ICCJ. Decizia nr. 5004/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5004/2013
Dosar nr. 598/54/2011
Şedinţa publică de la 16 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial şi precizată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul Consiliul Judeţean Dolj a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România şi Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova prin Mitropolia Olteniei, Arhiepiscopia Craiova, modificarea Deciziilor nr. 2382 din 20 decembrie 2010 şi nr. 2383 din 20 decembrie 2010, adoptate de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, pentru Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova, în sensul ca imobilul teren ce se retrocedează Parohiei Ortodoxe Române "S.T." Craiova să fie de 1.175 mp (jumătate din cel existent), iar pentru diferenţă (1.175 mp) - necesară unei bune utilizări a clădirii noi, să se acorde despăgubiri în echivalent.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin Cererea de retrocedare nr. 7134 din 28 februarie 2003, Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova prin Mitropolia Olteniei, Arhiepiscopia Craiova, a solicitat retrocedarea imobilului (construcţii şi teren) situat în Municipiul Craiova, str. B., nr. AA (fost nr. BB), judeţul Dolj.
Susţine că imobilul se află în domeniul public al judeţului Dolj atestat prin anexa nr. 1 la H.G. nr. 965/2002 - poziţia nr. 149 şi următoarele şi în folosinţa Centrului Şcolar pentru Elevi cu Deficienţe Auditive.
Comisia specială de retrocedare, prin Decizia nr. 2382 din 20 decembrie 2010, a retrocedat Parohiei Ortodoxe Române "S.T." Craiova o parte din imobilul situat în Municipiul Craiova str. B., nr. AA, teren în suprafaţă de 1.291 mp din totalul de 2.350 mp şi construcţia (partea veche).
Prin Decizia nr. 2383 din 20 decembrie 2010, aceeaşi comisie a propus acordarea de despăgubiri pentru partea de imobil - teren în suprafaţă de 647 mp, teren ce nu poate fi retrocedat întrucât este ocupat de construcţii edificate ulterior momentului preluării abuzive.
A precizat că prin modul în care a fost soluţionată cererea de retrocedare a imobilului din Municipiul Craiova, str. B., nr. AA, către Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova, reclamantul a considerat că au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia necompetenţei materiale, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea deciziilor ca temeinice şi legale, arătând că la emiterea deciziilor au fost avute în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000 şi H.G. nr. 1164/2002.
Pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 3 pct. 7 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.
Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 450 din 28 februarie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Judeţean Dolj şi pe pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, în favoarea Curţii de Apel Craiova, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea cauzei Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia precizată formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Dolj, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România şi Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova prin Mitropolia Olteniei, Arhiepiscopia Craiova.
Totodată, a luat act că pârâta Parohia Ortodoxă Română "S.T." Craiova nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
În şedinţa publică de la 8 iulie 2011, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie depusă la dosar, având în vedere calitatea procesuală pasivă a Parohiei Ortodoxe Române "S.T." Craiova.
Arată instanţa că la adoptarea deciziilor, Comisia specială de retrocedare a avut în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, precum şi actele care atestă dreptul de proprietate, raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală întocmit de expert tehnic judiciar ing. D.D. şi de către expert tehnic judiciar ing. D.M., precum şi Adresa nr. 1377 din 23 februarie 2005 emisă de Consiliul Judeţean Dolj privind situaţia juridică a imobilului solicitat.
Împrejurarea că terenul este în domeniul public nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte posibilitatea de retrocedare având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.
Pe de altă parte, susţine instanţa, în raport cu acest text legal, scoaterea imobilului din domeniul public este ulterioară emiterii deciziei de admitere a cererii de restituire de către Comisia specială de retrocedare.
Instanţa a constatat că în cuprinsul raportului de expertiză tehnică extrajudiciară există menţiunea că pentru efectuarea expertizei a fost solicitată prezenţa la faţa locului a reprezentanţilor instituţiilor interesate în data de 29 mai 2009, precum şi menţiunea că la expertiză au participat reprezentantul Cultelor - preot T.R., pentru Consiliul Judeţean Dolj - R.A., pentru Centrul Şcolar B. - G.C. Aşadar, susţinerile reclamantului în sensul că expertiza a fost efectuată fără a se ţine seama de cele stabilite de comun acord şi fără ştirea instituţiei reclamante nu pot fi reţinute.
Mai mult, din conţinutul raportului de expertiză tehnică extrajudiciară şi a procesului-verbal întocmit cu această ocazie şi anexat raportului de expertiză rezultă faptul că au fost aduse la cunoştinţă celor prezenţi obiectivele expertizei, s-au stabilit în teren limitele imobilului şi s-a procedat la măsurători topo cu aparatură de specialitate.
Instanţa de fond a mai reţinut că din procesul-verbal şi din actele dosarului nu reiese faptul că s-ar fi convenit delimitarea terenului aferent celor două clădiri în părţi aproximativ egale.
În ceea ce priveşte stabilirea suprafeţei de teren necesară în vederea unei bune utilizări a construcţiei edificate ulterior momentului preluării abuzive, raportul de expertiză efectuat în cauză a ajuns la aceeaşi delimitare a terenului ca cea din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, respectiv suprafaţa de 1.291 mp, care s-a retrocedat în natură şi suprafaţa de 647 mp teren pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Faţă de acest aspect, instanţa de fond a reţinut că pe suprafaţa de 647 mp teren pentru care s-au acordat despăgubiri pârâtei se găseşte construcţia edificată ulterior momentului preluării abuzive, cu o suprafaţă de 422 mp, astfel că acestei construcţii îi mai rămâne suprafaţa de 225 mp teren în vederea bunei utilizări a construcţiei.
La această suprafaţă se adaugă şi suprafaţa de 415 mp teren care nu a făcut obiectul retrocedării, suprafaţă identificată distinct în raportul de expertiză şi care a rămas tot în folosinţa construcţiei edificate ulterior momentului preluării abuzive.
Susţine instanţa că terenul în suprafaţă de 225 mp serveşte bunei utilizări a construcţiei, la această suprafaţă adăugându-se şi suprafaţa de 415 mp teren, delimitată distinct prin raportul de expertiză, teren care nu a făcut obiectul retrocedării.
De asemenea, instanţa a apreciat că frontul stradal de 2 m este suficient pentru buna utilizare a construcţiei, întrucât clădirea este poziţionată la stradă, iar accesul în caz de urgenţă este uşor. În concluzie, instanţa a constatat că procedura prevăzută de H.G. nr. 1164/2002, modificată şi completată prin H.G. nr. 1094/2005, prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, a fost respectată întocmai de către pârâta Comisia specială de retrocedare, care a emis deciziile conform dispoziţiilor legale şi ţinând seama de înscrisurile depuse la dosarul de retrocedare, iar aspectele invocate de reclamant nu constituie cauze de nelegalitate a deciziilor contestate.
Împotriva Sentinţei nr. 33 din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Consiliul Judeţean Dolj.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte soluţia de respingere a contestaţiei formulată împotriva Deciziei nr. 2382 din 20 decembrie 2010 şi a Deciziei nr. 2383/2010, emise de Comisia specială de retrocedare unor bunuri ce au aparţinut cultelor religioase din România.
Se arată că solicitarea de anulare în parte a dispoziţiilor contestate a fost în mod greşit şi nelegal respinsă prin sentinţa recurată.
Aceasta deoarece la baza emiterii celor două decizii, în faza administrativă a stat un raport de expertiză extrajudiciară a căror concluzii nu au fost cunoscute, iar în ceea ce priveşte raportul de expertiză judiciară, efectuat cu ocazia soluţionării contestaţiei, se arată că suprafeţele propuse a fi restituite sunt diferite de concluzia primului raport efectuat în faza administrativă.
Recurenta arată că în mod greşit s-a restituit în natură suprafaţa de 1.291 mp în condiţiile în care o suprafaţă de 415 mp nu a aparţinut niciodată intimatei Parohia Ortodoxă "S.T." Craiova, iar expertul, prin răspunsul la obiecţiunile formulate de recurentă, recunoaşte acest fapt. Se solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziilor contestate, respectiv să fie retrocedat în natură terenul în suprafaţă de 1.211 mp, iar pentru suprafaţa de 720 mp să fie acordate despăgubiri.
În cauză intimaţii au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Prin sentinţa atacată s-a respins ca nefondată contestaţia recurentei formulată împotriva Deciziilor nr. 2382/2010 şi nr. 2383/2010 emise în baza O.U.G. nr. 94/2000 de către intimata Comisia specială de retrocedare unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România în favoarea intimatei Parohia Ortodoxă "S.T."Craiova.
Sentinţa recurată este legală şi temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Primul aspect de nelegalitate nu poate fi reţinut. La baza soluţiei administrative dispuse a stat un raport de expertiză extrajudiciară efectuat de expert tehnic judiciar D.D., la efectuarea expertizei fiind solicitată prezenţa părţilor la data de 29 mai 2009, iar obiectivele şi concluziile acelui act fiind comunicate tuturor părţilor implicate, inclusiv recurentului-reclamant.
Al doilea aspect de nelegalitate privind aplicarea în concret a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 nu este fondat, în cauză suprafaţa de 647 mp, pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, fiind în concordanţă cu concluziile ambelor rapoarte de expertiză, obiecţiunile fiind respinse motivat prin sentinţa atacată, neputându-se reţine că suprafaţa de 647 mp, pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri prin Decizia nr. 2383/2010, este insuficientă pentru buna utilizare a noii construcţii edificate pe teren.
Potrivit art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, "în cazul în care terenul este ocupat parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcţii noi, pentru cea necesară bunei utilizări a acestora şi pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent, în cazul în care terenul este ocupat în totalitate. Pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii uşoare sau demontabile".
În concordanţă cu dispoziţiile legale sus-menţionate referitoare la stabilirea suprafeţei de teren necesară în vederea unei bune utilizări a construcţiei edificate ulterior momentului preluării abuzive, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară la propunerea reclamantului-recurent, expertiză prin care a fost identificat terenul.
Mai mult decât atât, instanţa de fond a reţinut în mod temeinic, în motivarea Sentinţei civile nr. 33/2012 a cărei modificare se solicita că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a ajuns la aceeaşi delimitare a terenului ca cea din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, respectiv suprafaţa de 1.291 mp, care s-a retrocedat în natură, şi suprafaţa de 647 mp teren pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.
De asemenea, instanţa reţine, în mod temeinic, în considerentele hotărârii judecătoreşti, că pe suprafaţa de 647 mp, teren pentru care s-au acordat despăgubiri, se găseşte construcţia edificată ulterior momentului preluării abuzive, cu o suprafaţă de 422 mp, astfel că acestei construcţii îi mai rămâne suprafaţa de 225 mp, teren în vederea bunei utilizări a construcţiei.
În mod corect s-a apreciat asupra legalităţii deciziilor contestate, iar suprafaţa de 647 mp pentru care au fost acordate despăgubiri a fost apreciată necesară bunei utilizări a construcţiilor edificate ulterior momentului preluării abuzive. Iar în ceea ce priveşte susţinerea recurentului în sensul că s-au formulat cereri de retrocedare de către alte persoane îndreptăţite, aceasta nu a fost probată cu acte noi conform art. 305 C. proc. civ.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Dolj împotriva Sentinţei nr. 33 din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5000/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5010/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
