ICCJ. Decizia nr. 5089/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5089/2013
Dosar nr. 1046/44/2012
Şedinţa publică de la 19 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "M." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, suspendarea efectelor deciziilor contestate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în baza dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 418 din 27 septembrie 2012, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării silite a deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. F-GL 128/2012 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei care formează obiectul Dosarului nr. 938/44/2012.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că societatea reclamantă a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel, a reţinut că reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate şi netemeinicie a actelor atacate ce necesită verificări din partea instanţei şi care constituie fără dubiu un caz bine justificat, în accepţiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar în privinţa pagubei iminente prima instanţă a reţinut, din înscrisurile depuse la dosar, că reclamanta are în derulare mai multe contracte comerciale precum şi un număr de 57 de angajaţi, or, punerea în executare a actului administrativ atacat ar conduce la blocarea conturilor acesteia şi trecerea la executarea silită pentru suma reţinută de organele fiscale, ceea ce poate constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. 128 din 29 februarie 2012, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, ca fiind nefondată.
În motivele de recurs a fost criticată soluţia instanţei de fond deoarece susţinerile făcute în conţinutul acţiunii de către societatea reclamantă nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ-fiscal, raportat de împrejurările de fapt şi de drept aplicabile în cauză.
Referitor la îndeplinirea condiţiei privind iminenţa procedurii unei pagube s-a apreciat că evidenţa unei asemenea pagube, ce ar rezulta din raportul dintre suma reţinută ca obligaţie bugetară şi mărimea profitului societăţii sau a datoriilor acesteia, este străină filosofiei prevederilor art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, care se referă la un prejudiciu material viitor şi previzibil.
În privinţa acestei condiţii, instanţa de fond a omis faptul că reclamanta trebuia să facă dovada existenţei unui prejudiciu material, nu simple supoziţii ale urmărilor executării silite.
Intimata SC "M." SRL a depus la dosar înscrisuri.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
În faţa instanţei de fond s-a solicitat de către reclamantă, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea deciziei de impunere prin care s-a stabilit obligaţia de plată a sumelor de 179.476 RON, reprezentând impozit pe profit de 105.583 RON - dobânzi şi 26.921 RON - penalităţi de întârziere, 272.115 RON - reprezentând TVA, 115.763 RON - dobândă şi 40.817 RON - penalităţi de întârziere, iar prin sentinţa atacată s-a dispus suspendarea deciziei de impunere până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei ce face obiectul Dosarului nr. 938/44/2012.
Suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acesteia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu şi ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate", iar conform art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond".
Prin urmare, legea impune următoarele condiţii pentru a se dispune suspendarea executării în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004:
- să se facă suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada formulării acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită;
- să se facă dovada existenţei "cazului bine justificat";
- să se facă dovada "pagubei iminente".
Cu privire la primele două condiţii, se constată că sunt îndeplinite deoarece se cere suspendarea executării unui act administrativ-fiscal, iar acţiunea de anulare formează obiectul Dosarului nr. 938/44/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În cazul actelor administrativ-fiscale, C. proc. fisc. a instituit şi obligaţia plăţii unei cauţiuni, condiţie ce a fost îndeplinită în cauză.
"Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În privinţa cazului bine justificat, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, ar putea fi considerată îndeplinită această condiţie deoarece reprezintă o îndoială asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ faptul că la calcularea accesoriilor nu s-a ţinut seama de data la care au fost depuse deconturile de TVA cu sume negative.
De altfel, în cadrul cererii de suspendare nu se analizează amănunţit cauzele de anulare a actului, ci numai cele care ar putea crea aparenţa de nelegalitate pentru că analiza legalităţii şi temeiniciei o va face instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.
Paguba iminentă, o altă condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice sau a unui serviciu public.
Şi în privinţa acestei condiţii au fost depuse la dosar probe care dovedesc prejudiciul material, viitor şi previzibil ce s-ar crea reclamantei prin executarea sumelor prevăzute în raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere.
Pentru a preveni producerea unor asemenea consecinţe, se impune suspendarea actului administrativ-fiscal până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare, mai ales că este îndeplinită şi condiţia cazului bine justificat, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi împotriva Sentinţei nr. 418 din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5048/2013. Contencios. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5102/2013. Contencios → |
|---|
