ICCJ. Decizia nr. 5010/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5010/2013
Dosar nr. 236/54/2011
Şedinţa publică de la 16 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Liceul Teoretic T.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mehedinţi - A.N.A.F., anularea Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2011, emisă de aceasta din urmă, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în perioada mai - august 2010, persoanele care au beneficiat de aceste sume au acţionat în judecată unitatea şcolară obţinând hotărâri definitive şi irevocabile şi învestite cu formulă executorie, hotărâri prin care şcoala a fost obligată la salarizarea acestor persoane conform Legii nr. 221/2008.
A mai arătat că în conformitate cu art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 330/2009, aceste persoane trebuiau să beneficieze începând cu data de 1 ianuarie 2010 de salariul de bază conform încadrării din luna decembrie 2009 la care se adăugau sporurile corespunzătoare.
Ca atare, în mod legal reclamantul a acordat aceste drepturi pentru a scuti unitatea şcolară de noi cheltuieli de judecată.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, republicată, Legea învăţământului nr. 84/1995 şi Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, Legea nr. 221/2008 şi Legea nr. 330/2009.
Apărările formulate în cauză
Pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Mehedinţi, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii cu consecinţa menţinerii Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2011, emisă de D.G.F.P. Mehedinţi ca fiind legală şi temeinică, având în vedere că reclamantul a aplicat în mod eronat prevederile Legii nr. 221/2008 atunci când a calculat drepturile salariale ale propriilor angajaţi pentru perioada supusă controlului (mai - august 2010), în realitate fiind aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 1/2010, astfel că a rezultat o diferenţă între suma calculată de reclamant şi suma stabilită de organul de control.
Hotărârea curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 658/2011 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Liceul Teoretic "T.L.", în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Mehedinţi, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că în perioada 11 noiembrie - 19 noiembrie 2010, Compartimentul de Control din cadrul D.G.F.P. Mehedinţi a efectuat un control la sediul Liceului Teoretic "T.L." din Municipiul Orşova, pentru a verifica neregularităţile semnalate de către Primăria Orşova, ocazie cu care s-a întocmit Procesul-verbal de control nr. 23496 din 22 noiembrie 2010, prin care s-a constatat că reclamantul nu a respectat dispoziţiile legale în vigoare, atunci când a calculat drepturile salariale cuvenite personalului angajat, dispunându-se recuperarea sumelor calculate în plus.
Arată instanţa că, deşi erau în vigoare dispoziţiile O.U.G. nr. 1/2010, calcularea drepturilor salariale ale propriilor angajaţi pentru perioada supusă controlului, mai - august 2010, s-a realizat în mod greşit, stabilindu-se un salariu brut al personalului mai mare cu 32.841 RON decât cel cuvenit.
Mai argumentează instanţa că nici susţinerea reclamantului din precizarea la acţiune, conform căreia a procedat la calcularea salariilor în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 221/2008, nu poate fi reţinută, întrucât cele două hotărâri judecătoreşti irevocabile depuse la dosarul cauzei vizează o altă perioadă de timp decât cea supusă controlului, iar celelalte 23 de hotărâri nu au menţiunea rămânerii irevocabile.
În concluzie, arată instanţa că organele de control au stabilit în mod corect faptul că unitatea a calculat în mod greşit salariile personalului prin aplicarea altor dispoziţii legale decât cele în vigoare şi că măsura dispusă de organul de control, respectiv recuperarea de la persoanele beneficiare a sumei de 32.841 RON, acordată în plus, reprezentând diferenţă salariu brut pentru perioada mai - august 2010, este corectă.
În ceea ce priveşte reducerea de 25% din fondul de salarii brut pentru perioada iulie - august 2010 de la persoanele aflate în concediu de odihnă în perioada supusă controlului, instanţa a arătat că prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, în vigoare din data de 3 iulie 2010, erau obligatorii, astfel că începând cu data de 3 iulie 2010, reclamantul trebuia să diminueze cu 25% cuantumul brut al salariilor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale.
Astfel, Curtea a reţinut că şi în această privinţă organele de control au stabilit în mod corect dispoziţiile aplicabile în materie şi că măsura dispusă de organul de control, respectiv recuperarea de la persoanele beneficiare a sumei de 5.399 RON, acordată în plus, reprezentând diferenţă indemnizaţie concediu de odihnă pentru perioada iulie - august 2010, este corectă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 658/2011 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Liceu Teoretic T.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
Apărarea intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă A.N.A.F. - D.G.F.P. Mehedinţi a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei pronunţate de curtea de apel.
Soluţia instanţei de recurs
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de contencios judiciar apreciază că în cauză prezintă relevanţă prevederile art. 159 alin. (1) pct. 2, precum şi cele ale art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 202/2010.
Astfel, conform art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Potrivit art. 1591alin. (4) C. proc. civ., la prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.
Înalta Curte constată că cele două texte legale anterior citate nu au fost respectate de către judecătorul fondului cauzei.
Mai precis, învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Craiova nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., constatând prin încheierea de şedinţă din data de 23 mai 2011, că este competentă să soluţioneze cauza.
Pe acest aspect, Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, textele legale mai sus indicate care nu au fost respectate de către prima instanţă.
Aşadar, având în vedere că nu a fost stabilită potrivit legii competenţa instanţei, respectiv cu respectarea prevederilor art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., modificat, Înalta Curte poate invoca, din oficiu, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În privinţa acestui motiv de recurs se constată că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă.
Obiectul litigiului în faţa instanţei de fond, astfel cum a fost precizat, l-a constituit anularea Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2011, emisă de pârâta D.G.F.P. Mehedinţi - A.N.A.F.
În prezentul conflict negativ de competenţă sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care menţionează următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenţei materiale, articolul aflat în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă este aplicabil primul criteriu enunţat anterior. În plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu de contencios administrativ, faţă de împrejurarea că pârâta este o autoritate care funcţionează la nivel local. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul acestuia, astfel că nu se mai poate pune în discuţie competenţa teritorială a instanţei în soluţionarea cauzei.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul Liceu Teoretic T.L. împotriva Sentinţei nr. 658 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5004/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 502/2013. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
