ICCJ. Decizia nr. 5116/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5116/2013
Dosar nr. 579/35/2011
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Şuncuiuş a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Încheierii nr. 3 din 28 octombrie 2011 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi; a Deciziei nr. 42 din 27 septembrie 2011 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Bihor în ceea ce priveşte partea constatativă pct. 11 b şi 12 şi măsurile impuse la Secţiunea II, punctele 1 şi 2; a Procesului-verbal de control înregistrat sub nr. 4025 din 22 august 2011, punctele 5 şi 6 în ceea ce priveşte Situaţia unui asistent personal al unei persoane cu handicap şi Situaţia drepturilor speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că actele criticate au fost încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale, iar concluziile cuprinse în aceste acte sunt eronate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 35/CA/2012-PI din 6 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Şuncuiuş şi, în consecinţă, a dispus anularea în parte a Încheierii nr. 3 din 28 octombrie 2011 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor, a Deciziei nr. 42 din 27 septembrie 2011 a Directorului Camerei de Conturi a Judeţului Bihor, în ceea ce priveşte la partea constatativă punctul 11 b şi măsurile dispuse la Secţiunea II, punctul 1 şi a Procesului-verbal de control înregistrat sub nr. 4025 din 22 august 2011, în ceea ce priveşte punctul 5 - Situaţia unui asistent personal al unei persoane cu handicap.
Celelalte capete de cerere, precum şi solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, au fost respinse ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că o echipă de auditori publici externi ai Curţii de Conturi - Camera de Conturi Bihor a desfăşurat în perioada 18 iulie 2011 - 22 august 2011 misiunea de audit financiar asupra contului de execuţie pe anul 2010, la Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Şuncuiuş, ordonator principal de credite, în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate şi regularitate, ce au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare, înregistrat sub nr. 4025 din 22 august 2011 la entitatea controlată, abateri care, potrivit echipei de control, au determinat producerea unui prejudiciu important bugetului unităţii verificate.
Pentru valorificarea actelor de control a fost emisă Decizia Camerei de Conturi Bihor nr. 42 din 27 septembrie 2011, prin care s-au dispus în sarcina conducerii Unităţii Administrativ-Teritoriale Comuna Şuncuiuş mai multe măsuri.
Reclamanta a contestat Decizia nr. 42 din 27 septembrie 2011, care a fost soluţionată de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor prin Încheierea nr. 3 din 28 octombrie 2011 din cadrul Curţii de Conturi - Camera de Conturi Bihor.
A fost contestată în instanţă numai măsura stabilită la punctul II. 1 şi 2 ale deciziei anterior indicate, şi anume:
II.1: "Verificarea respectării condiţiilor în care pot fi încheiate contracte individuale de muncă pentru angajarea asistenţilor personali în cazul tuturor persoanelor cu handicap grav care au domiciliul sau reşedinţa pe raza teritorială a comunei Şuncuiuş.
Stabilirea întinderii prejudiciului şi a persoanelor răspunzătoare, dispunerea măsurilor pentru recuperarea valorii actualizate a acestuia prin calcularea daunelor interese aferente. Termen de realizare: 30 decembrie 2011"
II.2: "Stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local prin plata nelegală pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul primăriei a drepturilor speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă şi a sumelor pentru acoperirea unei părţi din cheltuielile cu achiziţionarea unei vestimentaţii, care au fost acordate în afara cadrului legal. Stabilirea persoanelor răspunzătoare de crearea acestui prejudiciu şi luarea măsurilor legale de recuperare la valoarea actualizată prin calcularea de daune interese în conformitate cu prevederile Codului Civil. Termen de realizare: 30 decembrie 2011".
Referitor la situaţia unui asistent personal al unei persoane cu handicap - punctul 11 b din partea constatativă şi punctul 1 din Secţiunea II a măsurilor impuse prin Decizia nr. 42 din 27 septembrie 2011 a Directorului Camerei de Conturi a Judeţului Bihor şi punctul 5 din Procesul-verbal de control înregistrat sub nr. 4025 din 22 august 2011, Curtea a apreciat că plata salariului către asistentul personal al persoanei cu handicap este legală şi justificată, fiind efectuată în baza unui contract de muncă încheiat între părţi, contract care a fost respectat de către ambele părţi, respectiv persoana cu handicap a beneficiat de îngrijirea corespunzătoare, iar Primăria Comunei Şuncuiuş a achitat salariul stabilit în contractul de muncă, având în vedere că asistentul personal a prestat munca, potrivit prevederilor contractuale.
Criticile formulate de reclamantă privind măsura dispusă la punctul II.2 al deciziei contestate, privitoare la acordarea drepturilor speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă angajaţilor acesteia au fost apreciate însă ca neîntemeiate, motivându-se, în esenţă, că drepturile băneşti acordate cu acest titlu în baza acordului/contractului colectiv de muncă nu sunt cuprinse în actele normative ce reglementează salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice, iar clauzele acestuia nu pot exceda drepturile şi obligaţiile reglementate în lege şi nu pot cuprinde drepturi sau obligaţii suplimentare faţă de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 35/CA/2012-PI din 6 februarie 2012 au formulat recurs atât reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Şuncuiuş, cât şi pârâta Curtea de Conturi a României.
Prima recurentă a solicitat modificarea hotărârii de fond în sensul admiterii în întregime a cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., reluând argumentele expuse instanţei de fond.
A mai susţinut că drepturile considerate nelegal acordate au fost prevăzute cu respectarea legilor speciale aplicabile funcţionarilor publici şi personalului contractual, neavând natură salarială, ci reprezentând obligaţii contractuale ale recurentei, iar hotărârile prin care s-a aprobat acordarea acestor drepturi au fost supuse controlului de legalitate al prefectului.
S-a mai argumentat că atât contractele colective de muncă, cât şi acordul colectiv de muncă sunt valabile şi produc efecte juridice, nefiind anulate de către instanţa de judecată, iar executarea obligaţiilor astfel asumate este obligatorie pentru părţi.
La rândul său, recurenta Curtea de Conturi a României a solicitat admiterea recursului său şi modificarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii în întregime a acţiunii recurentei.
A argumentat această recurentă, în esenţă, că salariile pentru asistenţii personali ai persoanelor cu handicap indicate în actele de control au fost nelegal plătite, existând suficiente dovezi în acest sens, iar actele de control criticate îndeplinesc toate condiţiile de formă şi de fond pentru validitatea acestora.
4. Soluţia instanţei de control judiciar
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidenţa motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., faţă de care va admite recursul şi va casa sentinţa instanţei de fond.
5. Motivele de fapt şi de drept care au dus la formarea convingerii instanţei de recurs
Situaţia de fapt supusă analizei instanţei de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susţinerilor reclamantei şi înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel:
1. În perioada 18 iulie 2011 - 22 august 2011 a fost efectuat audit financiar asupra contului de execuţie bugetară şi a situaţiilor financiare încheiate pe anul 2010 la Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Şuncuiuş, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 94/1992;
2. Auditul s-a finalizat prin Procesul-verbal de constatare nr. 4025 din 22 august 2011, prin care au fost constatate abateri de la legalitate care au determinat producerea de prejudicii în bugetul unităţii administrativ-teritoriale;
3. În baza acestui proces-verbal, Camera de Conturi a Judeţului Bihor a emis Decizia nr. 42 din data de 27 septembrie 2011, prin care, în urma constatării unor nereguli, s-au dispus, în sarcina ordonatorului principal de credite al Unităţii Administrativ-Teritoriale Comuna Şuncuiuş, o serie de măsuri;
3. Prin Contestaţia înregistrată sub nr. 1254 din 18 octombrie 2011, Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Şuncuiuş a contestat partea constatativă pct. 11 b şi 12 şi măsurile dispuse la Secţiunea II, punctele 1 şi 2 din Decizia nr. 42/2011 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Bihor;
4. Prin Încheierea nr. 3 din 28 octombrie 2011, Curtea de Conturi a României a respins contestaţia formulată de către reclamantă;
5. Reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Şuncuiuş a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Încheierii nr. 3 din 28 octombrie 2011 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi; a Deciziei nr. 42 din 27 septembrie 2011, emisă de Camera de Conturi a Judeţului Bihor în ceea ce priveşte partea constatativă pct. 11 b şi 12 şi măsurile impuse la Secţiunea II, punctele 1 şi 2; a Procesului-verbal de control înregistrat sub nr. 4025 din 22 august 2011, punctele 5 şi 6 în ceea ce priveşte Situaţia unui asistent personal al unei persoane cu handicap şi Situaţia drepturilor speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă.
Atât petitul final al cererii reclamantei, cât şi criticile formulate de aceasta, faţă de succesiunea actelor emise în speţă, îndreptăţesc concluzia că ceea ce se contestă, în cadrul prezentei acţiuni în contencios administrativ este, în esenţă, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speţă Decizia nr. 42 din 27 septembrie 2011 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Bihor, act circumscris prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.
În conformitate cu prevederile art. 37, "În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuţiei bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 şi 24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33".
Art. 33 alin. (3) prevede - "În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii audiate".
Legea nr. 94/1992 nu conţine norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ: a) criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 RON - valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat).
Cum în speţa de faţă nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuţiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a autorităţii emitente a actului al cărui conţinut se contestă, şi anume Camera de Conturi a Judeţului Bihor.
În aceste condiţii, competenţa soluţionării acţiunii reclamantei, vizând, în esenţă, anularea actelor administrative emise de Camera de Conturi a Judeţului Bihor, revine tribunalului, iar nu curţii de apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei competente, Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de către Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Şuncuiuş şi Curtea de Conturi a României împotriva Sentinţei civile nr. 35/CA/2012-PI din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată. Trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5110/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5130/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
