ICCJ. Decizia nr. 5110/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5110/2013
Dosar nr. 151/35/2012
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii, Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta I.D.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, precum şi al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, suspendarea executării Hotărârii Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice, şi Inovării nr. 162/2012, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect solicitarea de anulare a actului contestat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajată a Universităţii din Oradea, în calitate de conferenţiar universitar la Facultatea de Inginerie Energetică şi Management Industrial, Departamentul de Inginerie şi Management Industrial în Textile şi Pielărie, obţinând postul didactic de conferenţiar universitar în anul 2005, ca urmare a promovării unui concurs organizat în baza metodologiei reglementate de Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4822/2004.
Prin hotărârea contestată, Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice, şi Inovării a stabilit, sancţionarea reclamantei, în temeiul art. 14 lit. b), e) şi g) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, dispunând următoarele:
- retragerea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună conduită, potrivit art. 14 lit. b) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică, şi inovare;
- retragerea titlului didactic de conferenţiar universitar, potrivit art. 14 lit. e) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare;
- desfacerea disciplinară a contractului de muncă, potrivit art. 14 lit. g) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare.
Reclamanta a susţinut că, în speţă, cererea de suspendare a efectelor actului juridic atacat îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, a arătat că Hotărârea nr. 162/2012 este lovită de nulitate absolută, fiind adoptată cu încălcarea regulilor imperative de competenţă, prevăzute de art. 42alin. (1) şi (2) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, modificată şi completată, precum şi de art. 28 alin. (1) şi alin. (2) din Ordinul nr. 5735/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării. A mai susţinut că nelegalitatea actului este atrasă şi de nerespectarea dreptului său la apărare şi a încălcării procedurii de analiză a cazurilor deduse soluţionării consiliului, reglementată de art. 30 din Ordinul nr. 5735/2011.
A invocat reclamanta şi prescripţia dreptului autorităţii pârâte de a constata şi aplica sancţiunile prevăzute de art. 14 lit. b), e), g) din Legea nr. 206/2004, precum şi încălcarea principiului unicităţii sancţiunii prevăzute de art. 249 alin. (2) din C. muncii, aplicabil şi raporturilor juridice de muncă ale personalului didactic.
În fine, a precizat reclamanta că sancţiunea prevăzută de art. 14 lit. e) din Legea nr. 206/2004 privind retragerea titlului de conferenţiar universitar este neîntemeiată, deoarece nu există legătură directă de cauzalitate între lucrarea apreciată ca plagiată şi obţinerea postului de conferenţiar universitar, fiind, pe de altă parte, satisfăcute cerinţele minime pentru îndeplinirea criteriilor impuse de Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4822/2004.
Sub aspectul prevenirii unei pagube iminente, reclamanta a argumentat că sancţiunile stabilite de către Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării sunt de natură să îi producă grave prejudicii materiale, în condiţiile în care, prin efectul lor, reclamanta va fi privată de dreptul de a profesa în învăţământul superior şi de a-şi exercita prerogativele postului de conferenţiar universitar, legal obţinut în urma unei activităţi ştiinţifice şi didactice îndelungate, în mediul academic naţional, aspect la care se adaugă şi cheltuielile procesuale pe care va fi nevoită să le suporte cu litigiile având ca obiect anularea actelor de punere în aplicare a celor 3 (trei) sancţiuni stabilite prin hotărârea în discuţie.
2. Întâmpinările formulate în cauză
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională Pentru Cercetare Ştiinţifică a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Autoritatea Naţională Pentru Cercetare Ştiinţifică şi a solicitat respingerea acţiunii faţă de această instituţie ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuala.
La rândul său, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, arătând că până la momentul promovării cererii de suspendare nu au fost aplicate reclamantei nici una dintre sancţiunile prevăzute în raport, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 293/CA/2012-PI din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei părţi care nu are calitate procesuală pasivă, respingând ca nefondată şi cererea de suspendare formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că în speţă nu sunt întrunite cerinţele prevăzute cumulativ de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative.
A arătat instanţa fondului că aspectele de nelegalitate învederate în cererea de suspendare sunt aspecte ce vizează exclusiv fondul litigiului şi nicidecum împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, ce pot fi invocate în cadrul unei cereri de suspendare.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, a pagubei iminente, s-a reţinut că, reglementând instituţia suspendării executării actului administrativ prin art. 14 din Legea nr. 554/ 2004, legiuitorul a dorit să-l apere pe cel ce se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim, împotriva unei pagube care cu greu ar putea fi acoperită, chiar şi în condiţiile în care actul administrativ ar fi anulat, ceea ce în speţă nu este cazul.
Curtea a respins excepţia prematurităţii acţiunii cu motivarea că nepunerea în executare a hotărârii nu determină prematuritatea atacării ei, în condiţiile în care de la momentul adoptării hotărârii atacate aceasta este susceptibilă de a produce efecte juridice.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică a fost apreciată ca întemeiată, reţinându-se că aceasta nu este emitentul actului administrativ în litigiu, iar conform dispoziţiilor art. 323 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 1/2011 răspunderea juridica pentru hotărârile Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării revine Ministerului Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului.
Ca urmare, excepţiile şi apărările acestei pârâte nu au mai fost analizate de către instanţa de fond.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 293/CA/2012-PI a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta I.D.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, prin motivele de recurs înfăţişate în contextul unor ample consideraţiuni teoretice referitoare la principiul legalităţii actelor administrative, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Recurenta a susţinut că, în cazul său, contrar celor stabilite prin sentinţa atacată, cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită prin indiciile puternice de nelegalitate ce afectează Hotărârea nr. 162/2012, fiind totodată întrunită şi condiţia pagubei iminente.
5. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente Înalta Curte observă că nu subzistă motivele de nelegalitate susţinute, circumscrise art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare expuse.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs succint înfăţişate, recurenta-reclamantă nu a formulat critici punctuale, raportat la soluţia primei instanţe, prezentând, cu precădere, consideraţiuni cu caracter general, vizând principiul legalităţii actelor administrative şi la măsura suspendării actelor administrative.
Analizând hotărârea atacată potrivit art. 3041 C. proc. civ., prin prisma cererii reclamantei de suspendare a executării Hotărârii nr. 162/2012 a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării şi a probatoriului existent la dosar, astfel cum rezultă din expunerea rezumativă de mai sus, Înalta Curte apreciază că în mod legal şi cu justa interpretare a prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, republicată, a respins prima instanţă solicitarea astfel formulată.
Argumentele înfăţişate de instanţa de fond sunt împărtăşite şi de instanţa de recurs, în condiţiile în care, în practica Înaltei Curţi în această materie, în mod constant s-a reţinut că pentru a înlătura, chiar şi numai temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa nu poate aprecia asupra unei atare măsuri decât prin raportare la probele administrate în cauză. Acestea trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a se analiza, pe fond, conţinutul actului administrativ.
Raportat la consideraţiunile teoretice de mai sus, apreciind că recurenta-reclamantă nu a demonstrat nici prin cererea de chemare în judecată şi nici prin cererea de recurs, acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură a crea, prima facie, îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului atacat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, limitându-se la simpla afirmare a pretinsei nelegalităţi, Înalta Curte reţine aşadar netemeinicia criticilor vizând greşita interpretare a prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, republicată.
Întrucât textele de lege sus arătate impun îndeplinirea cumulativă a cerinţelor conţinute, în mod evident, neîntrunirea uneia dintre acestea, respectiv a cazului bine justificat, după cum s-a menţionat deja, conduce la soluţia statuată şi prin sentinţa atacată, respectiv aceea a respingerii solicitării de suspendare a executării actului administrativ indicat în acţiunea de faţă.
Cu titlu subsidiar, Înalta Curte arată că de altfel, nici cu privire la cerinţa prevenirii pagubei iminente, nu au fost administrate de către recurenta-reclamantă, dovezi, în faţa primei instanţe, mai cu seamă că, în lipsa raportării la punerea în executare a actului atacat, până la data soluţionării cauzei, nu pot fi primite ca deplin relevante şi suficiente doar simplele afirmaţii ale recurentei în sensul că punerea în executare a actelor contestate este de natură să-i provoace importante pagube de ordin material, şi nu numai.
În considerarea argumentelor arătate, urmează aşadar ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să fie respins ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.D.S. împotriva Sentinţei civile nr. 293/CA/2012-PI din 1 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5105/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5116/2013. Contencios → |
|---|
