ICCJ. Decizia nr. 4943/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4943/2013
Dosar nr. 1339/59/2011
Şedinţa publică de la 11 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 septembrie 2011 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamanta L.G.S.P.R.L. - Reşiţa a chemat în judecată pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "ANAF") şi Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Comisia de selecţie"), solicitând anularea deciziei emise de pârâtă prin care a fost desemnată câştigătoare oferta depusă de B.I.I.P.U.R.L. în Dosarul de insolvenţă nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea SC "C." SA, aflat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, anularea Deciziei nr. 833219 din 22 septembrie 2011 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva rezultatului procedurii de selecţie organizată de ANAF în data de 15 iulie 2011, prin care a fost desemnată câştigătoare oferta depusă de B.I.I.P.U.R.L. în Dosarul de insolvenţă nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea SC "C." SA, aflat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, precum şi suspendarea executării deciziei atacate, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel
Prin Sentinţa nr. 96 din 14 februarie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta L.G.S.P.R.L. - Reşiţa şi a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Adresa nr. 825689 din 10 august 2011, Comisia de selecţie a comunicat reclamantei că oferta sa pentru selecţia organizată în vederea desemnării administratorului/lichidatorului judiciar în Dosarul de insolvenţă nr. 1939/115/2009, aflat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, privind pe debitoarea SC "C." SA, a fost respinsă, fiind desemnată câştigătoare oferta depusă de B.I.I.P.U.R.L., arătându-se că punctajul obţinut de reclamantă a fost de 80 puncte, iar cel al câştigătoarei a fost de 87 puncte, potrivit Ordinului preşedintelui ANAF nr. 2009/2007.
Prin Adresa nr. 833219 din 22 septembrie 2011, pârâta a respins contestaţia formulată de reclamantă, reţinând, în esenţă, că departajarea ofertelor nu s-a făcut exclusiv pe baza ofertelor financiare depuse de ofertanţi, ci avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin acţiune, reclamanta a contestat desemnarea drept câştigătoare a ofertei depuse de B.I. I.P.U.R.L. pe motiv că onorariul pe care l-a solicitat prin oferta depusă a fost de 1.500 RON, pe când cel care se va acorda societăţii câştigătoare va fi de 88.641,40 RON, oferta sa fiind, deci, favorabilă. De asemenea, reclamanta a susţinut că oferta sa financiară este mai avantajoasă pentru că, în ceea ce priveşte strategia de reorganizare/lichidare, este optimă din punct de vedere strategic şi temporal, cu stabilirea unei durate minime posibile de efectuare a procedurii în condiţii legale şi cu respectarea termenelor stabilite de lege. Totodată, reclamanta a menţionat că nu este în măsură să analizeze propria ofertă comparativ cu cea depusă de B.I. I.P.U.R.L., întrucât nu este în posesia respectivei oferte şi că pârâta nu a ţinut cont de împrejurarea că îndeplineşte calitatea de lichidator în dosarul de insolvenţă aflat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, calitate pe care a avut-o de la începutul procedurii. A mai arătat reclamanta că oferta pe care a depus-o este bazată pe situaţii şi date reale, fiindu-i recunoscute calităţile de administrator judiciar/lichidator în dosarul referitor la SC "C." SA, anexând în acest sens sentinţa pronunţată de către Tribunalul Caraş-Severin prin care a fost numită lichidator în dosarul respectiv.
Instanţa a reţinut că departajarea celor două concurente a fost realizată în urma notării diferenţiate la mai multe criterii prevăzute de Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1009/2007 şi nu numai în raport cu ofertele financiare, aşa cum susţine reclamanta. De altfel, susţinerile reclamantei sunt contrazise şi de adresa pârâtei nr. 875689 din 10 august 2011, în care se arată punctajul obţinut de reclamantă comparativ cu societatea câştigătoare.
Reclamanta nu a dovedit nicio vătămare prin actul administrativ emis de pârâtă, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca urmare a încălcării unei dispoziţii legale în procedura de selectare a ofertelor, iar invocarea de către reclamantă a calităţii sale de lichidator în dosarul de insolvenţă aflat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin privind pe SC "C." SA este lipsită de relevanţă juridică în cauză pentru că reclamanta nu a indicat nicio dispoziţie legală din Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1009/2007 care să fi impus, exclusiv pe acest criteriu, declararea sa drept câştigătoare şi care să fi fost încălcată de pârâtă.
4. Recursul declarat de reclamanta L.G. S.P.R.L. - Reşiţa
Împotriva Sentinţei civile nr. 96 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta L.G.S.P.R.L. - Reşiţa, invocând dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ.
Printr-o primă critică, recurenta-reclamantă susţine că, încălcând dreptul la un proces echitabil, instanţa a respins cererea sa de obligare a pârâtei să depună dosarul administrativ în baza căruia a fost emis actul ce formează obiectul cauzei.
Printr-o a doua critică din recurs, recurenta susţine că instanţa de fond a împiedicat-o să facă dovada susţinerilor sale, iar prin actele depuse în probaţiune a făcut dovada vătămării intereselor sale prin emiterea actului atacat.
Printr-o a treia critică din recurs, recurenta susţine că, în comparaţie cu oferta depusă de B.I.I.P.U.R.L., în mod greşit a fost depunctată la criteriul financiar şi criteriul privind strategia de reorganizare/lichidare.
II. Considerentele Înaltei Curţi
În recurs, la termenul de judecată de astăzi, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor şi, în temeiul art. 306 alin. (2) raportat la art. 304 pct. 5 cu referire la art. 105 alin. (1) şi art. 107 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunţare cu privire la motivul de ordine publică referitor la pronunţarea sentinţei atacate fără citarea B.I.I.P.U.R.L., în calitate de beneficiar al procedurii administrative în cadrul căreia au fost emise actele contestate în cauză.
Conform celor expuse anterior, reclamanta L.G.S.P.R.L. - Reşiţa a învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ având ca obiect: (i) anularea deciziei emise de pârâtă prin care a fost desemnată câştigătoare oferta depusă de B.I. I.P.U.R.L. în Dosarul de insolvenţă nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea SC "C." SA, aflat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin; (ii) anularea Deciziei nr. 833219 din 22 septembrie 2011 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva rezultatului procedurii de selecţie organizată de ANAF în data de 15 iulie 2011, prin care a fost desemnată câştigătoare oferta depusă de B.I. I.P.U.R.L. în Dosarul de insolvenţă nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea SC "C." SA, aflat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin; (iii) suspendarea executării deciziei atacate, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte constată că prima instanţă a soluţionat acţiunea, astfel cum a fost formulată de reclamanta L.G. S.P.R.L. - Reşiţa, numai în contradictoriu cu pârâtele ANAF şi Comisia de selecţie, în calitate de autorităţi publice emitente ale actelor emise în procedura de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar în Dosarul de insolvenţă nr. 1939/115/2009 aflat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin şi privind pe debitoarea SC "C." SA.
Se reţine, astfel, că reclamanta a solicitat anularea unor acte administrative emise în cadrul unei proceduri prin care oferta depusă de B.I. I.P.U.R.L. a fost desemnată câştigătoare în dosarul de insolvenţă privind pe debitoarea SC "C." SA.
Rezultă, în consecinţă, că finalitatea demersului judiciar al reclamantei vizează desfiinţarea actelor administrative prin care o terţă persoană, respectiv B.I. I.P.U.R.L., a fost desemnată câştigătoare în procedura de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar în dosarul de insolvenţă privind pe debitoarea SC "C." SA.
Conform art. 161 din Legea nr. 554/2004, "instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept".
Or, raportat la obiectul acţiunii şi faţă de împrejurarea că actele contestate privesc drepturi şi interese legitime ale B.I. I.P.U.R.L., acest subiect de drept este îndreptăţit să formuleze propriile apărări în sensul art. 161 din Legea nr. 554/2004.
În virtutea rolului activ ce îi revine conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ. şi în sensul dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, prima instanţa avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a B.I. I.P.U.R.L., în calitate de subiect de drept ale cărui drepturi şi interese legitime sunt vizate de actele administrative emise în procedura de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar în dosarul de insolvenţă privind pe debitoarea SC "C." SA.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) - (3) şi (5) şi art. 313, Înalta Curte va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de L.G. S.P.R.L. - Reşiţa împotriva Sentinţei civile nr. 96 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4893/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 4989/2013. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
