ICCJ. Decizia nr. 5130/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5130/2013
Dosar nr. 8483/101/2012
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta N.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. Bucureşti şi chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei şi obligarea chematului în garanţie să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti pronunţată în prezenta cauză, sub sancţiunea plăţii de 1.500 RON penalităţi pe zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că a urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Psihologie din cadrul Universităţii S.H. Bucureşti, specializarea Psihologie, că a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, obţinând titlul de Licenţiat în Psihologie, fiindu-i eliberată Adeverinţa din 23 iulie 2009 şi că, în aceste condiţii, are dreptul la eliberarea diplomei de licenţă, precum şi a suplimentului la aceasta.
Prin Sentinţa nr. 839 din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale şi, în consecinţă, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluţionare, către Tribunalul Mehedinţi.
În motivarea acestei soluţii, Curtea a reţinut, în esenţă, că Universitatea S.H. poate fi încadrată doar în ipoteza unei autorităţi publice locale, aspect faţă de care competenţa de soluţionare a cauzei, pe fond, aparţine tribunalului, şi anume cel de la domiciliul reclamantei, potrivit opţiunii formulate de aceasta în condiţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
La rândul său, prin Sentinţa nr. 4601 din 9 noiembrie 2012, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat, în esenţă, că Universitatea S.H. se încadrează în ipoteza unei autorităţi publice centrale, arătând că determinantă este întinderea teritorială a competenţei, şi anume, în speţă, exercitarea acesteia, de către pârâtă, la nivel naţional, nu subordonarea ierarhică şi nici personalitatea juridică.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Tribunalul Mehedinţi a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului acesteia, către reclamantă, absolventă a unui examen de licenţă.
Pârâta poate fi încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiţie orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Universitatea "S.H." din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
În mod evident, Universitatea "S.H." din Bucureşti este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.
Pentru a aprecia astfel, se are în vedere şi soluţia de principiu adoptată de plenul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 februarie 2012, în sensul că instituţiile de învăţământ superior pot fi asimilate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, unei autorităţi publice locale, aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Craiova.
În speţa de faţă sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menţionează următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."
Pentru stabilirea competenţei materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu sus-menţionat, iar, având în vedere rangul instituţiei pârâte, de autoritate publică locală, aşa cum s-a statuat anterior, tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta N.D. în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. Bucureşti şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5116/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5131/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
