ICCJ. Decizia nr. 5614/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5614/2013
Dosar nr. 25/32/2012
Şedinţa de Ia 6 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta G.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea pârâtei să răspundă punctual la cererea sa expediată cu AR 79970640885 din 2 septembrie 2011.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin scrisoarea AR 79969097454 din 25 octombrie 2011 i-a comunicat pârâtei plângerea prealabilă formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângere la care a primit adresa Sr. 34046/6325 O.R.G din 8 decembrie 2011. Acest răspuns este nemulţumitor deoarece nu conţine răspuns la niciuna dintre problemele indicate în scrisoarea AR 79970640885 din 2 septembrie 2011. Simpla enumerare a normelor legale care stau la baza emiterii deciziilor Comisiei Centrale şi a obligaţiilor pe care le au persoanele îndreptăţite la despăgubiri, după primirea titlului de despăgubire, îi sunt cunoscute şi aşteaptă de 3 ani să i se comunice titlul de despăgubire în Dosarul nr. 42985/CC care îi fusese predat pârâtei la data de 2 decembrie 2008.
S-a adresat pârâtei începând cu luna mai 2009 cerându-i lămuriri cu privire la stadiul de soluţionare a dosarului de despăgubire, dar, de fiecare dată, răspunsul a cuprins informaţii privind legislaţia în vigoare, fără referiri concrete la cauza sa.
Prin cererea depusă pentru termenul din 9 februarie 2012, reclamanta a precizat că pârâta nu i-a răspuns punctual la cererea sa din scrisorile AR 79970640885 din 2 septembrie 2011 şi AR 79969097454 din 25 octombrie 2011, temeiul de drept juridic al acţiunii fiind Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect motivat de faptul că prin adresa nr. 51917/RG din 22 septembrie 2011 i s-au comunicat reclamantei informaţiile solicitate, iar datele solicitate de reclamantă nu au putut fi comunicate acesteia întrucât dosarul se afla în curs de analiză.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 56 din 8 martie 2012, Curtea de Apel Bacău a respins atât excepţia lipsei de obiect invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cât şi acţiunea, astfel cum a fost precizată de reclamanta G.R., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că prin cererea expediată cu AR 79970640885 din 2 septembrie 2011, reclamanta G.R. s-a adresat pârâtei cu solicitarea de i se comunica stadiul de soluţionare a Dosarului nr. 42985/CC care conţine propunerea Primăriei comunei Văleni, jud. Vaslui de acordare a despăgubirilor băneşti pentru trei construcţii demolate. Prin această cerere reclamanta a solicitat a i se comunica: dacă dosarul său a fost analizat de consilierul din cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea transmiterii dosarului către evaluator şi, în caz afirmativ, care este data acestei analize; dacă evaluatorul desemnat a efectuat de evaluarea celor trei construcţii şi, în caz afirmativ, la ce dată a fost întocmit acest raport; dacă proiectul de hotărâre pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, despre care se vorbeşte în adresa A.N.P.R. nr. 26682/L 10/8157 din 18 mai 2010, a fost finalizat printr-un act normativ şi, în caz afirmativ, care este acest act; care este numărul de ordine pe care l-a primit Dosarul nr. 42985/CC în lista de dosare înregistrate la Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
Prin adresa nr. 51917/RG din 21 septembrie 2011, reclamantei comunicându-i-se următoarele: dosarul nr. 42985/CC se află în curs de analiză în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând a fi înaintat, după finalizarea analizei, unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare; finalizarea procedurii se concretizează prin emiterea deciziei Comisiei Centrale, decizie care va fi valorificată în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificat prin O.U.G. nr. 81/2007 şi nr. 62/2010; conform art. 181 - 189 din al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, realizarea opţiunilor de către persoanele îndreptăţite la despăgubiri se face prin prezentarea personal sau prin mandatar cu procură autentificată la sediul A.N.P.R., însă numai după emiterea deciziei sau titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că reclamanta, nemulţumită de acest răspuns, prin scrisoarea AR 79969097454 din 25 octombrie 2011 a revenit cu solicitarea de a i se comunica informaţiile solicitate şi că această a doua cerere reprezintă plângerea prealabilă întemeiată pe art. 7 alin. (1) cu referire la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin adresa nr. 34046/63250/RG din 8 decembrie 2011, pârâta i-a comunicat reclamantei aceleaşi informaţii ca cele din adresa nr. 51917/RG din 21 septembrie 2011.
Ulterior, prin adresa nr. 42985/CC din 21 decembrie 2011 către Primăria comunei Văleni, jud. Vaslui, comunicată şi reclamantei, pârâta a solicitat primarului comunei următoarele: să identifice imobilul pentru care reclamanta a cerut despăgubiri, cu precizarea clară a suprafeţei pentru fiecare corp în parte, cât şi detaliile tehnice ale acestora, cu menţionarea documentelor justificative şi cu transmiterea înscrisurilor doveditoare, precum şi a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. 2498/2004 al Tribunalului Vaslui şi a înscrisurilor întocmite la data preluării abuzive.
Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că cererii expediate de reclamantă cu scrisoarea AR 79970640885 din 2 septembrie 2011 pârâta i-a răspuns cu adresele a nr. 51917/RG din 21 septembrie 2011 şi nr. 34046/63250/RG din 8 decembrie 2011, iar ulterior, prin adresa nr. 42985/CC din 21 decembrie 2011, pârâta a întreprins demersuri în vederea soluţionării dosarului reclamantei înregistrat la pârâtă sub nr. 42985/CC.
3. Recursul exercitat în cauză
împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs reclamanta G.R., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esenţă, au fost formulate următoarele critici:
3.1. Acţiunea a fost formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 şi a arătat că se consideră persoană vătămată în dreptul său legitim de a obţine întru-un termen rezonabil titlul de plată care urmează a fi emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii pentru Restituirea, Proprietăţilor, titlul care încorporează despăgubirile băneşti propuse de Primăria Comunei Văleni, entitate investită cu soluţionarea notificării din Dosarul nr. 52985/CC depus la Biroul jud. Vaslui pentru Urmărirea Aplicării Unitare a Legii nr. 10/2001, la data de 02 decembrie 2008.
3.2. Deşi instanţa de fond a admis că nesoluţionarea în termen a unei cereri, ca şi refuzul nejustificat de a răspunde unei cereri, se circumscrie obiectului acţiunii în contencios administrative, reglementat de art. 8 din Legea nr. 5 54/20 04, totuşi a respins acţiunea ca nefondată.
În opinia recurentei, sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea pct. 20 din O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor, a art. 19 Capitolul 6 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi a art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale ale Omului.
3.3. Recurenta a mai arătat că instanţa de fond a apreciat eronat asupra împrejurări şi fapte, întrucât adresa A.N.R.P. nr. 51917/RG din 21 septembrie 2011 nu conţine niciunul din răspunsurile solicitate prin adresa din AR79970640885 din 02 septembrie 2011, iar răspunsul formulat de pârâtă prin adresa nr. 34046/63250/RG din 08 decembrie 2011 la plângerea prealabilă a reclamantei, nu se încadrează în termenul limită prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte demersurile în vederea soluţionării dosarului întreprinse de A.N.R.P. la data de 21 decembrie 2011, recurenta a arătat că acestea sunt întreprinse după mai mult de 6 luni de la data când a fost informată că în Arhiva Primăriei Văleni se află din 2004 Raportul de evaluare a construcţiilor demolate.
3.4. Recurenta a invocat Sentinţa pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 17 ianuarie 2008 în cauza Atanasiu împotriva României, prin care s-a stabilit că aplicarea art. 3 lit. h) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 aduce atingere dreptului reclamantului de a-I fi soluţionată cererea de acordare a despăgubirilor într-un termen rezonabil.
În fine, recurenta a arătat că pe site-ul A.N.R.P. sunt publicate mai multe capitole de interes: Hotărârea Pilot a C.E.D.O. în cauza Atanasiu şi Poenaru împotriva României, măsurile guvernamentale luate de Guvernul României în vederea implementării hotărârii Curţii Europene, Legea nr. 10/2001, Proiectul de O.U.G. privind completarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
l. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a formulat acţiune în contencios administrativ prin care â solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. de a-i răspunde punctual la cererea sa expediată cu adresa nr. AR 79970640885 din 2 septembrie 2011, prin care a cerut să i se comunice stadiul de soluţionare a dosarului nr. 42985/CC care conţine propunerea Primăriei comunei Văleni, jud. Vaslui de acordare a despăgubirilor băneşti pentru trei construcţii demolate.
Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.
Instanţa de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a prezentat în mod convingător elementele care au determinat formarea convingerii sale.
Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esenţă, criticile de nelegalitate expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.
Astfel, din actele aflate la dosar, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului că pârâta i-a răspuns reclamantei prin adresa nr. 51917/RG din 21 septembrie 2011, comunicându-i că dosarul nr. 42985/CC se află în curs de analiză în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând a fi înaintat, după finalizarea analizei, unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare; finalizarea procedurii se concretizează prin emiterea deciziei Comisiei Centrale, decizie care va fi valorificată în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificat prin O.U.G. nr. 81/2007 şi nr. 62/2010; conform art. 181 - 189 din al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, realizarea opţiunilor de către persoanele îndreptăţite la despăgubiri se face prin prezentarea personal sau prin mandatar cu procură autentificată la sediul A.N.P.R., însă numai după emiterea deciziei sau titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
De asemenea, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentei referitoare vătămarea intereselor sale legitime, întrucât pârâta a răspuns solicitării reclamantei, trimiţându-i, prin adresa nr. 51917/RG din 21 septembrie 2011, informaţii referitoare la stadiul dosarului nr. 42985/CC care se află în curs de analiză în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar prin adresa nr. 34046/63250/RG din 08 decembrie 2011 pârâta a răspuns reclamantei la scrisoarea AR 79969097454 din 25 octombrie 2011 prin care aceasta a revenit cu solicitarea de a i se comunica informaţiile solicitate.
Împrejurarea că reclamanta nu a fost de acord cu răspunsul pârâtei este nerelevantă, câtă vreme, pârâta a răspuns reclamantei în limita datelor de care dispunea la momentul întocmirii răspunsului.
Prin urmare, înalta Curte împărtăşeşte opinia judecătorului fondului, în sensul că în cauză nu se poate reţine nici nesoluţionarea în termen a unei cereri şi nici refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul. declarat de: S.R. împotriva sentinţei civile nr. 56/2012 din 9 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă-publică astăzi 6 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 501/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5768/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
