ICCJ. Decizia nr. 4867/2013. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4867/2013
Dosar nr. 6746/1/2012
Şedinţa publică de la 05 aprilie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2240 din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.D.E. prin mandatar B.D.A., împotriva Deciziei nr. 1955 din 23 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în contradictoriu cu intimaţii J.Ş. - Preşedintele Comisiei Judeţene Călăraşi pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor şi D.E.C. - Secretar al Instituţiei Prefectului Călăraşi, ca inadmisibilă.
Totodată, Curtea de apel a redat în dispozitivul deciziei menţiunea "irevocabilă".
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, a reţinut că, în cauză, contestatoarea nu a invocat, nici prin cererea introductivă de instanţă şi nici prin concluziile scrise depuse la dosar pe parcursul cercetării judecătoreşti, niciunul dintre motivele anume prevăzute de art. 317 sau art. 318 C. proc. civ.
Curtea de apel a apreciat ca fiind reale cele statuate prin Decizia nr. 1955 din 23 septembrie 2010, în sensul că, împotriva unei decizii pronunţate în recurs, nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului, ci doar căile de atac extraordinare - contestaţia în anulare şi revizuirea. Cu toate acestea, prin aceste din urmă căi de atac, nu se mai pot pune în discuţie problemele ce ţin de fondul cauzei, ci ele pot fi exercitate numai în cazurile şi doar pentru motivele anume prevăzute de legiuitor.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs contestatoarea B.E., prin mandatar B.D.A.
Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de contestatoarea B.E.
Prin Decizia nr. 4218 din 18 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de B.E., prin mandatar B.D.A. împotriva Deciziei civile nr. 2240 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs "hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională."
Aceste dispoziţii delimitează, expres şi exclusiv, categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul căii de atac a recursului.
Înalta Curte a constatat faptul că hotărârea atacată cu recurs - Decizia civilă nr. 2240 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare şi are caracter irevocabil, întrucât contestaţia a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în soluţionarea unui recurs - Decizia nr. 1955 din 23 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 152/269/2009, aceasta fiind o hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Aplicând dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care "hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată ", Înalta Curte a conchis că Decizia nr. 2240 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătoreşti susceptibile a fi atacate pe calea recursului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare B.E. prin mandatar B.D.A., invocând motivul prevăzut de art. 317 alin. (2) şi motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În dezvoltarea primului motiv al contestaţiei în anulare (art. 317 alin. (2) C. proc. civ.), contestatoarea susţine că "recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 318 alin. (1), contestatoarea afirmă că "instanţa a omis să cerceteze motivele de modificare sau casare prezentate în Dosarul nr. 8601/2/2010 ".
La termenul de judecată din 5 aprilie 2013, Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare formulată de B.E.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă atât prin prisma dispoziţiilor art. 317 alin. (2) care reglementează contestaţia în anulare obişnuită, cât şi ale art. 318 alin. (1) care constituie cadrul legal al contestaţiei în anulare speciale.
1. Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Pe de altă parte, art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., enumera expres şi limitativ motivele pentru care contestaţia în anulare obişnuită poate fi exercitată, şi anume: când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită şi când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. reglementează ipoteza în care contestaţia în anulare poate fi primită pentru cele două motive de contestaţie în anulare prevăzute la art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2, chiar dacă acestea au fost invocate prin cererea de recurs, însă instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Prin urmare, art. 317 alin. (2) C. proc. civ. nu reglementează un alt caz de contestaţie în anulare, de sine stătător, aceste dispoziţii putând fi invocate şi, respectiv, analizate doar prin raportare la dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 din cod.
În contextul dispoziţiilor procedurale menţionate mai sus, Înalta Curte constată că din conţinutul contestaţiei în anulare nu rezultă că B.E. a dorit să invoce ca motiv de anulare a deciziei atacate, vreuna dintre ipotezele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., criticile formulate referindu-se exclusiv la fondul cauzei şi la modul cum a fost dezlegată pricina de către instanţa de fond, respectiv de recurs.
Aşadar, susţinerea contestatoarei în sensul că "recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond" nu poate fi încadrată în situaţia premisă prevăzută de art. 317 alin. (1) C. proc. civ. şi, cu atât mai puţin în vreunul dintre cazurile prevăzute expres de pct. 1 şi 2 al aceluiaşi articol.
2. Referitor la motivul prevăzut de art. 318 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., care reglementează unul dintre cele două cazuri ale contestaţiei în anulare specială, Înalta curte reţine că textul legal prevede "in terminis", ca şi condiţie de admisibilitate, că pot constitui obiect al acesteia numai hotărârile instanţelor de prin care s-a omis cercetarea vreunui motiv de recurs.
Or, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a contestaţiei în anulare a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de recurs ce avea ca obiect o hotărâre irevocabilă privind respingerea unei contestaţii în anulare, recursul fiind respins ca inadmisibil.
Prin urmare, hotărârea contestată, chiar dacă a fost pronunţată de o instanţă de recurs, nu poate fi susceptibilă de "retractare" (efectul urmărit de parte prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac), deoarece instanţa învestită cu soluţionarea recursului a fost împiedicată din punct de vedere procedural să analizeze cererea de recurs, fiind învestită cu o cale de atac inadmisibilă.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte constată că cererea contestatoarei nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Codul de procedură civilă, motiv pentru care urmează să respingă, contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.D.A. - mandatar al petentei B.E., împotriva Deciziei nr. 4218 din 18 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4837/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4889/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
