ICCJ. Decizia nr. 4914/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4914/2013
Dosar nr. 686/46/2012
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 25 iunie 2012, reclamanta SC P.C. SRL a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Argeş, solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. J-AG 1 din 7 mai 2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 6954 din 7 mai 2012, invocând drept temei legal prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele vamale au interpretat în mod eronat dispoziţiile legale privind scutirea de la plata accizelor pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice, stabilind astfel în sarcina societăţii un debit de 8.6696.629 RON, la care se adaugă suma de 7.391.300 RON, majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Prin Sentinţa nr. 292/F-Cont din 18 iulie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. J-AG din 7 mai 2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 6954 din 7 mai 2012, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, deşi nu este abilitată să verifice actele administrative în litigiu, apreciază criticile aduse privind greşita stabilire a accizelor ca fiind serioase şi de natură să creeze o îndoială în privinţa legalităţii înscrisurilor atacate, realizându-se astfel condiţia cazului bine justificat.
Referitor la cerinţa prevenirii unei pagube iminente, s-a constatat că punerea în executare a actelor fiscale contestate este de natură să creeze reclamantei pagube semnificative, sumele stabilite fiind împovărătoare, putând determina intrarea societăţii în insolvenţă, cu toate consecinţele negative aferente.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtele au învederat că în mod nejustificat s-a apreciat că ar fi îndeplinită condiţia cazului bine justificat, cât timp reclamanta nu a respectat cerinţele necesare scutirii de la plata accizelor, în sensul ca livrarea produselor accizabile să fie însoţită de documentele administrative necesare şi destinată unor agenţi economici autorizaţi ca utilizatori finali.
În aceste împrejurări, au arătat autorităţile vamale, nu se pune problema existenţei unor îndoieli serioase asupra legalităţii actelor de control contestate.
Referitor la îndeplinirea condiţiei necesităţii prevenirii unei pagube iminente, pârâtele au menţionat că executarea unei creanţe bugetare stabilite printr-un act fiscal ce se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi un prejudiciu, în cauză nefiind dovedite cerinţele impuse de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Pârâtele au criticat sentinţa şi referitor la dispoziţia de suspendare a executării raportului de inspecţie fiscală, instanţa ignorând faptul că acel act nu constituie titlu de creanţă, susceptibil prin el însuşi de a stabili drepturi şi obligaţii fiscale.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/204, instanţa poate dispune suspendarea executării unui act administrativ până la pronunţarea instanţei de fond, după sesizarea autorităţii publice emitente, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Noţiunea de caz bine justificat este definită de art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeaşi lege ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În cauză, instanţa de fond a apreciat în mod corect că se regăseşte cazul bine justificat, în condiţiile în care doar în urma finalizării fondului cauzei se poate stabili dacă s-a procedat legal la calculul accizei aferente vânzării unui produs, despre care reclamanta a pretins că beneficiază de scutire de plată, vânzarea unor produse alcoolice ce nu sunt destinate consumului uman fiind exceptată de la regimul accizelor.
La aprecierea îndeplinirii cerinţei cazului bine justificat, instanţa de fond a reţinut şi faptul că în ultimii 5 ani reclamanta a fost autorizată ca antrepozit fiscal şi utilizator final cu scutire directă de la plata accizei fără ca la controalele fiscale efectuate să se constate nereguli asupra stabilirii şi plăţii accizelor.
Referitor la conceptul de pagubă iminentă, art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 îl defineşte ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Aspectele reţinute de instanţă, privind instituirea măsurilor de executare asupra conturilor bancare ale societăţii şi de sechestru asupra bunurilor acesteia se încadrează în noţiunea de pagubă iminentă, fiind de natură a determina atât imposibilitatea desfăşurării activităţii, cât şi cea a onorării obligaţiilor contractuale în derulare asumate de reclamantă faţă de clienţi şi furnizori.
În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de pârâte ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, în nume propriu şi în reprezentarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, împotriva Sentinţei nr. 292/F-CONT din 18 iulie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4913/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4915/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
