ICCJ. Decizia nr. 501/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 501/20 14
Dosar nr. 963/54/2013
Şedinţa publică de la 4 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Slatina, reprezentat prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea notei din 23 aprilie 2013 de admitere parţială a pretenţiilor beneficiarului privind măsurile de reducere procentuală şi diminuare parţială a măsurilor de reducere procentuală, emisă de pârât, în procesul de verificare a cererii de rambursare aferentă contractului de finanţare din 16 decembrie 2011 cu titlul „Reabilitare spaţii verzi, alei de acces rutier şi pietonal mobil urban adiacent str. U., L.C.
Prin sentinţa civilă nr. 320 din 13 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî în acest sens, curtea a reţinut, în esenţă, că art. 23 alin. (1) din contractul de finanţare din 16 decembrie 2011 încheiat între părţile litigante s-a stipulat că litigiile ivite în cursul executării contractului vor fi soluţionate de către instanţele judecătoreşti competente material din raza teritorială a municipiului Bucureşti, alegerea astfel făcută stabilind o competenţă teritorială exclusivă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 3342 din 31 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate de către această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
În motivarea acestei soluţii, curtea a reţinut, în esenţă, că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unor acte administrative emise în procedura reglementată de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 prin care se constată abateri de la aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul achiziţiilor publice, şi nu în baza contractului de finanţare încheiat între părţi.
Astfel, clauza atributivă de competenţă inserată în art. 23 alin. (1) din contractul de finanţare este aplicabilă în litigiile având ca obiect drepturi asupra cărora părţile pot să dispună, nu şi cu privire la exercitarea de către pârâtă a unor obligaţii legale, finalizate prin emiterea de acte administrative precum nota la care se face referire în petit, în speţă fiind, astfel, aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a decis, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea notei din 23 aprilie 2013 de admitere parţială a pretenţiilor beneficiarului privind măsurile de reducere procentuală şi diminuare parţială a măsurilor de reducere procentuală, emisă de, emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin care s-a propus diminuarea parţială a măsurilor de reducere procentuală în valoare de 10% şi respectiv 25% aplicate în procesul de verificare a cererii de rambursare pentru proiectul „Reabilitare spaţii verzi, alei de acces rutier şi pietonal mobil urban adiacent str. U., L.C., al cărui beneficiar este Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Slatina, în sensul modificării cuantumului reducerii aplicate la 10%.
Actul contestat a fost emis ca urmare a contestaţiei formulate de reclamant împotriva notei din 6 februarie 2013 privind aplicarea reducerilor procentuale pentru contractului de finanţare, notă emisă în baza dispoziţiilor art. 6 şi art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora şi a O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Potrivit acestor dispoziţii, Unitatea Administrativ Teritorială are obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiar, în conformitate cu prevederile anexei O.U.G. nr. 66/2011.
Din această perspectivă, este evident faptul că măsurile astfel adoptate au avut ca temei dispoziţiile actului normativ sus-citat, iar actele emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, justificate de existenţa unor raporturi juridice anterioare intervenite între părţi ca urmare a unui contract de finanţare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unor obligaţii fixate de lege, iar nu în executarea unor obligaţii contractuale.
Pentru acest motiv, aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, nu ar putea fi aplicabilă o clauză contractuală de stabilire a instanţei competente.
În consecinţă, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, şi anume dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenţei teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ, reclamantul manifestându-şi deja opţiunea de a sesiza instanţa de la sediul său, prin introducerea acţiunii pe rolul Curţii de Apel Craiova.
Pentru aceste considerente şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Slatina prin Primarul Municipiului Slatina în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 441/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5614/2013. Contencios → |
|---|
