004, sunt argumente aparent valabile, de natură să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură Decizia ORDA nr. 57/2012, motivat de aceea că elementele de fapt şi de drept invocate de ORDA în acest act nu cuprind referiri la îndeplinirea condiţiilor legale de către ARAIEX pentru a putea fi desemnat colector în domeniul ambiental-comunicare publică (magazine, hoteluri, restaurante, etc.), în condiţiile în care actul contestat priveşte desemnarea drept colector al remuneraţiei datorată artiştilor interpreţi din domeniul radiodifuziunii (posturi de radio).
Singura condiţie legală obligatorie a fi cenzurată de ORDA pentru desemnarea colectorului în domeniu este cea prevăzută de art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, conform căreia între OGC-urile existente într-un domeniu, trebuie încheiat un protocol prin care acestea trebuie să convină la desemnarea colectorului.
CREDIDAM s-a opus acestui demers, astfel încât, în 30 de zile de la data la care trebuie să fie depus protocolul, în lipsa acestuia, ORDA a desemnat pârâta ARAIEX, colector în domeniu.
Până la data apariţiei Deciziei ORDA nr. 57/2012, CREDIDAM colecta remuneraţia în baza unei uzanţe, deoarece până în luna iunie 2011 era singurul OGC care administra drepturile artiştilor interpreţi.
Instanţa a analizat pe fond acţiunea, deoarece face referiri cu privire la numărul de membri ai ARAIEX, capacitatea de desfăşurare a activităţii şi oportunitatea emiterii de către ORDA a actului contestat.
Nu se poate reţine că actul nu este motivat în fapt, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, stabilind că este îndeplinită condiţia motivării şi în situaţia în care "în conţinutul acestuia nu sunt reluate in extenso toate temeiurile de fapt şi de drept care au fost reţinute într-un alt înscris pe care actul administrativ s-a fundamentat şi pe care îl înglobează".
Instanţa de fond face un istoric al altor acte administrative emise de ORDA, fără nicio legătură cu prezenta cauză, iar singurul aparent prejudiciu al CREDIDAM este acela că este obligată să împartă cota de administrare cu ARAIEX şi UNART.
4. Apărările formulate de intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM)
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ARAIEX ca nefondat, arătând în esenţă următoarele:
4.1. Cu privire la existenţa cazului bine justificat
Instanţa de fond nu a confundat domeniile de colectare, la pagina 9 din sentinţă, existând o eroare materială, dar care nu afectează legalitatea sentinţei pronunţate.
Susţinerile recurentei-pârâte referitoare la necesitatea încheierii unui protocol sunt neîntemeiate, CREDIDAM a încercat pe cât posibil desfăşurarea negocierilor impuse de ORDA, însă ARAIEX a refuzat să participe, astfel cum rezultă din paginile 4 - 5 din întâmpinare.
Mai mult, ORDA nu a dat posibilitatea organismelor de gestiune colectivă (OGC) să stabilească printr-un protocol criteriile de repartizare a remuneraţiilor pentru radiodifuzare şi, deşi a pus în discuţie necesitatea încheierii unui astfel de protocol, a trecut peste dispoziţia părţilor de a se întâlni, impunând condiţiile.
În cazul gestiunii colective facultative, ORDA a făcut aplicarea art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, fără a respecta dispoziţiile acestui articol cu privire la termenul de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiei şi cu privire la condiţia reprezentativităţii.
Referitor la numărul membrilor ARAIEX, instanţa de fond a reţinut că aceasta are 542 membri.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că există indicii temeinice de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 57/2012, pentru nemotivare şi pentru imposibilitatea stabilirii împrejurărilor care au determinat adoptarea ei a treia oară.
Neregulile constatate în activitatea CREDIDAM nu au legătură cu activitatea desfăşurată pe sursa radio, toate deciziile emise sunt fie nefondate, fie anulate de instanţele de judecată.
4.2. Cu privire la prevenirea unei pagube iminente
Instanţa de fond a reţinut în mod corect atât prejudicierea artiştilor reprezentaţi de CREDIDAM cât şi a organului de gestiune colectivă.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta ORDA, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, se va dispune anularea acestuia ca netimbrat.
Deşi recurenta-pârâtă a fost citată cu menţiunea de a depune la dosar taxa de timbru în cuantum de 2 RON şi timbrul judiciar în cuantum de 0,15 RON (dosar de recurs), nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, fiind sancţionată conform dispoziţiilor legale.
2. În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta-pârâtă ARAIEX, urmează a se respinge ca nefondat.
2.1. Prima instanţă a constatat îndeplinite prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi a dispus suspendarea Deciziei ORDA nr. 57/2012.
În mod corect s-a reţinut că pârâta ORDA a emis trei decizii cu conţinut identic.
Decizia nr. 10 din 3 februarie 2013 a fost suspendată la data de 9 martie 2012. Decizia nr. 37 din 20 martie 2012 a fost suspendată de drept la 25 aprilie 2012. În prezent, deciziile sunt anulate de instanţa de fond.
A treia, Decizia nr. 57 din 7 mai 2012, ce face obiectul prezentului litigiu, este identică cu primele două decizii. Mai mult, referatele care au stat la baza emiterii celor trei decizii sunt identice, diferenţa constând doar în numărul dat referatului şi data la care a fost emis.
Cu privire la această situaţie de fapt şi de drept, recurenta-pârâtă nu aduce niciun argument.
2.2. În privinţa îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, Înalta Curte apreciază că actul administrativ atacat nu a fost motivat, ceea ce afectează aparent legalitatea emiterii.
Este adevărat că, potrivit jurisprudenţei instanţei supreme, obligaţia autorităţii de a motiva actul administrativ este îndeplinită şi în situaţia în care, în conţinutul său se reiau temeiurile de fapt şi de drept reţinute într-un înscris ce stă la baza emiterii actului administrativ.
În cauza dedusă judecăţii, referirea la conţinutul Referatului Direcţiei registre şi gestiune colectivă nr. RG II/ 4.195 din 5 mai 2012 nu îndeplineşte exigenţa motivării actului administrativ.
Cum deja s-a afirmat la pct. II.2.2.1., referatul este identic cu cel avut în vedere la emiterea Deciziilor ORDA nr. 10/2012 şi nr. 37/2012, suspendate deja de instanţa de contencios administrativ.
Nu au fost explicate motivele pentru care s-a considerat că este necesar a se emite al treilea act administrativ, cu acelaşi conţinut.
De asemenea, invocarea Deciziei civile nr. 153A din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, nu a fost motivată, avându-se în vedere că aceeaşi hotărâre judecătorească a fost menţionată şi în cuprinsul Deciziilor ORDA nr. 10/2012 şi nr. 37/2012.
Lipsa motivării reprezintă o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Procedând astfel, nu se poate afirma că prima instanţă a intrat în cercetarea fondului pricinii, deoarece lipsa motivării a putut fi apreciată fără o analiză a motivelor ce pot conduce ulterior la anularea actului.
Nu se poate vorbi despre o confuzie între domeniile de colectare, ci cel mult de o eroare materială, ce poate fi îndreptată pe calea prevăzută de C. proc. civ.
Imposibilitatea încheierii unui protocol între organismele de gestiune colectivă nu justifică emiterea Deciziei nr. 57/2012, mai ales că deciziile anterioare, cu acelaşi conţinut au fost suspendate şi anulate de instanţă, iar intimata CREDIDAM colecta remuneraţiile în discuţie, astfel încât nu se poate afirma că artiştii interpreţi sunt păgubiţi.
Mai mult, în prezent, Decizia ORDA nr. 57/2012 a fost anulată în prima instanţă prin Sentinţa civilă nr. 822 din 25 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5991/2/2012, această împrejurare conducând la existenţa unei aparenţe de nelegalitate evidente a actului administrativ.
2.3. În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente, judecătorul fondului a reţinut în mod corect prejudiciul adus CREDIDAM.
Se reţine şi emiterea Deciziei ORDA nr. 5 din 16 ianuarie 2013, prin care ARAIEX a fost somată să intre în legalitate cu privire la comisioanele reţinute şi pentru nerespectarea art. 129 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 referitoare la întinderea mandatului.
Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) împotriva Sentinţei civile nr. 3608 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Respinge recursul declarat de Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX) împotriva Sentinţei civile nr. 3608 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4811/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4828/2013. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
