ICCJ. Decizia nr. 5351/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5351/2013
Dosar nr. 1203/57/2011
Şedinţa publică de la 22 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată şi hotărârea instanţei de fond.
În Dosarul nr. 2596/97/2008, aflat pe rolul faţa Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, reclamanta SC G.T. SRL în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a invocat excepţia de nelegalitate a deciziilor emise de Directorul general al O.N.R.C. nr. 44 din 30 ianuarie 2006, 34 din 12 ianuarie 2007 şi 439 din 21 aprilie 2008.
Instanţa prin încheierea de şedinţă din 02 noiembrie 2011, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea judecării cauzei cu care a fost sesizată şi a sesizat Secţia contencios administrativ şi fiscal a aceleaşi instanţe cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a deciziilor emise de Directorul general al O.N.R.C. nr. 44 din 30 ianuarie 2006, 34 din 12 ianuarie 2007 şi 439 din 21 aprilie 2008 cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la nr. 1203/57/2011.
Prin sentinţa nr. 350 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta SC G.T. SRL a Deciziei nr. 44 din 30 ianuarie 2006, deciziei nr. 34 din 12 ianuarie 2007 şi a Deciziei nr. 439 din 21 aprilie 2008 emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
Recursul declarat în cauză.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC G.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004:
„(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pârtii interesate. In acest caz, instanţa, constatând ca de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivata, instanţa de contencios administrativ competenta si suspenda cauza; încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusa niciunei cai de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacata odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în fata căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competenta sa o soluţioneze si nici atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocata în cauze penale.
(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţa, după procedura de urgenta, în şedinţa publica, cu citarea pârtilor si a emitentului. In cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii acrului administrativ.
(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara în termen de 5 zile de la comunicare si se judeca de urgenta si cu precădere”.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 23 decembrie 2011 iar recursul au fost înregistrat la data de 7 decembrie 2012, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citat.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei”.
Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voinţa lui, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC. G.T. SRL Deva împotriva Sentinţei nr. 350 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4856/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5357/2013. Contencios → |
|---|
